La cité de Dieu
1Cantique. Un psaume des Qoréites48.1 Voir note 42.1..
2Oui, l’Eternel est grand ! ╵Il est bien digne de louanges
dans la cité de notre Dieu, ╵sur sa montagne sainte.
3Colline magnifique, ╵joie de la terre entière,
mont de Sion, ╵tu es le véritable nord : ╵la demeure de Dieu48.3 L’hébreu a : les extrémités du Tsaphôn, ce qui peut se comprendre de manière géographique : du côté du nord, ou religieuse : le Tsaphôn était une montagne sacrée où, selon la religion phénicienne, Baal résidait.,
la cité du grand roi !
4Dieu, dans les palais de Sion,
se fait connaître ╵comme une forteresse.
5Car voici que les rois ╵s’étaient tous réunis ;
et ensemble, ils marchaient contre elle.
6Quand ils l’ont vue, ╵pris de stupeur,
épouvantés, ╵ils se sont tous enfuis !
7Un tremblement ╵les a saisis sur place,
pareil à la douleur ╵de la femme en travail.
8On aurait dit le vent de l’est
quand il vient fracasser ╵les bateaux au long cours.
9Ce que nous avions entendu, ╵nous l’avons vu nous-mêmes
dans la cité de l’Eternel, ╵le Seigneur des armées célestes,
dans la cité de notre Dieu.
Et pour toujours, ╵Dieu l’établit solidement.
Pause
10Nous méditons, ô Dieu, ╵sur ton amour,
au milieu de ton temple.
11Comme ta renommée,
ta louange a atteint ╵les confins de la terre.
Car par ta main tu accomplis ╵de nombreux actes de justice.
12Que le mont de Sion jubile.
Que, dans les villes de Juda, ╵on soit dans l’allégresse,
à cause de tes jugements !
13Tournez tout autour de Sion ╵et longez son enceinte,
comptez ses tours !
14Admirez ses remparts,
et passez en revue ╵chacun de ses palais
pour pouvoir annoncer ╵à la génération suivante
15que ce Dieu-là est notre Dieu ╵à tout jamais, ╵et éternellement,
il sera notre guide ╵jusqu’à la mort.
Psalmul 48
O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah.
1Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru, muntele Lui cel sfânt!
2Frumoasă înălțime,
bucuria întregului pământ,
este muntele Sion,
în părțile îndepărtate ale nordului, cetatea Marelui Împărat!
3În palatele ei, Dumnezeu Se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4Iată că regii se adunaseră
și înaintaseră cu toții,
5dar când au văzut cetatea, au înlemnit,
s‑au îngrozit și s‑au grăbit să fugă.
6I‑a apucat un cutremur acolo,
un chin precum al celei care naște.
7Cu vântul de răsărit
ai sfărâmat corăbiile de Tarșiș7 Sau: corăbiile negustorilor; Tarșiș era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarșiș“ era una solidă, în stare să transporte marfă la distanțe mari..
8Ceea ce am auzit, am și văzut
în cetatea Domnului Oștirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întărește pe vecie! Selah
9Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10Dumnezeule, așa cum este Numele Tău,
tot astfel și lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11Muntele Sion se bucură
și satele lui Iuda se înveselesc
datorită judecăților Tale.
12Ocoliți Sionul, înconjurați‑l,
numărați‑i turnurile!
13Admirați‑i fortificațiile,
străbateți‑i13 Sensul termenului ebraic este nesigur. citadelele,
ca să povestiți generației următoare!
14Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
