La Bible du Semeur

Luc 2

La naissance de Jésus

1En ce temps-là, l’empereur Auguste[a] publia un édit qui ordonnait le recensement de tous les habitants de l’Empire. Ce recensement, le premier du genre, eut lieu à l’époque où Quirinius était gouverneur de la province de Syrie.

Tout le monde allait se faire recenser, chacun dans la localité dont il était originaire. C’est ainsi que Joseph, lui aussi, partit de Nazareth et monta de la Galilée en Judée, à Bethléhem, la ville de David: il appartenait, en effet, à la famille de David. Il s’y rendit pour se faire recenser avec Marie, sa fiancée, qui attendait un enfant.

Or, durant leur séjour à Bethléhem, arriva le moment où Marie devait accoucher. Elle mit au monde un fils: son premier-né. Elle lui mit des langes et le coucha dans une mangeoire parce qu’il n’y avait pas de place pour eux dans la pièce réservée aux hôtes.

Dans les champs environnants, des bergers passaient la nuit pour garder leurs troupeaux. Un ange du Seigneur leur apparut et la gloire du Seigneur resplendit autour d’eux. Une grande frayeur les saisit.

10 Mais l’ange leur dit: N’ayez pas peur: je vous annonce une nouvelle qui sera pour tout le peuple le sujet d’une très grande joie. 11 Un Sauveur vous est né aujourd’hui dans la ville de David; c’est lui le Messie, le Seigneur. 12 Et voici à quoi vous le reconnaîtrez: vous trouverez un nouveau-né dans ses langes et couché dans une mangeoire.

13 Et tout à coup apparut, aux côtés de l’ange, une multitude d’anges de l’armée céleste qui chantaient les louanges de Dieu:

14 Gloire à Dieu au plus haut des cieux!
Et paix sur la terre aux hommes qu’il aime[b].

15 Quand les anges les eurent quittés pour retourner au ciel, les bergers se dirent l’un à l’autre: Allons donc jusqu’à Bethléhem pour voir ce qui est arrivé, ce que le Seigneur nous a fait connaître.

16 Ils se dépêchèrent donc d’y aller et trouvèrent Marie et Joseph avec le nouveau-né couché dans une mangeoire. 17 Quand ils le virent, ils racontèrent ce qui leur avait été dit au sujet de cet enfant. 18 Tous ceux qui entendirent le récit des bergers en furent très étonnés. 19 Marie, elle, conservait le souvenir de toutes ces paroles et y repensait souvent.

20 Les bergers s’en retournèrent, glorifiant et louant Dieu au sujet de tout ce qu’ils avaient vu et entendu: c’était bien ce que l’ange leur avait annoncé.

Jésus présenté au Temple

21 Lorsque, huit jours plus tard, arriva le moment de circoncire l’enfant, on lui donna le nom de Jésus: c’était le nom que l’ange avait indiqué avant qu’il fût conçu. 22 Puis, une fois passé le temps prescrit par la Loi de Moïse pour leur purification, les parents de Jésus l’emmenèrent à Jérusalem pour le présenter au Seigneur. 23 En effet, il est écrit dans la Loi du Seigneur:

Tout garçon premier-né sera consacré au Seigneur[c] .

24 Ils venaient aussi offrir le sacrifice requis par la Loi du Seigneur: une paire de tourterelles ou deux jeunes pigeons[d].

25 Il y avait alors, à Jérusalem, un homme appelé Siméon. C’était un homme juste et pieux; il vivait dans l’attente de la consolation d’Israël, et le Saint-Esprit reposait sur lui. 26 L’Esprit Saint lui avait révélé qu’il ne mourrait pas avant d’avoir vu le Messie, l’Envoyé du Seigneur.

