La Bible du Semeur

Psaumes 107

Cinquième livre

Cantique des rachetés

1Célébrez l’Eternel, car il est bon,
car son amour |dure à toujours[a].
Qu’ils le proclament, |tous ceux que l’Eternel a délivrés,
qu’il a sauvés des mains de l’oppresseur,
et qu’il a rassemblés de tous pays :
de l’est, de l’ouest, du nord et du midi[b].

Les uns erraient dans le désert |où il n’y a personne,
sans trouver le chemin |d’une ville habitée.
Ils étaient affamés, ils avaient soif,
et ils étaient tout près de défaillir.
Dans leur détresse, |ils crièrent à l’Eternel,
et il les délivra de leurs angoisses.
Il les mena par un chemin tout droit
et les dirigea vers une ville habitable.
Qu’ils louent donc l’Eternel |pour son amour,
pour ses merveilles |en faveur des humains !
Il a désaltéré les assoiffés,
il a comblé de biens les affamés.

10 D’autres se trouvaient dans des lieux, |où régnaient d’épaisses ténèbres |et l’obscurité la plus noire,
enchaînés dans la misère et les fers
11 pour avoir bravé les commandements de Dieu
et méprisé les desseins du Très-Haut.
12 Il les humilia |en les astreignant à un dur labeur :
ils succombaient, privés de tout secours.
13 Dans leur détresse, |ils crièrent à l’Eternel,
et il les délivra de leurs angoisses.
14 Il les fit sortir des lieux sombres |et ténébreux,
il rompit les liens qui les retenaient.
15 Qu’ils louent donc l’Eternel pour son amour,
pour ses merveilles |en faveur des humains !
16 Car il a brisé les portes de bronze
et il a rompu les verrous de fer.

17 Des insensés, vivant dans le péché,
s’étaient rendus malheureux par leurs fautes.
18 Tout aliment répugnait à leur bouche,
ils approchaient des portes de la mort.
19 Dans leur détresse, |ils crièrent à l’Eternel,
et il les délivra de leurs angoisses.
20 Il dit un mot et les guérit,
et il les fit échapper à la tombe.
21 Qu’ils louent donc l’Eternel pour son amour,
pour ses merveilles |en faveur des humains !
22 Et qu’ils lui offrent |des sacrifices de reconnaissance ;
qu’avec des cris de joie, |ils racontent ses œuvres.

23 D’autres s’étaient embarqués sur la mer, |dans des bateaux
et ils vaquaient à leurs occupations |sur de profondes eaux.
24 Ceux-là ont vu les œuvres |de l’Eternel,
et ses prodiges sur la haute mer.
25 A sa parole, |il fit lever un vent impétueux
qui souleva les flots.
26 Tantôt ils étaient portés jusqu’au ciel,
tantôt ils retombaient dans les abîmes,
et ainsi mis à mal, ils défaillaient.
27 Pris de vertige, ils titubaient comme ivres,
et tout leur savoir-faire |s’était évanoui.
28 Dans leur détresse, |ils crièrent à l’Eternel,
et il les délivra de leurs angoisses.
29 Il calma la tempête,
et fit taire les flots |qui s’étaient soulevés contre eux.
30 Ce calme fut pour eux cause de joie
et Dieu les guida au port désiré.
31 Qu’ils louent donc l’Eternel pour son amour,
pour ses merveilles |en faveur des humains !
32 Qu’ils disent sa grandeur |dans l’assemblée du peuple,
et qu’ils le louent |au conseil des autorités[c].

33 Il peut faire tarir les fleuves |et les transformer en désert,
ou changer les sources d’eau en lieux secs ;
34 d’un sol fertile, il fait une saline[d]
quand ses habitants pratiquent le mal.
35 Mais il change aussi le désert en lac
et la terre aride en sources d’eau vive,
36 et il y établit |ceux qui ont faim,
pour qu’ils y fondent |une ville habitable,
37 qu’ils ensemencent des champs et plantent des vignes
qui porteront des fruits en abondance.
38 Il les bénit en sorte qu’ils se multiplient,
et il ne laisse pas |décroître leur bétail.

39 D’autres sont réduits à un petit nombre, |écrasés sous le poids
de l’oppression, |du malheur et de la souffrance.
40 Dieu répand le mépris sur les puissants,
les fait errer dans un désert sans route.
41 Mais il délivre le pauvre de la détresse
et rend les familles fécondes |comme le petit bétail.

42 Les hommes droits le voient et ils s’en réjouissent,
mais toute méchanceté a la bouche close.
43 Que celui qui est sage |prête attention à tout cela,
et qu’il médite sur l’amour |de l’Eternel.

Notas al pie

  1. 107.1 Voir 100.5 ; 106.1 ; 118.1, 29 ; 136 ; 1 Ch 16.34 ; 2 Ch 5.13 ; 7.3 ; Esd 3.11 ; Jr 33.11.
  2. 107.3 D’après la version syriaque. Texte hébreu traditionnel : la mer.
  3. 107.32 L’assemblée du peuple pour le culte et le conseil des responsables réunis aux portes de la ville où se traitaient les affaires publiques étaient les lieux où celui qui avait été délivré pouvait rendre témoignage à Dieu.
  4. 107.34 Le sel rend le sol stérile (Gn 13.10 ; 14.3 ; 19.24-26 ; Dt 29.22).

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 107

CARTEA A CINCEA

Psalmul 107

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud[a].

Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!

33 El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

35 El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 107:3 TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi
  2. Psalmii 107:17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  3. Psalmii 107:32 Lit.: bătrânii (sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)