La Bible du Semeur

Psaumes 119

La Loi de l’Eternel est parfaite[a]

1Heureux les hommes qui ont une conduite intègre
et suivent dans leur vie la Loi de l’Eternel.
Heureux les hommes qui suivent ses préceptes
et cherchent à lui plaire de tout leur cœur.
Ils ne commettent pas le mal,
ils suivent les chemins que Dieu leur a tracés.
Tu as promulgué tes décrets
pour qu’on les respecte avec soin.
Que j’aie assez de fermeté
pour observer tes ordonnances!
Alors je n’aurai pas de honte
lorsque je considérerai tous tes commandements.
Je te célébrerai dans la droiture de mon cœur
en étudiant tes justes articles de droit.
J’observerai fidèlement tes ordonnances.
Ne m’abandonne pas complètement!

Comment, quand on est jeune, avoir une vie pure?
C’est en se conformant à ta parole.
10 Je veux te plaire de tout mon cœur,
ne permets pas que je dévie de tes commandements!
11 Je garde ta parole tout au fond de mon cœur
pour ne pas pécher contre toi.
12 Béni sois-tu, ô Eternel!
Enseigne-moi tes ordonnances!
13 Mes lèvres énumèrent
toutes les lois que tu as prononcées.
14 J’ai de la joie à suivre tes préceptes
autant que si je possédais tous les trésors.
15 Je veux méditer sur tes directives,
et fixer mes regards sur les voies que tu traces.
16 Je trouve un grand plaisir dans ce que tu prescris
et je ne veux jamais oublier ta parole.

17 Fais du bien à ton serviteur, accorde-moi de vivre:
je me conformerai à ta parole!
18 Ouvre mes yeux pour que je voie
de ta Loi les merveilles!
19 Je suis étranger sur la terre:
ne me cache pas tes commandements!
20 Je brûle en tout temps du désir
de connaître tes lois.
21 Tu menaces ces orgueilleux maudits
qui s’écartent de tes commandements.
22 Délivre-moi du déshonneur et du mépris,
car j’observe tes lois!
23 Quand même des puissants délibéreraient contre moi,
ton serviteur encore méditerait tes ordonnances.
24 Tes préceptes font mes délices,
ils sont mes conseillers.

25 Je suis collé à la poussière,
sauve ma vie selon ce que tu as promis!
26 Je t’ai exposé ma conduite, et tu m’as répondu;
apprends-moi tes commandements!
27 Fais-moi discerner le chemin tracé par tes décrets
pour que je réfléchisse à tes prodiges!
28 Je suis accablé de chagrin,
relève-moi conformément à ta parole!
29 Détourne-moi du chemin du mensonge
et, dans ta grâce, fais que je vive selon ta Loi!
30 J’ai choisi le chemin de la fidélité,
je me conforme à tes décrets.
31 Je me tiens attaché à tes édits;
épargne-moi la honte, ô Eternel!
32 Je veux courir sur le chemin de tes commandements,
car tu m’en donnes une large compréhension.

33 O Eternel, enseigne-moi le chemin de tes ordonnances,
et je le suivrai jusqu’au bout.
34 Donne-moi du discernement et j’obéirai à ta Loi;
je la suivrai de tout mon cœur.
35 Fais-moi marcher sur le sentier de tes commandements,
car je m’y plais!
36 Veuille incliner mon cœur vers tes enseignements
plutôt que vers le profit matériel!
37 Détourne mes regards des choses vaines,
et fais-moi vivre dans les voies que tu as tracées[b]!
38 Accomplis pour ton serviteur ce que tu as promis
en faveur de ceux qui te craignent!
39 Ecarte loin de moi la honte qui m’effraie;
tes lois ne sont-elles pas bonnes?
40 J’ai une vraie passion pour tes commandements,
dans ta justice, sauve ma vie!

41 Que ton amour, ô Eternel, s’étende jusqu’à moi,
et ton salut selon ce que tu as promis,
42 et je pourrai répondre à celui qui m’outrage,
car j’ai mis ma confiance en ta parole.
43 Ne laisse pas ma bouche s’écarter de la vérité,
car je me fonde sur tes lois.
44 J’observerai ta Loi
sans cesse et pour toujours,
45 alors je pourrai vivre dans la vraie liberté,
car j’ai à cœur de suivre tes préceptes.
46 Je parlerai de tes édits devant des rois
sans éprouver de honte.
47 Je ferai mes délices de tes commandements,
que j’aime.
48 Je tends les mains vers tes commandements que j’aime.
Je veux méditer sur tes ordonnances.