27 Poussé par l’Esprit, il vint au Temple. Quand les parents de Jésus apportèrent le petit enfant pour accomplir les rites qu’ordonnait la Loi, 28 Siméon le prit dans ses bras et loua Dieu en disant:

29 Maintenant, Seigneur, tu laisses ton serviteur
s’en aller en paix: tu as tenu ta promesse;
30 car mes yeux ont vu le salut qui vient de toi,
31 et que tu as suscité en faveur de tous les peuples:
32 il est la lumière pour éclairer les nations[e],
il sera la gloire d’Israël ton peuple.

33 Le père et la mère de Jésus étaient émerveillés de ce qu’il disait de lui.

34 Siméon les bénit et dit à Marie, sa mère: Sache-le: cet enfant est destiné à être, pour beaucoup en Israël, une occasion de chute ou de relèvement. Il sera un signe qui suscitera la contradiction: 35 ainsi seront dévoilées les pensées cachées de bien des gens. Quant à toi, tu auras le cœur comme transpercé par une épée.

36 Il y avait aussi une prophétesse, Anne, fille de Phanuel, de la tribu d’Aser[f]. Elle était très âgée. Dans sa jeunesse, elle avait été mariée pendant sept ans, 37 puis elle était devenue veuve et avait vécu seule jusqu’à quatre-vingt-quatre ans. Elle ne quittait jamais le Temple où elle servait Dieu, nuit et jour, par le jeûne et la prière. 38 Elle arriva, elle aussi, au même moment; elle louait Dieu et parlait de l’enfant à tous ceux qui attendaient que Dieu délivre Jérusalem.

39 Après avoir accompli tout ce que la Loi du Seigneur ordonnait, Marie et Joseph retournèrent en Galilée, à Nazareth, leur village. 40 Le petit enfant grandissait et se développait. Il était plein de sagesse, et la grâce de Dieu reposait sur lui.

Jésus dans le Temple à douze ans

41 Les parents de Jésus se rendaient chaque année à Jérusalem pour la fête de la Pâque. 42 Quand Jésus eut douze ans[g], ils y montèrent selon la coutume de la fête.

43 Une fois la fête terminée, ils prirent le chemin du retour, mais Jésus, leur fils, resta à Jérusalem et ses parents ne s’en aperçurent pas. 44 Ils supposaient, en effet, qu’il se trouvait avec leurs compagnons de voyage et firent ainsi une journée de marche. Ils se mirent alors à le chercher parmi leurs parents et leurs connaissances. 45 Mais ils ne le trouvèrent pas. Aussi retournèrent-ils à Jérusalem pour le chercher.

46 Trois jours plus tard, ils le retrouvèrent dans le Temple, assis au milieu des maîtres; il les écoutait et leur posait des questions. 47 Tous ceux qui l’entendaient s’émerveillaient de son intelligence et de ses réponses. 48 Ses parents furent très étonnés de le voir là, et sa mère lui dit: Mon enfant, pourquoi nous as-tu fait cela? Tu sais, ton père et moi, nous étions très inquiets et nous t’avons cherché partout.

49 – Pourquoi m’avez-vous cherché? leur répondit Jésus. Ne saviez-vous pas que je dois m’occuper des affaires de mon Père?

50 Mais ils ne comprirent pas ce qu’il leur disait.

51 Il repartit donc avec eux et retourna à Nazareth. Et il leur était obéissant. Sa mère gardait précieusement dans son cœur le souvenir de tout ce qui s’était passé. 52 Jésus grandissait et progressait en sagesse, et il se rendait toujours plus agréable à Dieu et aux hommes.

Notas al pie

  1. 2.1 Empereur romain qui a régné de 29 av. J.-C. à 14 apr. J.-C. et a fait plusieurs recensements.
  2. 2.14 Autre traduction, d’après certains manuscrits: paix sur terre, bienveillance pour les hommes.
  3. 2.23 Ex 13.2, 12, 15.
  4. 2.24 Lv 12.8.
  5. 2.32 Es 42.6; 49.6.
  6. 2.36 L’une des douze tribus d’Israël.
  7. 2.42 A cet âge, les jeunes Juifs étaient considérés comme majeurs pour les questions religieuses.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 2

Naşterea lui Isus

1În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar[a] Augustus[b] să se înscrie[c] toată lumea[d]. Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce[e] în Siria[f] era guvernator Quirinius[g]. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,[h] pentru că era din casa şi spiţa lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. 10 Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos[i], Domnul! 12 Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“

13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:

14 „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi[j]
    şi pace pe pământ,
        între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“

15 După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ 16 S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. 17 Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. 18 Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. 19 Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. 20 Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.

