La Bible du Semeur

Psaumes 132

La cité du Roi

1Cantique pour la route vers la demeure de l’Eternel[a].

O Eternel, |souviens-toi de David
et de toutes ses peines ;
car il fit ce serment |à l’Eternel,
il adressa ce vœu |au Puissant de Jacob :
« Non, je n’entrerai pas |dans la tente où j’habite,
je ne m’étendrai pas |sur mon lit de repos,
je ne veux pas donner |de sommeil à mes yeux
ni d’assoupissement à mes paupières,
avant d’avoir trouvé |un lieu pour l’Eternel,
une demeure pour le Puissant de Jacob. »

Or nous en avons entendu parler |à Ephrata,
et nous l’avons trouvé |dans la campagne de Yaar[b].
Allons donc jusqu’à sa demeure !
Allons nous prosterner |devant son marchepied !
Lève-toi, Eternel, |et viens au lieu de repos qui t’est destiné !
Oh ! viens avec le coffre de l’alliance[c] |d’où rayonne ta force !
Que tes prêtres se parent de justice,
que ceux qui te sont attachés |poussent des cris de joie.
10 Pour l’amour de David |qui fut ton serviteur,
ne repousse pas l’homme |qui de ta part |a reçu l’onction d’huile sainte.

11 L’Eternel a fait à David |un serment sûr,
il ne reviendra pas |sur ce qu’il a promis :
« Je mettrai sur ton trône
un fils issu de toi.
12 Et si tes descendants |respectent mon alliance,
et ses clauses dont je les instruirai,
leurs propres fils aussi
siégeront sur ton trône |à perpétuité[d]. »

13 En effet, l’Eternel |a fait choix de Sion,
oui, il l’a désirée |pour résidence :
14 « C’est mon lieu de repos |où je résiderai toujours ;
c’est ici que je siégerai, |dans Sion que j’ai désirée.
15 Oui, je la bénirai |en la comblant de biens,
et je rassasierai de pain ses pauvres.
16 Je parerai ses prêtres de salut,
et ceux qui lui sont attachés |exulteront de joie.
17 Là, j’accroîtrai |de David la puissance,
et tel un flambeau qui reste allumé, |j’établirai son successeur, |oint d’huile sainte de ma part[e].
18 Mais je parerai de honte ses ennemis
alors que, sur son front, |brillera sa couronne. »

Notas al pie

  1. 132.1 Voir note 120.1.
  2. 132.6 Probablement Qiryath-Yearim (voir 1 S 7.1 ; 2 S 6).
  3. 132.8 Voir Ex 25.10-22. Les v. 8-10 ont leur parallèle en 2 Ch 6.41-42.
  4. 132.12 Voir 2 S 7.12-16 ; 1 Ch 17.11-14 ; Ps 89.4-5.
  5. 132.17 Voir 1 R 11.36.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 132

Psalmul 132

Un cântec de pelerinaj

Doamne, aminteşte-Ţi de David
    şi de toate necazurile lui,
de cel ce I-a jurat Domnului,
    cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
„Nu voi intra în cortul căminului meu,
    nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
nu voi da somn ochilor mei,
    nici aţipire pleoapelor mele,
până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
    un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.

„Iată, noi am auzit despre el[a] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite[b].
Să mergem la Lăcaşul Lui,
    să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
    Tu şi chivotul tăriei Tale!
Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
    iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.

10 Din pricina lui David, robul Tău,
    nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
11 Domnul i-a jurat lui David adevărul
    şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
    pe unul dintre urmaşii tăi.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
    şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
    pentru totdeauna“.

13 Domnul a ales Sionul,
    El a dorit să locuiască acolo.
14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
    Aici voi locui, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana
    şi-i voi sătura cu pâine săracii.
16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
    iar credincioşii lui vor striga de bucurie.

17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş[c]
    şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
    dar pe fruntea lui va străluci coroana.“

Notas al pie

  1. Psalmii 132:6 Cu referire la chivot
  2. Psalmii 132:6 Sau: pe terenurile lui Iaar, fiind vorba despre Chiriat-Iearim
  3. Psalmii 132:17 Lit.: Acolo voi face ca un corn să crească pentru David, cornul fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; vezi şi Ier. 23:5; Zah. 3:8; 6:12