La Bible du Semeur

Philémon 1:1-25

Salutation

1Paul, le prisonnier de Jésus-Christ, et Timothée, notre frère, saluent Philémon1 Un fils spirituel de Paul (v. 19), chrétien fortuné de Colosses chez qui se réunissait l’Eglise (v. 2)., notre cher ami et notre collaborateur, 2ainsi qu’Appia2 Sans doute la femme de Philémon. Archippe, sans doute leur fils, exerçait un ministère dans l’Eglise à Colosses. notre sœur, Archippe notre compagnon d’armes, et l’Eglise qui s’assemble dans ta maison.

3Que Dieu notre Père et le Seigneur Jésus-Christ vous accordent la grâce et la paix.

Paul remercie Dieu pour la foi et l’amour de Philémon

4Je ne cesse d’exprimer ma reconnaissance à Dieu lorsque je fais mention de toi dans mes prières, 5car j’entends parler de l’amour et de la foi dont tu fais preuve envers le Seigneur Jésus et envers tous les membres du peuple saint. 6Je demande à Dieu que la solidarité qui nous unit à cause de ta foi se traduise en actes et qu’ainsi tout le bien que nous t’aurons amené à faire pour Christ soit rendu manifeste6 Autre traduction : que la communion qui t’unit à nous à cause de ta foi produise une meilleure connaissance de tous les biens que nous avons de par notre union avec Christ.. 7Car j’ai éprouvé une grande joie et un grand encouragement en apprenant comment tu mets ton amour en pratique. Frère, tu as en effet réconforté le cœur de ceux qui font partie du peuple saint.

Requête

8C’est pourquoi, malgré toute la liberté que Christ me donne de te prescrire ton devoir, 9je préfère t’adresser cette demande au nom de l’amour, étant ce que je suis : moi, Paul, un vieillard, et de plus, maintenant, un prisonnier à cause de Jésus-Christ. 10Je t’adresse cette demande au sujet de mon enfant, Onésime, dont je suis devenu le père spirituel ici, en prison. 11Autrefois il t’était inutile, mais maintenant il est utile11 Jeu de mots sur le nom d’Onésime (= utile)., à toi comme à moi.

12Je te le renvoie donc, lui qui est devenu comme une partie de moi-même12 Certains manuscrits ont : et toi, reçois-le comme s’il était une partie de moi-même.. 13Personnellement, je l’aurais volontiers gardé auprès de moi : il aurait pu ainsi me rendre service à ta place alors que je suis en prison à cause de l’Evangile. 14Je n’ai cependant rien voulu entreprendre sans ton assentiment, pour que le bienfait que tu m’aurais ainsi accordé ne soit pas forcé, même en apparence, mais entièrement volontaire.

15D’ailleurs, qui sait, peut-être Onésime a-t-il été séparé de toi pour un temps afin que tu le retrouves pour toujours, 16non plus comme un esclave, mais bien mieux qu’un esclave : comme un frère très cher. Il l’est tellement pour moi ; combien plus le sera-t-il pour toi, en tant qu’homme et en tant que frère dans le Seigneur.

17Par solidarité envers moi, accueille-le comme s’il s’agissait de moi-même. 18Si tu as été lésé par lui ou s’il te doit quelque chose, porte cela sur mon compte18 Peut-être qu’en s’enfuyant de chez Philémon, Onésime avait commis quelque larcin. Paul propose à Philémon de le rembourser lui-même.. 19J’écris ce qui suit de ma propre main : « Moi Paul, je te rembourserai ses dettes » – et je ne veux pas te rappeler ici que toi aussi, tu as une dette à mon égard : c’est ta propre personne.

20Oui, frère, fais-moi cette faveur à cause du Seigneur : réconforte mon cœur pour l’amour de Christ. 21Je t’adresse cette lettre avec la certitude que tu répondras à mon attente. Et même, je le sais, tu feras encore plus que je ne demande21 On a vu dans ces mots une invitation discrète à affranchir Onésime ou à le laisser au service de l’apôtre (v. 13). La tradition rapporte que Philémon l’aurait affranchi et que l’ancien esclave serait devenu plus tard l’un des responsables de l’Eglise d’Ephèse..

