Lamentation sur le sanctuaire détruit
1Méditation74.1 Signification incertaine. d’Asaph74.1 Voir note 50.1..
Pourquoi, ô Dieu, ╵nous délaisser sans cesse ?
Pourquoi t’irrites-tu
contre nous, le troupeau ╵dont tu es le berger ?
2Souviens-toi de ton peuple
que tu t’es acquis autrefois : ╵cette tribu que tu as délivrée ╵pour en faire ton patrimoine.
Souviens-toi du mont de Sion ╵où tu as fixé ton séjour !
3Viens visiter ces lieux ╵qui sont toujours en ruine :
l’ennemi a tout saccagé ╵au sanctuaire74.3 Allusion à la destruction du Temple par les Babyloniens (2 Ch 36.18-19 ; Dn 9.17)..
4Tes adversaires ont rugi ╵au lieu où l’on te rencontrait,
et ils y ont dressé leurs étendards ╵en signe de victoire.
5Ils ont été pareils à ceux qui lèvent la cognée
pour abattre les arbres d’un bosquet.
6Tous les ouvrages taillés dans le bois74.6 Autre traduction : portes., ╵ils les ont mis en pièces,
à coups de haches et de masses.
7Ils ont mis le feu à ton sanctuaire,
ils ont rasé et profané ╵le lieu où tu demeures.
8Ils pensaient en eux-mêmes : ╵« Nous les détruirons tous ensemble ! »
Ils ont brûlé dans le pays
tous les endroits ╵où l’on rendait un culte à Dieu.
9Nous ne voyons plus de signes miraculeux.
Et il n’y a plus de prophètes.
Personne parmi nous ne sait ╵combien de temps encore ╵tout cela durera.
10Jusques à quand, ô Dieu, ╵l’agresseur blasphémera-t-il ?
L’ennemi pourra-t-il ╵t’insulter sans relâche ?
11Pourquoi te retiens-tu d’intervenir ?
Ne reste donc pas inactif : ╵viens les exterminer !
12Pourtant, Dieu est mon Roi ╵depuis les temps anciens,
il est l’auteur d’actes de délivrance ╵au milieu du pays !
13C’est toi qui as fendu la mer ╵par ta puissance !
C’est toi qui as brisé les crânes ╵des monstres sur les eaux !
14Toi qui as fracassé les têtes ╵du grand dragon marin74.14 Du Léviathan, monstre mythologique à sept têtes (dans les poèmes d’Ougarit), voir 106.26 ; Jb 3.8 ; 7.12 ; Es 27.1.,
et qui l’as donné en pâture
aux animaux sauvages du désert74.14 Autre traduction : aux hyènes. !
15Toi qui as fait jaillir des sources ╵et des eaux en torrent74.15 Voir Ex 17.6 ; Nb 20.11. !
Toi qui as desséché le lit ╵des fleuves permanents74.15 Voir Ex 14.29 ; Jos 2.10. !
16A toi le jour, à toi la nuit !
Toi qui as mis en place ╵la lune et le soleil.
17C’est toi qui as fixé ╵les bornes de la terre,
tu as fait l’été et l’hiver !
18Souviens-toi donc, ô Eternel, ╵que l’ennemi t’a insulté,
qu’un peuple d’insensés ╵t’a outragé !
19Ne livre pas aux bêtes fauves ╵ta tourterelle74.19 Terme de tendresse désignant Israël.,
n’oublie pas indéfiniment ╵le sort des affligés ╵qui t’appartiennent !
20Mais considère ton alliance74.20 L’alliance conclue avec Israël sur le mont Sinaï était assortie d’une promesse de sécurité et de bénédiction dans son pays (Ex 19.5-6 ; 23.27-31 ; 34.10-11 ; Lv 26.11-12, 42, 44-45 ; Dt 28.1-14 ; voir Ps 105.8-11 ; 106.45 ; 111.5, 9 ; Es 54.10 ; Jr 14.21 ; Ez 16.60)., ╵car la mesure est comble !
Les lieux retirés du pays
sont des repaires de violence74.20 Hébreu peu clair. Autres traductions : car ils sont pleins, les lieux sombres du pays, repaires de violence ou car partout les lieux….
21Ne laisse pas les opprimés ╵repartir dans la honte !
Que le pauvre et le malheureux ╵aient lieu de te louer !
22Debout, ô Dieu ! défends ta cause !
Souviens-toi des insultes
que, tout au long du jour, ╵les insensés t’adressent.
23N’oublie pas les clameurs ╵de tous tes adversaires,
ni le tumulte que tes ennemis ╵font monter constamment.
Psalmul 74
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?
2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o2 Sau: ai creat‑o; ai agonisit‑o; ai cumpărat‑o. în vechime
și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale;
adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!
3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice,
unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!
4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
și‑au pus însemnele lor ca semne.
5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.
7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș;
au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!
8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“
Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.
9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet
și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!
10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul?
Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta?
Înalț‑o de la sân și distruge!
12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime
și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ12 Sau: peste (lit.: în mijlocul) țară..
13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea,
ai zdrobit capetele monștrilor din ape.
14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului14 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Iov 3:8; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.
și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți.
15Tu ai deschis izvoare și ueduri15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.
și ai uscat râuri care nu seacă.
16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea.
Tu ai rânduit luna și soarele.
17Tu ai stabilit toate hotarele pământului;
Tu ai întocmit vara și iarna.
18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, Doamne,
și un popor nebun batjocorește Numele Tău.
19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!
20Ai în vedere legământul,
căci locurile întunecate ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit!
Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!
22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza!
Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!
23Nu uita glasul dușmanilor Tăi
și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!