49 Rappelle-toi ce que tu as dit à ton serviteur
et qui m’a donné l’espérance.
50 Dans ma misère, mon réconfort,
c’est que ta parole me fera vivre.
51 Des orgueilleux se sont moqués de moi sans aucune mesure;
je ne dévie pas de ta Loi.
52 Je me souviens des ordonnances que tu nous as données jadis,
ô Eternel, j’en suis réconforté.
53 Je suis vivement indigné en voyant les méchants
qui délaissent ta Loi.
54 Je fais de tes préceptes le sujet de mes chants
dans mon lieu de séjour.
55 La nuit, ô Eternel, je pense à toi,
j’observerai ta Loi.
56 La part qui me revient
c’est de me conformer à tes commandements.

57 Mon lot, ô Eternel, je le redis,
c’est d’obéir à tes paroles.
58 Je t’implore de tout mon cœur;
oh! fais-moi grâce selon ce que tu as promis!
59 J’ai réfléchi à ma conduite
et je règle mes pas sur tes commandements.
60 Je m’empresse sans différer
d’obéir à tes lois.
61 Les filets des méchants m’ont enserré
sans que j’oublie ta Loi.
62 Au cœur de la nuit, je me lève afin de te louer
à cause de tes justes lois.
63 Je suis l’ami de tous ceux qui te craignent,
de ceux qui obéissent à tes décrets.
64 Eternel, ton amour remplit la terre.
Enseigne-moi tes ordonnances!

65 Tu as traité avec bonté ton serviteur,
conformément à ta parole, ô Eternel!
66 Enseigne-moi le bon sens et la connaissance,
car je me fie à tes commandements.
67 Avant d’être humilié, je faisais fausse route,
mais maintenant, je me conforme à ta parole.
68 Que tu es bon et bienfaisant:
enseigne-moi tes ordonnances!
69 Des orgueilleux inventent contre moi des mensonges,
mais moi, de tout mon cœur, je suis fidèle à tes décrets.
70 Leur cœur est insensible.
Mais quant à moi, ta Loi fait mes délices.
71 Il m’était bon d’être affligé
afin d’apprendre tes préceptes.
72 La Loi que tu as édictée est pour moi plus précieuse
que mille objets d’or et d’argent.

73 Tes mains m’ont façonné et affermi,
accorde-moi l’intelligence pour que j’apprenne tes commandements!
74 En me voyant, ceux qui te craignent se réjouissent,
car je me fie à ta parole.
75 Je sais, ô Eternel, que tes décrets sont justes:
si tu m’as affligé, c’est par fidélité.
76 Que ton amour soit ma consolation
conformément à ta promesse envers ton serviteur!
77 Témoigne-moi ta compassion pour que je vive,
puisque ta Loi fait mes délices.
78 Honte à ces orgueilleux qui me maltraitent sans raison!
Moi, je médite sur tes commandements.
79 Qu’ils reviennent à moi ceux qui te craignent[c]!
ceux qui connaissent tes édits,
80 Que mon cœur soit intègre pour suivre tes préceptes,
afin que je ne sois pas dans la honte.

81 Je languis après ton salut,
je fais confiance à ta parole.
82 Mes yeux s’épuisent à guetter ta parole.
Je me demande: «Quand viendras-tu me consoler?»
83 Je suis semblable à une outre enfumée[d],
pourtant je ne délaisse pas tes ordonnances.
84 Combien ton serviteur a-t-il de jours à vivre?
Quand viendras-tu juger ceux qui me persécutent?
85 Des orgueilleux m’ont creusé une trappe
au mépris de ta Loi.
86 Tous tes commandements sont dignes de confiance.
Mais on me persécute en disant des mensonges: viens donc à mon secours!
87 Encore un peu et ils me terrassaient,
mais je n’ai pas abandonné tes ordonnances.
88 Sauve ma vie dans ton amour
afin que j’obéisse à tes commandements!