22En même temps, prépare-moi une chambre ; j’ai bon espoir de vous être rendu bientôt, en réponse à vos prières.

Salutations finales

23Epaphras, qui est en prison avec moi à cause de Jésus-Christ, te fait bien saluer, 24de même que Marc, Aristarque, Démas et Luc, mes collaborateurs.

25Que le Seigneur Jésus-Christ vous accorde sa grâce.

Nouă Traducere În Limba Română

Filimon 1:1-25

1Pavel, încătușat pentru Cristos Isus, și fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, lucrător împreună cu noi, 2către sora Apfia, către Arhippos, soldat împreună cu noi, și către biserica din casa ta: 3har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Mulțumire și rugăciune

4Îi mulțumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5pentru că aud de credința ta în Domnul Isus și de dragostea ta față de toți sfinții. 6Mă rog ca părtășia ta cu noi în credință să fie lucrătoare6 Termenul se referă la un obiect sau instrument care își îndeplinește scopul, care funcționează conform așteptărilor., astfel încât să ai cunoștință de tot binele care se face între noi în Cristos. 7Am avut o mare bucurie și o mare mângâiere datorită dragostei tale, frate, pentru că simțămintele sfinților au fost înviorate prin tine.

Cererea lui Pavel referitoare la Onisim

8De aceea, cu toate că am o mare îndrăzneală în Cristos să‑ți poruncesc ce este potrivit să faci, 9prefer, mai degrabă, să te rog potrivit dragostei, eu, Pavel, așa cum sunt, un bătrân, iar acum și încătușat pentru Cristos Isus: 10aș vrea să te rog ceva cu privire la copilul meu, Onisim10 Gr.: Onesimos, care înseamnă folositor., pe care l‑am născut în lanțurile mele. 11Cândva, el ți‑a fost nefolositor, dar acum îți este folositor, atât ție, cât și mie.

12Ți‑l trimit înapoi, pe el, inima12 Sensul principal al termenului grecesc este viscere. mea. 13Aș fi dorit să‑l țin lângă mine, ca să‑mi slujească în locul tău, cât timp sunt în lanțuri pentru Evanghelie13 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună., 14dar nu am vrut să fac nimic fără consimțământul tău, pentru ca binele pe care‑l faci să nu fie din constrângere, ci de bunăvoie. 15Poate că el a fost despărțit de tine pentru un timp tocmai ca să‑l ai înapoi pe vecie, 16dar nu ca pe un sclav, ci mai presus de un sclav, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine și cu atât mai mult de tine, atât în chip firesc16 Apostolul pune în tensiune viața spirituală cu viața socială, viața nevăzută, în Domnul, cu cea văzută, firească, în carne., cât și în Domnul.

17Așadar, dacă mă consideri prieten, primește‑l ca pe mine însumi! 18Iar dacă ți‑a făcut ceva rău sau îți datorează ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19Eu, Pavel, scriu aceasta cu mâna mea: eu voi plăti înapoi – ca să nu‑ți zic că îmi ești dator chiar cu tine însuți19 Nu cu referire la faptul că Filimon i‑ar datora ceva din punct de vedere financiar, ci în sensul că el a ajuns să aibă parte de noua sa viață spirituală datorită apostolului, cel care i‑a adus Vestea Bună.. 20Da, frate, vreau să am un câștig de la tine în Domnul. Înviorează‑mi simțămintele în Cristos! 21Îți scriu fiind convins de ascultarea ta, știind că vei face chiar mai mult decât îți spun.

22Totodată, pregătește‑mi un loc de găzduire, căci sper ca, prin rugăciunile voastre, să vă fiu dat înapoi.

23Epafras, prizonier în închisoare alături de mine în Cristos Isus, te salută. 24De asemenea, te salută și Marcu, Aristarhus, Demas și Luca, lucrători împreună cu mine.

25Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru!