La Bible du Semeur

Psaumes 38

Accablé par la maladie et le péché

1Un psaume de David, pour se rappeler au souvenir de Dieu.

Eternel, dans ta colère, |ne me punis pas,
et, dans ton indignation, |ne me châtie pas !
Vois : tes flèches m’ont atteint,
ta main m’a frappé :
en mon corps, |plus rien n’est intact |sous l’effet de ta colère,
dans mes membres, rien n’est sain, |mon péché en est la cause.
Je suis submergé |par mes fautes,
elles sont un poids |bien trop lourd pour moi.
Mes plaies infectées suppurent :
ma folie en est la cause.
Triste, accablé, abattu,
je me traîne tout le jour,
je sens un feu dans mes reins,
plus rien n’est intact en moi.
Je suis à bout, écrasé,
j’ai le cœur en désarroi, |je ne cesse de gémir.

10 Eternel, tous mes désirs |je te les ai présentés,
et tous mes soupirs |sont connus de toi.
11 Mon cœur bat violemment |et mes forces m’abandonnent,
mes yeux ont perdu |toute leur lumière.
12 Ma plaie écarte de moi |mes amis, mes compagnons,
ceux qui me sont les plus proches |restent loin de moi.
13 Ceux qui veulent me tuer |m’ont tendu des pièges,
ceux qui cherchent mon malheur |parlent pour me nuire,
ils murmurent des mensonges |à longueur de jour.
14 Pourtant, moi je fais le sourd |pour ne pas entendre,
je reste la bouche close |comme si j’étais muet.
15 Je suis comme un homme |qui ne peut entendre
et ne répond pas.
16 Car c’est sur toi, Eternel, |que je compte.
Tu me répondras, |ô Seigneur, mon Dieu.
17 J’avais demandé : |« Qu’ils ne puissent pas |rire de mon sort,
s’exalter à mes dépens |lorsque je chancelle. »
18 Me voici près de tomber,
ma douleur est toujours là.
19 Oui, je reconnais ma faute,
mon péché m’angoisse,
20 alors que mes ennemis |sont pleins de vie, pleins de force,
et qu’ils sont nombreux |à me haïr sans raison.
21 Ceux qui me rendent le mal |pour le bien que j’accomplis
me font le reproche |de vouloir chercher le bien.

22 Eternel, |ne me laisse pas,
ô mon Dieu, |ne te tiens pas loin de moi !
23 Viens en hâte à mon secours,
toi mon Seigneur, mon Sauveur !

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 38

Psalmul 38

Un psalm al lui David spre aducere-aminte

Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
    şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
    mâna Ta s-a abătut asupra mea.
Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
    nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
    sunt prea grele pentru mine.

Rănile mele duhnesc, putrezesc,
    şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
    Toată ziua umblu bocind.
Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
    nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
    Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.

Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
    iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
    nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
    cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
    cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
        şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.

13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
    ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
    şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
    Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
    atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“

17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
    iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
    păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
    şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
    mi se opun, când eu urmăresc binele.

21 Nu mă părăsi, Doamne!
    Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
    Stăpâne, Mântuirea mea!

Notas al pie

  1. Psalmii 38:19 Sau: şi fără motiv