89 Eternel, ta parole est fondée dans le ciel
et pour toujours,
90 et ta fidélité demeure d’âge en âge:
tu as fondé la terre, elle subsiste.
91 Selon tes ordres, tout subsiste aujourd’hui,
et tout, dans l’univers, se tient à ton service.
92 Si je n’avais pas fait de ta Loi mes délices,
j’aurais péri suite à mon affliction.
93 Jamais, je n’oublierai tes ordonnances,
car c’est par elles que tu me vivifies.
94 Je suis à toi: viens me sauver!
Car je m’applique à suivre tes préceptes.
95 Des méchants préparent ma perte,
moi, je reste attentif à tes édits.
96 J’ai constaté que les choses parfaites ont toutes leurs limites;
mais ton commandement est d’une très large portée.

97 Oh! que j’aime ta Loi!
Je la médite tout le jour.
98 Ton commandement me rend sage, plus que mes ennemis,
car il m’accompagne toujours.
99 Je suis plus avisé que tous mes maîtres,
car je médite tes édits.
100 Et j’ai plus de discernement que les vieillards,
parce que j’obéis à tes commandements.
101 Mes pas évitent tous les sentiers du mal
pour obéir à ta parole.
102 Je ne m’écarte pas des lois que tu établis,
car tu m’enseignes.
103 Que ta parole est douce à mon palais!
Elle est meilleure que le miel.
104 J’ai du discernement grâce à tes ordonnances;
c’est pourquoi je déteste tout sentier mensonger.

105 Ta parole est comme une lampe qui guide tous mes pas,
elle est une lumière éclairant mon chemin.
106 J’ai promis solennellement – et je tiendrai promesse –
d’obéir à tes justes lois.
107 Je suis bien affligé;
ô Eternel, sauve ma vie conformément à ta parole.
108 Accueille avec faveur, ô Eternel, ma prière comme une offrande
et enseigne-moi tes décrets!
109 Ma vie est sans cesse en danger,
mais je n’oublie rien de ta Loi.
110 Des méchants m’ont tendu des pièges,
mais je ne dévie pas de tes commandements.
111 Tes décrets restent pour toujours mon bien précieux:
et ils font la joie de mon cœur.
112 J’ai pris la décision d’appliquer tes décrets,
pour toujours, jusqu’au bout.

113 Je hais les indécis,
et c’est ta Loi que j’aime.
114 Tu es mon refuge et mon bouclier,
je fais confiance à ta parole.
115 Eloignez-vous de moi, vous tous qui commettez le mal!
J’obéirai aux commandements de mon Dieu!
116 Soutiens-moi selon ta promesse, et je vivrai;
que mon espoir ne tourne jamais à ma confusion.
117 Sois mon appui pour que je sois sauvé,
je porterai toujours mon attention sur tes décrets.
118 Ceux qui s’écartent de tes ordonnances, tu les rejettes tous,
car leur dessein n’est que mensonge.
119 Tu ôtes comme des scories tous les méchants qui vivent sur la terre,
c’est pourquoi j’aime tes édits.
120 L’effroi que tu m’inspires me fait frémir;
je crains tes jugements.

121 Mes actions ont été réglées par la droiture et la justice;
ne m’abandonne pas aux hommes qui m’oppriment!
122 Prends en charge ton serviteur: pour faire son bonheur;
ne laisse pas des gens orgueilleux m’opprimer!
123 Mes yeux s’épuisent à guetter ton secours
et selon ta promesse, la manifestation de ta justice.
124 Agis envers ton serviteur conformément à ton amour:
enseigne-moi tes ordonnances!
125 Je suis ton serviteur: accorde-moi l’intelligence
afin que j’assimile tes décrets.
126 C’est le moment d’agir, ô Eternel,
car on viole ta Loi!
127 C’est pourquoi, j’aime tes commandements
plus que l’or, oui, plus que l’or fin.
128 Oui, c’est pourquoi je trouve justes toutes tes ordonnances,
et je déteste tout sentier de mensonge.

129 Tes lois sont des merveilles,
aussi je les observe.
130 Quand on découvre tes paroles, c’est la lumière;
les gens sans expérience y trouvent le discernement.
131 J’ouvre la bouche et je soupire,
tant je désire tes commandements.
132 Regarde-moi et fais-moi grâce
selon ce qui est juste[e] pour ceux qui t’aiment!
133 Veuille affermir mes pas par ta parole[f]
et qu’aucun mal ne puisse m’asservir.
134 Libère-moi de l’oppression des hommes
et moi, je me conformerai à tes commandements.
135 Montre-toi favorable envers ton serviteur:
enseigne-moi tes ordonnances!
136 Mes yeux répandent des flots de larmes,
car on n’observe pas ta Loi.

