Préparation du ministère de Jésus
Jean-Baptiste, messager de Dieu
(Mt 3.1-12 ; Lc 3.1-6, 15-18 ; voir Jn 1.19-28)
1Ici commence l’Evangile de Jésus-Christ, le Fils de Dieu1.1 L’expression le Fils de Dieu est absente de certains manuscrits., 2selon ce qui est écrit dans le livre du prophète Esaïe :
J’enverrai mon messager devant toi,
il te préparera le chemin1.2 Ml 3.1..
3On entend la voix de quelqu’un ╵qui crie dans le désert :
Préparez le chemin pour le Seigneur,
faites-lui des sentiers droits1.3 Es 40.3 cité selon l’ancienne version grecque..
4Jean parut. Il baptisait dans le désert. Il appelait les gens à se faire baptiser en signe d’un profond changement1.4 Autres traductions : se faire baptiser en signe de repentance, ou pour indiquer qu’ils changeaient de comportement., afin de recevoir le pardon de leurs péchés.
5Tous les habitants de la Judée et de Jérusalem se rendaient auprès de lui. Ils se faisaient baptiser par lui dans le Jourdain, en reconnaissant publiquement leurs péchés. 6Jean était vêtu d’un vêtement de poils de chameau maintenu autour de la taille par une ceinture de cuir. Il se nourrissait de sauterelles et de miel sauvage. 7Et voici le message qu’il proclamait : Après moi va venir quelqu’un qui est plus puissant que moi. Je ne suis pas digne de me baisser devant lui pour dénouer la lanière de ses sandales. 8Moi, je vous ai baptisés dans l’eau, mais lui, il vous baptisera dans le Saint-Esprit.
Le baptême et la tentation de Jésus
(Mt 3.13-17 ; Lc 3.21-22)
9Or, en ce temps-là, Jésus vint de Nazareth, un village de Galilée. Il fut baptisé par Jean dans le Jourdain. 10Au moment où il sortait de l’eau, il vit le ciel se déchirer et l’Esprit descendre sur lui comme une colombe. 11Une voix retentit alors du ciel : Tu es mon Fils bien-aimé, tu fais toute ma joie.
(Mt 4.1-11 ; Lc 4.1-13)
12Aussitôt, l’Esprit poussa Jésus dans le désert. 13Il y resta quarante jours et y fut tenté par Satan. Il était avec les bêtes sauvages, et les anges le servaient.
Ministère de Jésus en Galilée
Les premiers disciples
(Mt 4.12-17 ; Lc 4.14-15)
14Lorsque Jean eut été arrêté, Jésus se rendit en Galilée. Il y prêcha la Bonne Nouvelle de l’Evangile qui vient de Dieu. 15Il disait : Le temps est accompli. Le royaume de Dieu1.15 D’autres comprennent : le règne de Dieu. est proche. Changez1.15 Autres traductions : repentez-vous ou changez d’attitude ou changez de comportement. et croyez à l’Evangile.
(Mt 4.18-22 ; Lc 5.1-3, 10-11)
16Un jour, comme il longeait le lac de Galilée, il vit Simon et André, son frère. Ils lançaient un filet dans le lac, car ils étaient pêcheurs.
17Jésus leur dit : Suivez-moi et je ferai de vous des pêcheurs d’hommes.
18Ils abandonnèrent aussitôt leurs filets et le suivirent. 19Poursuivant son chemin, il vit, un peu plus loin, Jacques, fils de Zébédée, et Jean son frère. Eux aussi étaient dans leur bateau et réparaient les filets. 20Aussitôt, il les appela. Ils laissèrent Zébédée, leur père, dans le bateau, avec ses ouvriers, et suivirent Jésus.
Exorcismes, guérisons et prédication
(Lc 4.31-37)
21Ils se rendirent à Capernaüm. Le jour du sabbat, Jésus entra dans la synagogue et se mit à enseigner1.21 Chaque Juif avait le droit de prendre la parole dans la synagogue pour expliquer les Ecritures.. 22Ses auditeurs étaient profondément impressionnés par son enseignement, car il parlait avec une autorité que n’avaient pas les spécialistes de la Loi.
23Or, il se trouvait juste à ce moment-là, dans leur synagogue, un homme qui était sous l’emprise d’un esprit mauvais. Il se mit à crier : 24Que nous veux-tu, Jésus de Nazareth ? Es-tu venu pour nous détruire1.24 Autre traduction : tu es venu pour nous détruire. ? Je sais qui tu es ! Tu es le Saint envoyé par Dieu !
25Mais, d’un ton sévère, Jésus lui ordonna : Tais-toi, et sors de cet homme !
26Alors l’esprit mauvais secoua l’homme de convulsions et sortit de lui en poussant un grand cri.
27Tous furent saisis de stupeur ; ils se demandaient entre eux : Que se passe-t-il ? Voilà un enseignement nouveau, et donné avec autorité ! Il commande même aux esprits mauvais, et ils lui obéissent !
