1Ainsi donc, mes frères et sœurs bien-aimés, vous que je désire tant revoir, vous qui êtes ma joie et ma couronne, c’est de cette manière, mes chers amis, que vous devez tenir ferme, en restant attachés au Seigneur.
Recommandations
2Je recommande à Evodie et à Syntyche4.2 Deux anciennes collaboratrices de Paul opposées maintenant par un différend suffisamment grave pour qu’il soit parvenu aux oreilles de l’apôtre. de vivre en parfaite harmonie, l’une avec l’autre, selon le Seigneur ; je les y invite instamment.
3Toi, mon fidèle collègue4.3 Paul s’adresse sans doute à l’un des responsables de l’Eglise. Peut-être le mot susugos traduit par collègue est-il le nom d’un responsable. L’apôtre jouerait ainsi sur le sens de ce nom (comme il l’a fait dans Phm 11)., je te le demande : viens-leur en aide, car elles ont combattu à mes côtés pour la cause de l’Evangile, tout comme Clément et mes autres collaborateurs dont les noms sont inscrits dans le livre de vie4.3 Voir Ap 3.5..
4Réjouissez-vous en tout temps de tout ce que le Seigneur est pour vous. Oui, je le répète, soyez dans la joie. 5Faites-vous connaître par votre amabilité envers tous les hommes. Le Seigneur est proche. 6Ne vous mettez en souci pour rien, mais, en toute chose, exposez vos demandes à Dieu en lui adressant vos prières et vos supplications, tout en lui exprimant votre reconnaissance.
7Alors la paix de Dieu, qui surpasse tout ce qu’on peut concevoir, gardera votre cœur et votre pensée sous la protection de Jésus-Christ.
8Enfin, frères et sœurs, nourrissez vos pensées4.8 Autre traduction : tenez compte de. de tout ce qui est vrai, noble, juste, pur, digne d’amour ou d’approbation, de tout ce qui est vertueux et mérite louange.
9Ce que vous avez appris et reçu de moi, ce que vous m’avez entendu dire et vu faire, mettez-le en pratique. Alors le Dieu qui donne la paix sera avec vous.
Reconnaissance de Paul
10Je me suis profondément réjoui, dans le Seigneur, en voyant que votre intérêt pour moi a pu finalement porter de nouveaux fruits. Car cette sollicitude à mon égard, vous l’éprouviez toujours, mais vous n’aviez pas eu l’occasion de la manifester.
11Ce n’est pas le besoin qui me fait parler ainsi, car j’ai appris en toutes circonstances à être content avec ce que j’ai. 12Je sais vivre dans le dénuement, je sais aussi vivre dans l’abondance. C’est le secret que j’ai appris : m’accommoder à toutes les situations et toutes les circonstances, que je sois rassasié ou que j’aie faim, que je connaisse l’abondance ou que je sois dans le besoin. 13Je peux tout, grâce à celui qui me fortifie.
14Pourtant, vous avez bien fait de prendre part à ma détresse. 15Comme vous le savez, Philippiens, dans les premiers temps de mon activité pour la cause de l’Evangile, lorsque j’ai quitté la Macédoine4.15 Voir note 2 Co 1.16., aucune autre Eglise n’est entrée avec moi dans un échange réciproque de dons matériels et spirituels4.15 Paul utilise une expression du langage commercial désignant un compte de profits et pertes.. Vous seuls l’avez fait.
16Pendant mon séjour à Thessalonique, vous m’avez envoyé, par deux fois, des dons pour subvenir à mes besoins.
17Ce n’est pas que je tienne à recevoir des dons ; ce qui m’intéresse, c’est qu’un plus grand nombre de fruits soit porté à votre actif.
18J’atteste par cette lettre avoir reçu tous vos dons, et je suis dans l’abondance. Depuis qu’Epaphrodite me les a remis, je suis comblé. Ils ont été pour moi comme le doux parfum d’une offrande agréée par Dieu et qui lui fait plaisir.
19Aussi, mon Dieu subviendra pleinement à tous vos besoins ; il le fera, selon sa glorieuse richesse qui se manifeste en Jésus-Christ. 20A notre Dieu et Père soit la gloire dans tous les siècles ! Amen !
Salutations
21Saluez tous ceux qui, par leur union avec Jésus-Christ, font partie du peuple saint.
Les frères qui sont ici avec moi vous saluent. 22Tous les membres du peuple saint vous adressent leurs salutations, et en particulier ceux qui sont au service de l’empereur.
23Que la grâce du Seigneur Jésus-Christ soit avec vous.
1De aceea, frații mei preaiubiți și dragi, bucuria și coroana mea, așa să rămâneți tari în Domnul, preaiubiților!
Îndemnuri
2Le îndemn pe Euodia și pe Syntyche să aibă același gând în Domnul! 3Da, iar pe tine, adevărat partener de jug3 Termenul poate fi înțeles și ca nume propriu: Syzygus., te rog, ajută‑le pe aceste femei! Ele s‑au ostenit pentru Evanghelie împreună cu mine, cu Clement și cu ceilalți confrați ai mei, ale căror nume sunt în Cartea Vieții.
4Bucurați‑vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucurați‑vă! 5Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii! Domnul este aproape. 6Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. 7Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.
8În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva vrednic de laudă, la acestea gândiți‑vă! 9Iar ceea ce ați învățat, ați primit, ați auzit și ați văzut în mine, aceea faceți! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Mulțumire pentru daruri
10M‑am bucurat nespus de mult în Domnul că în sfârșit a înflorit din nou grija față de mine. Vă gândeați voi la așa ceva, dar v‑a lipsit ocazia. 11Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, căci am învățat să fiu mulțumit în orice împrejurare m‑aș afla. 12Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m‑am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie. 13Pot totul prin Cel Care mă întărește.
14Însă ați făcut bine că ați luat parte cu mine în necaz. 15Voi înșivă, filipenilor, știți că la începutul Evangheliei, când am ieșit din Macedonia, nicio biserică nu mi‑a fost părtașă în ce privește darea și primirea, în afară de voi. 16Căci chiar și în Tesalonic mi‑ați trimis o dată și chiar de două ori ajutor pentru nevoia mea. 17Nu că eu umblu după vreun dar, ci umblu după rodul care sporește spre folosul vostru. 18Am primit de toate și sunt în belșug. Am pe deplin, deoarece am primit de la Epafroditos darurile din partea voastră – o aromă plăcută, o jertfă bine primită, plăcută lui Dumnezeu. 19Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăția Lui, în slavă, în Cristos Isus.
20A Dumnezeului și Tatălui nostru să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
21Salutați‑i pe toți sfinții în Cristos Isus! Frații care sunt cu mine vă salută. 22Toți sfinții vă salută, mai ales cei din casa Cezarului22 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu..
23Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.