137 Eternel, tu es juste,
et tes décrets sont conformes à la droiture.
138 Tu as fondé tes ordonnances sur la justice,
et elles sont très sûres.
139 Pour moi, je suis saisi de la plus vive indignation
à l’égard de mes ennemis, car ils négligent tes paroles.
140 Ta parole est pleinement éprouvée,
c’est pourquoi ton serviteur l’aime.
141 Je suis petit et méprisé,
mais je n’oublie pas tes préceptes.
142 Ta justice est juste à jamais,
ta Loi est vérité.
143 Je suis dans la détresse, l’angoisse me saisit,
mais tes commandements font mes délices.
144 La justice de tes édits est éternelle,
donne-moi du discernement et je vivrai.

145 Je t’invoque de tout mon cœur: Eternel, réponds-moi,
et j’observerai tes décrets.
146 Oui, je t’invoque, veuille me secourir;
Et moi, je me conformerai à tes édits.
147 Je me lève avant l’aube pour implorer ton aide,
je fais confiance à ta parole.
148 Avant la fin des veilles de la nuit, mes yeux sont déjà éveillés
pour méditer sur tes paroles.
149 Dans ton amour, écoute-moi!
O Eternel, sauve ma vie conformément à ta justice!
150 Des gens aux desseins criminels[g] me serrent de tout près,
ils se tiennent loin de ta Loi.
151 Mais toi, Eternel, tu es proche;
tous tes commandements sont vérité.
152 Depuis longtemps, tes ordonnances m’ont appris
que tu les as établies pour toujours.

153 Considère mon affliction, délivre-moi
puisque je n’oublie pas ta Loi.
154 Défends ma cause, délivre-moi
et sauve-moi la vie selon ce que tu as promis!
155 Le salut est loin des méchants
car ils négligent tes décrets.
156 Ta compassion est grande, ô Eternel,
sauve-moi donc la vie conformément à tes principes de justice!
157 Mes ennemis, ceux qui me persécutent sont innombrables,
mais je ne dévie pas de tes édits.
158 Je vois avec dégoût des traîtres
qui n’obéissent pas à ta parole.
159 Mais considère combien j’aime tes ordonnances!
O Eternel, dans ton amour, sauve ma vie!
160 Ta parole dans sa totalité est vérité,
et tout le droit que tu as établi dans ta justice est éternel.

161 Sans raison, des puissants me persécutent,
mais je ne tremble qu’à ta parole.
162 Je fais ma joie de ta parole
comme celui qui trouve un grand trésor,
163 mais je hais le mensonge, je le déteste,
et c’est ta Loi que j’aime.
164 Sept fois par jour, je redis tes louanges
à cause de tes justes lois.
165 Grande est la paix de celui qui aime ta Loi:
aucun obstacle ne le fait trébucher.
166 Je compte sur toi, Eternel, pour me sauver,
et j’exécute tes commandements.
167 J’obéis à tes ordonnances
car je les aime intensément.
168 Je me conforme à tes décrets et à tes ordonnances,
car toute ma conduite, tu la connais.

169 Que mon appel à l’aide, ô Eternel, parvienne jusqu’à toi!
Donne-moi du discernement conformément à ta promesse!
170 Que ma supplication parvienne jusqu’à toi!
Délivre-moi selon ce que tu as promis!
171 Que la louange jaillisse de mes lèvres,
car tu m’enseignes tes décrets.
172 Oui, que ma langue célèbre ta parole:
tous tes commandements sont justes.
173 Par ta puissance, viens à mon aide,
car j’ai choisi de suivre tes directives.
174 Je désire ardemment que tu me sauves, ô Eternel!
Ta Loi fait mes délices.
175 Oh! que je vive pour te louer!
Et que tes lois me soient en aide!
176 Je suis errant comme une brebis égarée; oh! viens chercher ton serviteur!
car je n’oublie aucun de tes commandements.

