La Bible du Semeur

Psaumes 19

Les deux révélations de Dieu

1Au chef de chœur; cantique de David.

Tous les cieux proclament combien Dieu est glorieux,
l’étendue céleste publie l’œuvre de ses mains.
Un jour en informe un autre,
une nuit à l’autre nuit en transmet la connaissance.
Ce ne sont pas des paroles, ce ne sont pas des discours,
ni des voix qu’on peut entendre[a].
Cependant, leur voix[b] parvient à toute la terre,
et leurs accents aux confins du monde[c].
Là, Dieu a dressé pour le soleil une tente.
Comme un jeune époux sortant de sa chambre,
comme un guerrier qui s’avance le soleil s’élance, joyeux de prendre sa course.
D’une extrémité du ciel, il surgit,
et son parcours se prolonge jusqu’à l’autre extrémité;
il n’est rien qui se dérobe à l’ardeur de ses rayons.

La Loi de l’Eternel est parfaite, elle nous redonne vie.
L’acte de l’alliance de l’Eternel est digne de confiance, et aux gens inexpérimentés elle donne la sagesse.
Les décrets de l’Eternel sont justes et ils font la joie du cœur;
les commandements de l’Eternel sont limpides et ils donnent du discernement.
10 La crainte de l’Eternel est pure, elle subsiste à jamais;
les règles de droit édictées par l’Eternel sont justes toutes ensemble.
11 Elles sont plus désirables que de l’or, que beaucoup d’or pur,
et plus savoureuses que le miel le plus doux coulant des ruches.
12 Ton serviteur, Eternel, en tire instruction:
à leur obéir, on recueille un grand profit.
13 Qui peut discerner tous ses faux pas?
Pardonne-moi les péchés dont je n’ai pas conscience.
14 Garde aussi ton serviteur des pensées d’orgueil:
qu’elles n’aient sur moi pas la moindre emprise!
Alors je serai intègre, innocent de grandes fautes.
15 Veuille agréer mes paroles,
et la méditation de mon cœur,
ô Eternel, mon Rocher, mon Libérateur.

Notas al pie

  1. 19.4 Autre traduction: dont le son n’est pas entendu.
  2. 19.5 leur voix : d’après l’ancienne version grecque. Texte hébreu traditionnel: leur cordeau. La différence provient de l’absence d’une lettre qui a probablement été omise par erreur dans ce dernier.
  3. 19.5 Cité en Rm 10.18, d’après l’ancienne version grecque.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 19

Psalmul 19

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Cerurile declară slava lui Dumnezeu
    şi bolta cerească istoriseşte despre lucrările mâinilor Lui.
O zi dă de ştire altei zile acest mesaj
    şi o noapte vesteşte această cunoaştere altei nopţi,
dar fără vorbe şi fără cuvinte,
    fără să li se audă glasul.[a]
Mesajul[b] lor străbate întreg pământul
    şi cuvintele lor ajung până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
    Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă,
        asemenea unui viteaz ce se bucură să alerge pe cale:
răsăritul lui este la un capăt al cerului
    şi roată-i este drumul până la celălalt capăt al lui.
        Nimic nu se poate ascunde de căldura lui!

Legea Domnului este desăvârşită;
    ea înviorează sufletul.
Mărturia Domnului este adevărată;
    ea înţelepţeşte pe cel neştiutor[c].
Orânduirile Domnului sunt drepte;
    ele îmi bucură inima.
Porunca Domnului este curată;
    ea dă lumină ochilor.
Frica de Domnul este curată;
    ea dăinuie veşnic.
Judecăţile Domnului sunt adevărate;
    ele se susţin una pe cealaltă.
10 Ele sunt mai preţioase decât aurul,
    decât mult aur curat,
sunt mai dulci decât mierea,
    decât picurul din faguri.
11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele.
    Când le păzeşte, are o mare răsplată.

12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
    Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă[d],
    ca nu cumva aceasta să mă stăpânească!
Atunci voi fi integru,
    nevinovat de o mare nelegiuire.

14 Fie plăcute cuvintele gurii mele
    şi murmurul inimii mele înaintea Ta,
        Doamne, Stânca mea, Răscumpărătorul meu!

Notas al pie

  1. Psalmii 19:3 Sau: Nu este grai sau limbă / în care să nu li se audă glasul (vezi LXX)
  2. Psalmii 19:4 LXX, VUL, Siriacă; TM: funie
  3. Psalmii 19:7 Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experienţă
  4. Psalmii 19:13 Lit.: de insolenţă (obrăznicie, aroganţă), însă cu sensul dat în text, datorită contextului