Bibelen på hverdagsdansk

1. Mosebog 12:1-20

Gud udvælger Abram

1Herren havde sagt12,1 Nogle oversættelser siger „Herren sagde”, men på grund af forskellen mellem hebraisk og dansk fortællestil er det misvisende. Det er mere nøjagtigt at sige „Herren havde sagt”. Abram modtog sit kald i Ur (ApG. 7,2), længe før Tera tog til Karan med en del af sin familie. På hebraisk er en fortælling ikke altid kronologisk, så begyndelsen af kap. 12 fandt sted før afslutningen af kap. 11. til Abram: „Forlad dit land, dine slægtninge og din fars hjem, og tag af sted til det land, jeg vil vise dig. 2Jeg vil velsigne dig og gøre dig til stamfar for et mægtigt folk. Jeg vil gøre dig kendt vidt omkring, og du skal blive til velsignelse for mange. 3Jeg vil velsigne dem, der velsigner dig, og forbande dem, der forbander dig. Og gennem dig vil alle jordens folkeslag blive velsignet.”

4Abram rejste nu videre til det land, Herren havde talt om, og Lot fulgte med ham. Abram var 75 år, da han forlod Karan. 5Han rejste til Kana’ans land sammen med sin kone Saraj og sin nevø Lot, og han tog alle sine ejendele med og de slaver, han havde erhvervet sig i Karan. 6De fortsatte ind i landet og kom til Sikem, til Mores egetræ.12,6 Sikem var et helligsted, og et højt træ var ofte en vigtig del af et helligsted. Området var på det tidspunkt beboet af det kana’anæiske folk.

7Dér viste Herren sig for Abram og sagde: „Jeg vil give dette land til dine efterkommere.” På det sted byggede Abram et alter for Herren, som havde vist sig for ham. 8Derpå forlod Abram stedet og rejste sydpå, indtil han kom til bjerglandet med Betel mod vest og Aj mod øst. Der slog han lejr og byggede et alter for at tilbede Herren. 9Derefter rejste han fra sted til sted i sydlig retning, indtil han bosatte sig i Negev.

Abram og Saraj i Egypten

10Engang blev der hungersnød i landet, og det var så slemt, at Abram besluttede at rejse ned til Egypten med sin familie for at bo der en tid. 11-13Da de nærmede sig grænsen til Egypten, sagde Abram til Saraj: „Du er jo en virkelig smuk kvinde. Når nu egypterne ser dig, vil de sige: ‚Det er hans kone. Lad os slå ham ihjel og tage hende.’ Men hvis du så siger, at du er min søster, vil egypterne spare mit liv og behandle mig godt på grund af dig.” 14Og sådan gik det. Da de kom ind i Egypten, talte alle om Sarajs skønhed. 15Da embedsmændene ved paladset omtalte hende i rosende ord overfor Farao, blev Saraj hentet til hans harem. 16Abram blev godt behandlet på grund af Saraj. Farao gav ham får, køer, æsler, kameler og mange slaver, både mænd og kvinder.

17Men Herren ramte Farao og hans hof med frygtelige plager på grund af Saraj, Abrams kone. 18Farao sendte da bud efter Abram. „Hvad er det dog, du har gjort imod mig?” råbte han. „Hvorfor fortalte du mig ikke, at hun var din kone? 19Hvordan kunne du sige, hun var din søster, så jeg tog hende til mit harem? Her er hun! Tag hende og forsvind!” 20Så blev Abram og hans kone, deres slaver og al deres ejendom eskorteret ud af landet.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 12:1-20

Chemarea lui Avram

1Domnul îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți‑o voi arăta!

2Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta;

voi face numele tău mare, ca tu să fii o binecuvântare!

3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta,

dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema!

În tine vor fi binecuvântate toate familiile3 Sau: clanurile. pământului!“

4Avram a plecat, așa cum îi zisese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5El i‑a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate bunurile pe care le‑au adunat și cu robii5 Lit.: sufletele, sensul fiind cel menționat în text. pe care i‑au obținut în Haran, și au ieșit ca să plece spre țara Canaan. Și astfel ei au ajuns în țara Canaan. 6Avram a călătorit prin țară până la locul numit Șehem, până la stejarul lui Moreh. La acea vreme canaaniții erau în țară. 7Domnul i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței7 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. tale îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase.

8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și‑a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului. 9Apoi Avram și‑a continuat călătoria, mergând spre Neghev9 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice..

Avram în Egipt

10A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era mare, Avram s‑a coborât în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11Pe când se apropia să intre în Egipt, Avram i‑a zis soției sale, Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la înfățișare. 12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soția lui.» Și pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață. 13Prin urmare, spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.“ 14Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai14 Lit.: femeia. era foarte frumoasă. 15Demnitarii lui Faraon15 Denumire a suveranului Egiptului. Sensul literal este Marea Casă sau Cea mai mare Casă, indicând inițial palatul regal, iar apoi instituția și persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă) [peste tot în carte]. au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon. Și astfel femeia a fost luată la palatul15 Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat [peste tot în carte]. lui Faraon. 16Faraon i‑a făcut bine lui Avram din pricina ei și i‑a dat oi, vite, măgari, robi, roabe, măgărițe și cămile.

17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram. 18Atunci Faraon l‑a chemat pe Avram și l‑a întrebat: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este soția ta? 19De ce ai spus: «Ea este sora mea», iar eu am luat‑o astfel de soție? Iată‑ți aici soția! Ia‑o și du‑te!“ 20Faraon le‑a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l‑au alungat, pe el, soția lui și tot ce avea.