La Bible du Semeur

Psaumes 31

J’ai mis ma confiance en l’Eternel

1Au chef de chœur. Psaume de David.

C’est en toi, Eternel, que je cherche un refuge.
Que jamais cela ne tourne à ma confusion!
Toi qui es juste, délivre-moi[a],
tends l’oreille vers moi!
Viens vite! Viens me délivrer!
Sois pour moi un rocher entouré de murailles, une solide forteresse
où je trouverai le salut!
Oui, tu es pour moi un rocher, et une forteresse:
à cause de ce que tu es, toi, tu me guideras et tu me conduiras.
Du piège que l’on m’a tendu tu me feras sortir,
puisque tu es ma forteresse.

Je remets mon esprit entre tes mains[b],
tu m’as libéré, Eternel, toi, le Dieu véritable.
Je les hais, tous ceux qui s’attachent à des idoles de néant;
je me confie en l’Eternel.
Ton amour me fait jubiler, il me remplit de joie
puisque tu as vu ma misère,
que tu as porté attention à ma grande détresse.
Tu ne m’as pas abandonné au pouvoir de mes ennemis,
et tu m’as mis au large.

10 Aie pitié de moi, Eternel, je suis dans la détresse,
le chagrin me ronge les yeux, l’âme et le corps entier.
11 Ma vie se consume en tourments,
mes années en gémissements.
Les forces m’abandonnent à cause de ma faute[c]
et mon corps dépérit.
12 A cause de mes ennemis, je dois porter l’opprobre,
de mes voisins, je suis la honte
et je fais peur à ceux qui me connaissent.
Ceux qui me croisent en chemin s’écartent loin de moi[d].
13 Ils m’ont rayé de leur mémoire: me voilà comme un mort,
je suis comme un objet perdu.
14 J’entends toutes les médisances que l’on répand à mon sujet.
Autour de moi, c’est la terreur:
ils se concertent contre moi,
ils forment des complots pour m’enlever la vie[e].

15 Mais moi, ô Eternel, je me confie en toi.
Je dis: «Tu es mon Dieu!»
16 Mes destinées sont dans ta main.
Délivre-moi de la main de mes ennemis, car ils s’acharnent contre moi.
17 Regarde-moi avec bonté: je suis ton serviteur!
Viens me sauver dans ton amour!
18 Que je ne sois pas dans la honte, ô Eternel, quand je t’invoque,
mais que les méchants soient honteux
et réduits au silence dans le séjour des morts!
19 Qu’ils soient rendus muets tous ces menteurs aux lèvres fausses
qui parlent avec arrogance contre le juste,
avec orgueil, avec mépris.

20 Combien est grande la bonté
que tu tiens en réserve en faveur de ceux qui te craignent,
et que tu viens répandre, sur ceux qui s’abritent en toi,
au vu de tous les hommes.
21 Auprès de toi, tu leur donnes un refuge loin des machinations des hommes.
Tu les préserves dans ta tente des langues médisantes.
22 Béni soit l’Eternel,
car il m’a témoigné son merveilleux amour
lorsque je me trouvais dans une cité assiégée.
23 Désemparé, je me disais:
«Il ne se soucie plus de moi.»
Mais tu m’as entendu quand je te suppliais,
quand je t’appelais à mon aide.

24 Soyez remplis d’amour pour l’Eternel, vous qui lui êtes attachés!
L’Eternel garde ceux qui lui sont fidèles,
mais il punit sévèrement les arrogants.
25 Soyez forts et prenez courage,
vous qui vous attendez à l’Eternel.

Notas al pie

  1. 31.2 Pour les v. 2-4, voir 71.1-3.
  2. 31.6 Cité en Lc 23.46.
  3. 31.11 Autre traduction: à cause de ma misère.
  4. 31.12 Voir 38.12; 41.10; 69.9; 88.9, 19; Jb 19.13-19; Jr 12.6; 15.17.
  5. 31.14 Voir Jr 6.25; 20.3, 10; 46.5; 49.29.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 31

Psalmul 31

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

La Tine, Doamne, caut adăpost!
    Să nu rămân de ruşine vreodată!
        În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine
    şi scapă-mă degrabă!
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
    o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!
Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea.
    Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!
Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins,
    căci Tu eşti fortăreaţa mea!
În mâinile Tale îmi încredinţez duhul!
    Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi,
    dar Eu mă încred în Domnul!
Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta,
    fiindcă mi-ai văzut necazul
        şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.
Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului,
    ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare!
    De atâta întristare mi se topesc ochii,
        sufletul şi pântecele.
10 Îmi sfârşesc viaţa în durere
    şi anii în întristare.
    Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele,
        iar oasele mi se topesc.
11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei
    am ajuns să fiu făcut de ruşine;
am ajuns de groază pentru vecinii mei,
    o spaimă pentru cunoscuţii mei.
Cei ce mă văd pe uliţă
    fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort;
    am ajuns ca un vas spart.
13 Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare!
    Ei se sfătuiesc împotriva mea,
        plănuind să-mi ia viaţa.

14 Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,
    şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
15 Destinul meu este în mâna Ta;
    izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!
16 Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău,
    mântuieşte-mă în îndurarea Ta!
17 Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne,
    căci la Tine strig după ajutor,
ci fă să fie daţi de ruşine cei răi;
    să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!
18 Să fie amuţite buzele mincinoase,
    care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

19 Cât de mare este bunătatea Ta,
    pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine,
    sub privirea oamenilor!
20 Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale
    de uneltirile oamenilor;
îi tăinuieşti în Coliba Ta
    de limbile gâlcevitoare.

21 Binecuvântat să fie Domnul,
    căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine
        când eram într-o cetate asediată!
22 M-am pripit când am zis:
    „Sunt izgonit dinaintea Ta!“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele,
    când am strigat către Tine.

23 Iubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui,
    căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,
        dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!
24 Fiţi tari şi încurajaţi-vă inimile,
    toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!