La Bible du Semeur

Psaumes 104

Louange au Créateur

1Que tout mon être |bénisse l’Eternel !
O Eternel, mon Dieu, que tu es grand !
Tu es revêtu de splendeur, |et de magnificence,
tu t’enveloppes de lumière |comme on se revêt d’un manteau,
et tu déploies le ciel |comme une tente.
Tu fixes au-dessus des eaux du ciel |la charpente de tes hautes demeures,
tu fais des nuages ton char,
tu te déplaces |sur les ailes du vent,
tu fais des vents tes messagers,
les éclairs étincelants sont tes serviteurs[a].

Tu as fondé la terre sur ses bases
pour qu’elle reste inébranlable |à tout jamais.
Les eaux de l’abîme la recouvraient |tout comme un vêtement,
sur les montagnes les eaux reposaient ;
à ta menace, |elles se sont enfuies,
au bruit de ton tonnerre, |elles se sont vite élancées,
gravissant des montagnes, |dévalant vers des plaines[b]
jusqu’à l’endroit |que tu leur avais assigné.
Tu as fixé une limite |que les eaux ne franchiront plus,
et elles ne reviendront plus |pour submerger la terre.

10 Tu fais jaillir des sources |pour alimenter des torrents
qui coulent entre les montagnes.
11 Elles abreuvent |les animaux des champs,
et les onagres[c] |y étanchent leur soif.
12 Les oiseaux nichent sur leurs rives,
et chantent au sein du feuillage.

13 De tes hautes demeures |tu arroses les monts,
la terre est rassasiée |par l’effet de tes œuvres.
14 Tu fais pousser l’herbe pour le bétail,
et tu fais prospérer les plantes |cultivées par les hommes,
afin qu’ils tirent de la terre |le pain pour se nourrir.
15 Le vin réjouit le cœur de l’homme
et fait resplendir son visage, |le rendant brillant plus que l’huile.
Le pain restaure sa vigueur.
16 Les arbres, ouvrages de l’Eternel, |sont pleins de sève.
Tels sont les cèdres, |qu’il a plantés.
17 C’est là que nichent les oiseaux
et la cigogne a sa demeure |dans les cyprès.
18 Les bouquetins ont leurs retraites |sur les monts élevés,
et les rochers |sont le refuge des damans.

19 Tu as formé la lune |pour marquer les dates des fêtes.
Le soleil sait quand il se couche.
20 Tu fais descendre les ténèbres, |et c’est la nuit.
Alors les hôtes des forêts |se mettent tous en mouvement ;
21 les lionceaux rugissent |après leur proie,
ils demandent à Dieu |leur nourriture[d].
22 Mais dès que paraît le soleil, |ils se retirent
pour se coucher dans leurs tanières.
23 Et l’homme sort |pour se livrer à son activité,
accomplir son travail |jusqu’à la nuit.

24 Combien tes œuvres sont nombreuses, |ô Eternel,
tu as tout fait avec sagesse,
la terre est pleine |de tout ce que tu as réalisé ;
25 voici la mer immense |qui s’étend à perte de vue,
peuplée d’animaux innombrables,
des plus petits jusqu’aux plus grands,
26 les bateaux la parcourent,
ainsi que le monstre marin |que tu as fait pour qu’il y joue.

27 Ils comptent sur toi, tous ces êtres,
pour recevoir leur nourriture, |chacun au moment opportun.
28 Tu la leur donnes, ils la prennent,
ta main s’ouvre, et ils sont comblés |de bonnes choses.
29 Tu te détournes, |ils sont épouvantés.
Tu leur ôtes le souffle, |les voilà qui périssent,
redevenant poussière.
30 Et si tu envoies ton Esprit, |ils sont créés,
tu renouvelles l’aspect de la terre.

31 Que l’Eternel |soit à jamais glorifié !
Qu’il se réjouisse de ses œuvres !
32 Son regard fait trembler la terre,
il touche les montagnes |et elles fument.

33 Je veux chanter pour l’Eternel |ma vie durant,
célébrer mon Dieu en musique |tant que j’existerai.
34 Que mes paroles lui soient agréables !
Moi, j’ai ma joie en l’Eternel.
35 Que les pécheurs soient ôtés de la terre !
Que les méchants n’existent plus !

Que tout mon être |bénisse l’Eternel !
Oui, louez l’Eternel !

Notas al pie

  1. 104.4 Cité en Hé 1.7 selon l’ancienne version grecque.
  2. 104.8 Autre traduction : et les montagnes se sont élevées et les vallées se sont creusées.
  3. 104.11 Les ânes sauvages.
  4. 104.21 Voir 147.9 ; Jb 38.39-40 ; Es 31.4.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104

Psalmul 104

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].

19 El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.

27 Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

Notas al pie

  1. Psalmii 104:18 Sau : pentru bursuci
  2. Psalmii 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.
  3. Psalmii 104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)
  4. Psalmii 104:30 Sau: suflarea