28Aussitôt, sa réputation se répandit dans toute la Galilée.
(Mt 8.14-15 ; Lc 4.38-39)
29Sortant de la synagogue, Jésus se rendit avec Jacques et Jean à la maison de Simon et d’André. 30La belle-mère de Simon était couchée, avec une forte fièvre. Aussitôt, ils lui parlèrent d’elle. 31Il s’approcha, lui prit la main, la fit lever. La fièvre la quitta, et elle se mit à les servir.
(Mt 4.24 ; 8.16-17 ; Lc 4.40-41)
32Le soir, après le coucher du soleil, on lui amena tous les malades1.32 Car le sabbat se terminait après le coucher du soleil. On pouvait alors de nouveau transporter des malades. et tous ceux qui étaient sous l’emprise de démons. 33La ville entière se pressait devant la porte de la maison. 34Il guérit beaucoup de personnes atteintes de diverses maladies. Il chassa aussi beaucoup de démons et leur défendit de parler, car ceux-ci savaient qui il était.
(Lc 4.42-44)
35Le lendemain, bien avant l’aube, en pleine nuit, il se leva et sortit. Il alla dans un lieu désert pour y prier.
36Simon et ses compagnons partirent à sa recherche. 37Quand ils l’eurent trouvé, ils lui dirent : Tout le monde te cherche.
38– Allons ailleurs, leur répondit-il, dans les villages voisins ! Il faut que j’y annonce aussi mon message. Car c’est pour cela que je suis venu1.38 Autre traduction : que je suis sorti de Capernaüm (voir v. 35)..
39Et il partit à travers toute la Galilée : il prêchait dans leurs synagogues et chassait les démons.
(Mt 8.1-4 ; Lc 5.12-16)
40Un lépreux s’approcha de lui. Il le supplia, tomba à genoux1.40 L’expression tomba à genoux est absente de certains manuscrits. devant lui et lui dit : Si tu le veux, tu peux me rendre pur.
41Jésus, pris de compassion pour lui1.41 A la place de pris de compassion pour lui certains manuscrits ont : en colère contre lui. C’est pourquoi d’autres traduisent : Jésus irrité de son attitude le renvoya. En effet, le lépreux n’aurait pas dû pénétrer dans le village., tendit la main, le toucha et lui dit : Je le veux, sois pur.
42Aussitôt, la lèpre le quitta et il fut pur.
43Jésus lui fit de sévères recommandations et le renvoya aussitôt : 44Attention, ne dis rien à personne, mais va te faire examiner par le prêtre et apporte l’offrande prescrite par Moïse pour ta purification. Cela leur servira de témoignage1.44 Autres traductions : cela prouvera à tous que tu es guéri ou cela prouvera à tous mon respect de la Loi..
45Mais lui, à peine sorti, se mit à proclamer à tout le monde ce qui lui était arrivé et il répandit la nouvelle partout. A cause de cela, Jésus ne pouvait plus aller ouvertement dans une localité ; il se tenait en dehors, dans des lieux déserts ; et on venait à lui de toutes parts.
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
(Mt. 3:1-12; Lc. 3:2-16; In. 1:19-28)
1Începutul1 Termenul face aluzie la Gen. 1:1, în ideea că, odată cu venirea lui Isus Cristos, are loc un nou început. Primul verset pare a funcționa ca un titlu, fie al pasajului respectiv, fie al întregii evanghelii. Evangheliei1 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. lui1 Sau: despre; sau: pe care a adus‑o / proclamat‑o. Isus1 Gr.: Iesous – transcrierea în greacă a termenului ebraic și aramaic Ieșua (care înseamnă Domnul mântuie), o formă prescurtată a lui Ioșua sau Iehoșua (transliterat în limba română ca Iosua). În LXX și în pasajele din F.A. 7:45 și Evr. 4:8 în NT grecesc, numele lui Iosua apare transcris ca Isus. Cristos1 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]., Fiul lui Dumnezeu. 2Așa cum este scris în Isaia, profetul2 Unele mss conțin: Așa cum este scris în Profeți, probabil din cauză că citatul care urmează este, în prima parte, o combinație între Ex. 23:20 și Mal. 3:1, iar în a doua parte este din Is. 40:3. Evanghelistul îl menționează doar pe Isaia (vezi și Mt. 27:9 și nota).:
„Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,
care‑Ți va pregăti calea,
3un glas al celui ce strigă în pustie:
«Pregătiți calea Domnului,
neteziți‑I cărările!»“
4S‑a arătat Ioan, cel ce boteza în pustie și proclama botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5Tot ținutul Iudeei și toți ierusalimiții au început să iasă la el și, mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat într‑o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.6 Vezi 2 Regi 1:8; Zah. 13:4. El se hrănea cu lăcuste6 Unii comentatori care vin de pe filiera textului latinesc sugerează faptul că Ioan, vegetarian fiind, postitor, s‑ar fi hrănit cu locusta, un soi de salată sălbatică. și cu miere sălbatică. 7Ioan predica și zicea: „După mine vine Unul mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să‑I dezleg cureaua sandalelor! 8Eu v‑am botezat cu8 Sau: în. apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“
Botezul lui Isus
(Mt. 3:13-17; Lc. 3:21-22; In. 1:32-34)
9În acele zile, Isus a venit din Nazaretul Galileei și a fost botezat de către Ioan în Iordan. 10Și imediat după ce a ieșit din apă, El a văzut cerurile deschise și Duhul coborând spre El asemenea unui porumbel. 11Și din ceruri s‑a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“11 O aluzie la Ps. 2:7 și la Is. 42:1.