Notas al pie

  1. 119 Le psaume est composé de 22 strophes de 8 versets qui, pour chaque strophe, commencent tous avec la même lettre; les strophes se suivent dans l’ordre de l’alphabet hébreu.
  2. 119.37 Les manuscrits de Qumrân et deux manuscrits du texte hébreu traditionnel ont: fais-moi vivre selon ta parole (c’est-à-dire comme tu l’as promis). Les mots voie et parole se ressemblent en hébreu.
  3. 119.79 Selon la proposition de lecture indiquée en marge par les copistes. Le texte lui-même a: que ceux qui te craignent se tournent de nouveau vers moi pour connaître tes édits.
  4. 119.83 Une outre dont la peau est sèche, ridée, racornie. En Orient, on suspendait les outres de moût au-dessus des foyers pour hâter la fermentation; les outres utilisées pour cela se racornissaient et devenaient impropres à un autre usage. On les mettait donc au rebut.
  5. 119.132 Autre traduction: selon la règle que tu as fixée.
  6. 119.133 Autre traduction: pour que je suive ta parole.
  7. 119.150 Plusieurs manuscrits hébreux et versions anciennes portent: ceux qui me persécutent.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 119

Psalmul 119[a]

Ferice de cei integri în căile lor,
    care umblă după Legea[b] Domnului.
Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui
    şi-L caută din toată inima:
aceia nu săvârşesc nici o nedreptate
    şi umblă pe căile Lui.
Tu ne-ai dat orânduirile Tale,
    ca să fie păzite cu scumpătate.
O, de-ar ţinti căile mele
    să păzească orânduirile Tale!
Când urmez poruncile Tale,
    nu mă ruşinez.
Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte,
    Te voi lăuda în curăţie de inimă.
Voi păzi orânduirile Tale:
    nu mă părăsi de tot!

Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea?
    Păzind Cuvântul Tău.
10 Te caut din toată inima mea:
    nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!
11 Strâng[c] cuvintele[d] Tale în inima mea,
    ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne!
    Învaţă-mă orânduirile Tale!
13 Buzele mele vestesc
    toate judecăţile rostite de gura Ta.
14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur
    de parcă aş avea toate bogăţiile.
15 Cuget la hotărârile Tale
    şi dau atenţie căilor Tale.
16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale;
    nu voi uita Cuvântul Tău!

17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă
    şi voi păzi Cuvântul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd
    minunile din Legea Ta!
19 Eu sunt doar un străin pe pământ:
    nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale!
20 Sufletul mi se topeşte de dor
    după judecăţile Tale, tot timpul.
21 Tu-i mustri pe cei îngâmfaţi, pe cei blestemaţi,
    pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale.
22 Îndepărtează de la mine ocara şi dispreţul,
    căci păzesc mărturiile Tale!
23 Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea,
    dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale.
24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea,
    sunt sfetnicii mei.

25 Sufletul meu este lipit de ţărână:
    înviorează-mă, după Cuvântul Tău!
26 Mi-am cercetat căile şi Tu mi-ai răspuns:
    învaţă-mă orânduirile Tale!
27 Deprinde-mă cu hotărârile Tale
    şi voi cugeta la minunile Tale!
28 Sufletul îmi plânge de întristare:
    ridică-mă, după Cuvântul Tău!
29 Ţine-mă departe de calea înşelăciunii;
    binevoieşte să mă înveţi Legea Ta!
30 Aleg calea credincioşiei;
    accept judecăţile tale.
31 Mă alipesc de mărturiile Tale:
    Doamne, nu mă lăsa să fiu dat de ruşine!
32 Alerg pe calea poruncilor Tale,
    căci Tu dai alinare inimii mele.

33 Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc după orânduirile Tale,
    şi le voi respecta până la sfârşitul vieţii!
34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta,
    o voi păzi din toată inima mea!
35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale,
    căci în aceasta îmi găsesc plăcerea!
36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale
    şi nu spre câştigul mârşav!
37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte;
    înviorează-mă pe calea Ta![e]
38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău
    şi celor ce se tem de Tine!
39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă,
    căci judecăţile Tale sunt bune!
40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale:
    înviorează-mă după dreptatea Ta!

41 Să vină, Doamne, peste mine marea Ta îndurare
    şi mântuirea Ta din pricina promisiunii Tale!
42 Atunci îi voi putea răspunde celui ce mă ocărăşte,
    căci mă încred în Cuvântul Tău.
43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea,
    căci nădăjduiesc în judecăţile Tale!
44 Voi păzi Legea Ta
    întotdeauna şi pentru veci de veci!
45 Voi umbla liber,
    căci caut hotărârile Tale.
46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor
    şi nu mă voi ruşina.
47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale,
    pe care le iubesc.
48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc,
    şi cuget la orânduirile Tale.

49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău,
    în care m-ai făcut să nădăjduiesc!
50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă:
    promisiunea Ta care mă înviorează.
51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri,
    dar eu nu mă abat de la Legea Ta.
52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime
    şi sunt mângâiat.
53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi,
    a celor ce au părăsit Legea Ta.
54 În casa pribegiei mele
    mi-am făcut din orânduirile Tale cântări.
55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne!
    Voi păzi Legea Ta!
56 Aşa-mi doresc să fie,
    căci împlinesc hotărârile Tale.

57 Doamne, Tu eşti moştenirea mea: am promis
    că voi păzi cuvintele Tale!
58 Te rog din toată inima mea,
    îndură-te de mine, după promisiunea Ta!
59 Cuget la căile mele,
    îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale.
60 Mă grăbesc şi nu întârzii
    să împlinesc poruncile Tale.
61 Funiile celor răi m-au înconjurat,
    dar eu nu uit Legea Ta.
62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude,
    din pricina judecăţilor Tale cele drepte.
63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine
    şi păzesc hotărârile Tale.
64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul:
    învaţă-mă orânduirile Tale!

65 Tu faci bine robului Tău,
    Doamne, după Cuvântul Tău.
66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere,
    căci mă încred în poruncile Tale!
67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam;
    acum însă păzesc cuvintele Tale.
68 Tu eşti bun şi faci bine:
    învaţă-mă orânduirile Tale!
69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri,
    dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea,
    dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta.
71 E bine că m-ai smerit,
    pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale,
    decât mii de şecheli[f] de aur şi de argint.

73 Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit.
    De aceea, dă-mi pricepere ca să pot învăţa poruncile Tale!
74 Cei ce se tem de Tine mă privesc şi se bucură,
    căci aştept împlinirea Cuvântului Tău.
75 Doamne, recunosc că judecăţile Tale sunt drepte
    şi că din credincioşie m-ai smerit.
76 Fă-mi parte de îndurarea Ta, pentru a fi mângâiat,
    după promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău.
77 Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi,
    căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta!
78 Să fie făcuţi de râs cei îngâmfaţi, căci m-au defăimat prin minciuni!
    Cât despre mine, eu voi cugeta la hotărârile Tale!
79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine
    şi cei ce cunosc mărturiile Tale!
80 Fie-mi inima integră în orânduirile Tale,
    şi atunci nu voi fi dat de ruşine!

81 Sufletul meu tânjeşte după mântuirea Ta,
    aşteptând împlinirea Cuvântului Tău.
82 Ochii îmi tânjesc după Tine,
    zicând: „Când mă vei mângâia?“
83 Deşi am ajuns ca un burduf de vin în fum,
    eu tot nu voi părăsi orânduirile Tale.
84 Câte zile să mai aştepte robul Tău
    până îmi vei judeca prigonitorii?
85 Cei îngâmfaţi mi-au săpat gropi;
    ei nu lucrează după Legea Ta.
86 Toate poruncile Tale sunt demne de încredere!
    Ei mă prigonesc cu minciuni. Scapă-mă!
87 Aproape că m-au prăpădit de pe pământ,
    dar eu nu părăsesc hotărârile Tale!
88 Înviorează-mă după îndurarea Ta,
    şi voi păzi mărturia gurii Tale!

89 Cuvântul Tău, Doamne,
    dăinuie pe vecie în ceruri.
90 Credincioşia Ta dăinuie de la o generaţie la alta;
    Tu ai întemeiat pământul şi el aşa rămâne.
91 Astăzi totul dăinuie prin judecăţile Tale,
    căci fiecare lucru Îţi este supus.
92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea,
    aş pieri în suferinţa mea.
93 Niciodată nu voi uita hotărârile Tale,
    căci prin ele mă înviorezi.
94 Sunt al Tău: mântuieşte-mă,
    căci eu caut să trăiesc după hotărârile Tale!
95 Cei răi mă aşteaptă ca să mă nimicească;
    eu însă iau aminte la mărturiile Tale.
96 Văd că tot ce este desăvârşit are un sfârşit;
    porunca Ta însă este de necuprins.

97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
    Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
    căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
    căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
    căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
    ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
    căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
    mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
    De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.

105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
    şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
    că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
    Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
    şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
    dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
    dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
    pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
    pentru totdeauna, până la sfârşit.

