Rejetés par l’Eternel
1Au chef de chœur. Méditation44.1 Signification incertaine. des Qoréites44.1 Voir note 42.1..
2O Dieu, nous l’avons entendu ╵de nos propres oreilles,
nos pères nous ont raconté
tout ce que tu as accompli
de leur temps, autrefois.
3Par ton intervention, ╵tu as dépossédé des peuples ╵pour établir nos pères ;
et tu as frappé des peuplades ╵pour donner à nos pères ╵assez de place.
4Ce n’est pas grâce à leur épée ╵qu’ils ont occupé cette terre,
ni par leur propre force ╵qu’ils ont remporté la victoire :
mais c’est par ton action puissante,
car tu leur étais favorable ╵et les avais en affection.
5C’est toi, ô Dieu, qui es mon roi
et qui décides ╵le salut de Jacob44.5 Autre traduction : et qui fais triompher Jacob. Les anciennes versions grecque et syriaque ont lu : tu es mon roi, ô Dieu : ordonne le salut pour Jacob..
6Oui, avec toi ╵nous repoussons nos ennemis,
et grâce à toi ╵nous piétinons nos adversaires44.6 Voir 18.39 ; Jos 10.24 ; Es 51.23..
7Je ne compte pas sur mon arc,
mon épée ne me sauve pas,
8c’est toi, ô Dieu, ╵qui nous délivres ╵de tous nos ennemis
et qui couvres de honte ╵les gens qui nous haïssent.
9Tout au long de ce jour, ╵nous nous félicitons de Dieu ;
nous le louerons ╵jusqu’en l’éternité.
Pause
10Pourtant tu nous as rejetés
et livrés à la honte.
Tu as cessé d’accompagner ╵nos armées au combat !
11Tu nous fais reculer ╵devant nos ennemis :
nos adversaires ╵se sont emparés de nos biens.
12Oui, tu nous as livrés à eux, ╵ainsi qu’un troupeau de brebis ╵destinées à la boucherie,
et tu nous as éparpillés ╵parmi les peuples étrangers.
13Tu as vendu ton peuple ╵à un bas prix
sans en tirer aucun profit,
14et tu nous as livrés ╵aux railleries de nos voisins.
Tous ceux qui nous entourent ╵se rient et se moquent de nous.
15Tu fais de nous ╵la risée d’autres peuples.
En nous voyant, les étrangers ╵secouent la tête en ricanant.
16Tout le jour je vois mon humiliation,
et mon visage ╵est marqué par la honte
17quand j’entends les outrages ╵et les propos blessants
d’un ennemi vindicatif.
18Tout cela nous est arrivé ╵sans que nous t’ayons délaissé
et sans que nous ayons trahi ╵ton alliance avec nous.
19Nous n’avons pas renié ╵nos engagements envers toi,
nous n’avons pas quitté la voie ╵que tu nous as prescrite.
20Pourtant, tu nous as écrasés ╵dans le domaine des chacals44.20 Lieu désert et inhabité (voir Es 13.22 ; Jr 9.11).,
et tu nous as couverts ╵de ténèbres épaisses.
21Si nous avions délaissé notre Dieu,
si nous avions tendu les mains ╵vers un dieu étranger,
22Dieu ne l’aurait-il pas appris,
lui qui connaît tous les secrets ╵qui sont au fond des cœurs ?
23A cause de toi, chaque jour, ╵nous sommes massacrés
et l’on nous considère ╵comme étant des moutons ╵destinés à la boucherie44.23 Cité en Rm 8.36..
24Interviens donc, Seigneur ! ╵Pourquoi ne réagis-tu pas ?
Veuille te réveiller ! ╵Ne nous rejette pas toujours !
25Pourquoi te détourner ?
Pourquoi ignores-tu nos maux ╵et nos détresses ?
26Car nous voilà prostrés dans la poussière,
plaqués au sol.
27Agis, viens à notre aide !
Libère-nous dans ton amour !
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32..
1Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinții noștri ne‑au istorisit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit‑o în zilele lor,
în zilele de odinioară.
2Tu, prin brațul Tău, ai alungat neamuri,
ca să‑i plantezi pe ei;
ai lovit noroade, ca să‑i extinzi pe ei.
3Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara
și nu brațul lor i‑a izbăvit,
ci dreapta Ta, brațul Tău,
lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei.
4Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu!
Poruncește dar izbăvirea lui Iacov!
5Cu Tine ne doborâm vrăjmașii,
prin Numele Tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăvește,
7ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri
și îi faci de rușine!
8Noi în Dumnezeu ne lăudăm toată ziua;
Numelui Tău îi vom aduce mulțumiri pe vecie. Selah
9Totuși, Tu ne‑ai respins și ne‑ai umilit,
nu mai ieși cu oștirile noastre.
10Tu ai făcut să ne retragem dinaintea vrăjmașului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11Ne dai ca pe niște oi la tăiere,
ne împrăștii printre neamuri.
12Îți vinzi poporul pe un preț de nimic
și nu câștigi nimic prin vânzarea lui.
13Ne faci de ocara vecinilor noștri,
de ocară și dispreț pentru cei din jurul nostru.
14Ne faci o pildă printre neamuri,
o clătinare din cap printre popoare.
15Toată ziua disprețul îmi stă înainte
și rușinea îmi acoperă fața,
16la glasul batjocoritorului și al blasfemiatorului,
la vederea dușmanului și a răzbunătorului.
17Toate acestea au venit asupra noastră,
dar17 Sau: deși. noi nu Te‑am uitat
și nu am trădat legământul Tău.
18Inima noastră nu Ți‑a întors spatele,
și pașii noștri nu s‑au îndepărtat de calea Ta.
19Tu însă ne‑ai zdrobit în locul de vânătoare al șacalilor
și ne‑ai acoperit cu umbra morții.
20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
și ne‑am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21n‑ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaște toate tainele inimii.
22Totuși, din pricina Ta suntem dați morții toată ziua,
suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.
23Scoală‑Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezește‑Te, nu ne lepăda pe vecie!
24De ce Îți ascunzi fața,
de ce ne uiți suferința și asuprirea?
25Căci sufletul nostru este doborât în țărână,
pântecul ne este lipit de pământ!
26Ridică‑Te și vino în ajutorul nostru!
Răscumpără‑ne, datorită îndurării Tale!
