La Bible du Semeur

Psaumes 139

Seigneur, tu sais tout de moi

1Au chef de chœur. Psaume de David.

Eternel, tu me sondes et tu me connais.
Toi, tu sais quand je m’assieds et quand je me lève.
De loin, tu discernes tout ce que je pense.
Tu sais quand je marche et quand je me couche,
et tous mes chemins te sont familiers.
Bien avant qu’un mot vienne sur mes lèvres,
Eternel, tu sais déjà tout ce que je vais dire.
Tu m’entoures par-derrière et par-devant,
et tu mets ta main sur moi.
Merveilleux savoir hors de ma portée,
savoir trop sublime pour que je l’atteigne.

Où pourrais-je aller loin de ton Esprit?
Où pourrais-je fuir hors de ta présence?
Si je monte au ciel tu es là,
et si je descends au séjour des morts, t’y voilà!
Si j’emprunte les ailes de l’aube
et que j’aille demeurer aux confins des mers,
10 là aussi ta main me dirigera,
ton bras droit me tiendra.
11 Et si je me dis: «Du moins les ténèbres m’envelopperont»,
alors la nuit même se change en lumière tout autour de moi.
12 Pour toi, même les ténèbres ne sont pas obscures
et la nuit est claire comme le plein jour:
lumière ou ténèbres pour toi sont pareilles.

13 Tu m’as fait ce que je suis,
et tu m’as tissé dans le ventre de ma mère.
14 Je te loue d’avoir fait de moi une créature aussi merveilleuse:
tu fais des merveilles,
et je le reconnais bien.
15 Mon corps n’était pas caché à tes yeux
quand, dans le secret, je fus façonné
et tissé comme dans les profondeurs de la terre.
16 Je n’étais encore qu’une masse informe, mais tu me voyais
et, dans ton registre, se trouvaient déjà inscrits
tous les jours que tu m’avais destinés
alors qu’aucun d’eux n’existait encore.

17 Combien tes desseins, ô Dieu, sont, pour moi, impénétrables,
et comme ils sont innombrables!
18 Si je les comptais,
ils seraient bien plus nombreux que les grains de sable sur les bords des mers.
Voici, je m’éveille, je suis encore avec toi.

19 Puisses-tu, ô Dieu, faire mourir le méchant!
Que les hommes sanguinaires partent loin de moi!
20 Ils se servent de ton nom pour leurs desseins criminels,
eux, tes adversaires, l’utilisent pour tromper.
21 Eternel, comment donc ne pas haïr ceux qui te haïssent,
et ne pas prendre en dégoût ceux qui te combattent?
22 Eh bien, je leur voue une haine extrême,
et les considère comme mes ennemis mêmes.

23 Sonde-moi, ô Dieu, pénètre mon cœur,
examine-moi, et pénètre les pensées qui me bouleversent!
24 Considère si je suis le chemin du mal
et dirige-moi sur la voie prescrite depuis toujours!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 139

Psalmul 139

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
    unde să fug dinaintea feţei Tale?
Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
    Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
Purtat de aripile zorilor,
    mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
    şi dreapta Ta mă apucă.

11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
    iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
    noaptea luminează ca ziua,
        iar întunericul este ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
    Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
    duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
    Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
    pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
    încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
    şi du-mă pe calea veşniciei!