113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
    dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
    şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
    ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
    nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
    şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
    căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
    De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
    şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.

121 Judec cu dreptate:
    nu mă da pe mâna asupritorilor mei!
122 Ia apărarea robului Tău,
    ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
    şi după promisiunea Ta cea dreaptă.
124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta
    şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă,
    şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
126 Doamne, este vremea să lucrezi,
    căci au încălcat Legea Ta.
127 Pentru că iubesc poruncile Tale
    mai mult decât aurul şi argintul
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale,
    de aceea urăsc toate cărările înşelătoare.

129 Minunate sunt mărturiile Tale,
    de aceea sufletul meu le împlineşte.
130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină
    şi dă pricepere celor neştiutori[g].
131 Îmi deschid gura şi oftez,
    căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
    după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău.
133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele[h] Tale
    şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz.
134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului
    şi-Ţi voi păzi hotărârile!
135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău
    şi învaţă-mă orânduirile Tale.
136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi,
    fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.

137 Doamne, Tu eşti drept,
    iar judecăţile Tale sunt drepte!
138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte
    şi pline de credincioşie!
139 Sunt mistuit de râvnă,
    pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvintele Tale sunt bine încercate
    şi robul Tău le iubeşte.
141 Eu sunt mic şi neînsemnat,
    dar nu dau uitării hotărârile Tale.
142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie,
    şi Legea Ta rămâne adevărată.
143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare,
    însă poruncile Tale rămân desfătarea mea.
144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie.
    Dă-mi pricepere, ca să pot trăi!

145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne!
    Voi împlini[i] orânduirile Tale.
146 Te chem; mântuieşte-mă,
    iar eu voi păzi mărturiile Tale.
147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine
    şi aştept să se împlinească cuvintele Tale.
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii[j]
    ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
    Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!
150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea;
    ei s-au depărtat de Legea Ta.
151 Doamne, Tu eşti aproape,
    iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale,
    căci le-ai statornicit pe vecie.

153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă,
    căci nu am dat uitării Legea Ta!
154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă!
    Îndură-te de mine după promisiunea Ta!
155 Mântuirea este departe de cei răi,
    deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale.
156 Doamne, multe sunt îndurările Tale!
    Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei,
    dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi,
    la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale!
    Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta!
160 Natura[k] Cuvântului Tău este adevărul
    şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!

161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept,
    dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău!
162 Eu mă bucur de cuvintele Tale
    ca cel ce a găsit multă pradă.
163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi,
    dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de şapte ori pe zi,
    din pricina judecăţilor Tale celor drepte.
165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace
    şi nimic nu îi poate face să se împiedice.
166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta,
    împlinind poruncile Tale.
167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale
    şi le iubeşte mult.
168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale,
    căci toate căile mele sunt înaintea Ta.

169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
    „Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
    „Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
    căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
    căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
    căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
    iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
    iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
    căci eu nu am uitat poruncile Tale!

Notas al pie

  1. Psalmii 119:1 Titlu. Este un psalm acrostih (în textul ebraic toate versetele unei strofe încep cu aceeaşi literă, fiecare strofă având drept caracteristică o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor)
  2. Psalmii 119:1 Cuvintele-cheie din acest psalm au fost subliniate, pentru a fi scoase în evidenţă
  3. Psalmii 119:11 Sau: Ascund
  4. Psalmii 119:11 Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului; în multe locuri din Ps. 119, unde termenul ebraic a fost tradus fie prin cuvinte, fie prin promisiune sau poruncă
  5. Psalmii 119:37 Cele mai multe mss TM; două mss TM, MMM: înviorează-mă după Cuvântul Tău!
  6. Psalmii 119:72 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de şechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obişnuit (aproximativ 12 gr) şi cel al Lăcaşului (aproximativ 10 gr); greutatea şechelului a variat în diferite vremuri şi în diferite zone
  7. Psalmii 119:130 Vezi nota de la 19:7
  8. Psalmii 119:133 Vezi nota de la 18:30; aici cu sensul de învăţătură
  9. Psalmii 119:145 Sau: Doamne, / iar eu voi împlini
  10. Psalmii 119:148 Sau: Stau treaz toată noaptea; vezi nota de la 63:6
  11. Psalmii 119:160 Sau: Esenţa; sau: Toate cuvintele Tale sunt adevăr