Ispitirea lui Isus în pustie
(Mt. 4:1-11; Lc. 4:1-13)
12Imediat12 Adverb folosit frecvent în evanghelie, ținând de particularitatea ei. Duhul L‑a dus în pustie. 13El a stat în pustie patruzeci de zile13 Vezi Ex. 24:18; 34:28; Deut. 8:2-3. Vezi, de asemenea, nota de la Mt. 2:15., fiind ispitit13 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Lc. 4:2; Evr. 3:9). de Satan13 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan.. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau13 Vezi Ex. 23:20, 23; 32:34..
Primii ucenici
(Mt. 4:12-22; Lc. 4:14-15; 5:2-11)
14După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, proclamând Evanghelia lui14 Sau: despre; sau: pe care a adus‑o. Dumnezeu. 15El zicea: „S‑a împlinit vremea! S‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu15 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte].! Pocăiți‑vă și credeți în Evanghelie!“
16În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei16 Cunoscută și sub numele de: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]., Isus i‑a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 17Isus le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!“ 18Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat.
19Mergând puțin mai încolo, i‑a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într‑o barcă și își reparau năvoadele. 20Imediat i‑a chemat, iar ei l‑au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajați, și L‑au urmat.
Isus vindecă în Capernaum un om demonizat
(Lc. 4:31-37)
21S‑au dus în Capernaum și, imediat, în ziua de Sabat, Isus a intrat în sinagogă21 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. și a început să dea învățătură. 22Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învățau cărturarii22 Lit.: scribii, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementările tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte].. 23Chiar atunci, în sinagoga lor era un om care avea în el un duh necurat.
El a strigat, 24zicând:
– Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
25Isus l‑a mustrat, zicând:
– Taci și ieși afară din el!
26Atunci duhul necurat a ieșit din el, scuturându‑l și strigând cu glas tare. 27Toți au rămas uimiți, așa că se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă, care are autoritate! El poruncește chiar și duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“ 28Și I s‑a dus vestea imediat pretutindeni, în întreaga vecinătate a Galileei.
Isus vindecă bolnavii
(Mt. 8:14-17; Lc. 4:38-41)
29Imediat după ce au ieșit din sinagogă, au intrat împreună cu Iacov și Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. 30Soacra lui Simon era întinsă în pat, având febră, și ei I‑au vorbit imediat despre ea. 31El S‑a apropiat, a apucat‑o de mână și a ridicat‑o. Și febra a lăsat‑o, iar ea a început să le slujească. 32Când s‑a lăsat seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toți cei bolnavi și pe cei demonizați. 33Întreaga cetate era adunată la ușă. 34El i‑a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli și a alungat mulți demoni. Pe demoni nu‑i lăsa să vorbească, pentru că Îl cunoșteau.
Isus predică în Galileea
(Lc. 4:42-44)
35Dis‑de‑dimineață, când încă era foarte întuneric, Isus S‑a sculat, a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Și Se ruga acolo.
36Dar Simon și cei ce erau cu El au început să‑L caute 37și, când L‑au găsit, I‑au zis:
– Toți Te caută!
38Isus le‑a răspuns:
– Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am ieșit!
39Și S‑a dus în toată Galileea, predicând în sinagogi și alungând demoni.
Curățirea unui bolnav de lepră
(Mt. 8:2-4; Lc. 5:12-16)
40A venit la El un lepros40 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]. care a îngenuncheat și L‑a rugat, zicând:
– Dacă vrei, poți să mă curățești40 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!
41Cuprins de milă41 Unele mss conțin: de mânie. Vezi și 3:5; 10:14., Isus a întins mâna, l‑a atins și i‑a zis:
– Da, vreau. Fii curățit!
42Și imediat lepra s‑a îndepărtat de la el și a fost curățit.
43Isus i‑a spus să plece imediat, avertizându‑l 44și zicându‑i:
– Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du‑te, arată‑te preotului și adu pentru curățirea ta ceea ce a poruncit Moise44 Vezi Lev. 14:1-32., ca mărturie pentru ei.
45Dar el, ieșind, a început să proclame și să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Și oamenii veneau la El de pretutindeni.