21 Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,[k] I-au pus numele Isus[l], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana

22 Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,[m] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, 23 aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,[n] să fie pus deoparte pentru Domnul“,[o] 24 şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“[p]

25 Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea[q] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. 27 Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28 Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l[r] pe robul Tău în pace,
    după cuvântul Tău,
30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor
32 o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie,
    iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“

33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.

34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:

„Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Şi o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“

36 Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei 37 şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani[s]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. 38 A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.

39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Copilul creştea, se întărea[t] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41 În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. 42 Când era El la vârsta de doisprezece ani,[u] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. 44 Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, 45 dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. 48 Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:

– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!

49 El le-a răspuns:

– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?[v]

50 Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. 51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Notas al pie

  1. Luca 2:1 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.)
  2. Luca 2:1 C. Iulius Caesar Octavianus, primul împărat roman (27-14 î.Cr.)
  3. Luca 2:1 Recensământ ce se făcea în vederea recrutării şi a impozitării
  4. Luca 2:1 Din teritoriile stăpânite de romani
  5. Luca 2:2 Sau: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când
  6. Luca 2:2 Provincie romană, care includea şi o parte din Canaan şi Asia Mică
  7. Luca 2:2 Sursele istorice indică drept dată a primului recensământ din vremea lui Quirinius anul 6 d.Cr., o dată care nu se potriveşte cu data naşterii lui Isus Cristos, în vremea lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.). Posibil ca textul să facă referire la un alt recensământ dintre cele decretate de Augustus (putem traduce şi cu: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când …). Descoperirea unui mss incomplet face posibilă varianta că Quirinius a guvernat Siria de două ori, prima oară probabil în timpul naşterii lui Isus, 6-4 î.Cr., şi a doua oară între 6-9 d.Cr.
  8. Luca 2:4 O călătorie de aproximativ 150 km sau 3 zile. Betleemul era situat la aproximativ 11,5 km sud-vest de Ierusalim
  9. Luca 2:11 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; peste tot în carte
  10. Luca 2:14 Acest imn este cunoscut sub numele de Gloria in Excelsis Deo, traducerea în latină a primului vers
  11. Luca 2:21 Vezi Lev. 12:3
  12. Luca 2:21 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
  13. Luca 2:22 Vezi Lev. 12:1-4
  14. Luca 2:23 Lit.: Orice băiat, care deschide [primul] pântecele, un ebraism care se referă la întâiul născut
  15. Luca 2:23 Vezi Exod. 13:2, 12
  16. Luca 2:24 Vezi Lev. 12:8
  17. Luca 2:25 Sau : Mângâierea, adică Cristos / Mesia (vezi nota de la 2:11)
  18. Luca 2:29 Lit.: Acum, Stăpâne, Tu îl eliberezi. Imnul acesta este cunoscut sub numele de Nunc Dimitis, care în latină înseamnă Acum, eliberează
  19. Luca 2:37 Sau: ca văduvă, timp de optzeci şi patru de ani
  20. Luca 2:40 Unele mss adaugă: în Duhul, probabil pe baza lui 1:80
  21. Luca 2:42 La pubertate (13-14 ani), un băiat evreu devenea un „fiu al legământului“, trebuind să îndeplinească obligaţiile cerute de legământ. Se obişnuia ca băiatul să fie dus cu un an sau doi înainte la Ierusalim, pentru a se obişnui cu aceste obligaţii
  22. Luca 2:49 Lit.: să fiu în (aproape de) ce este al Tatălui Meu?; de aici, posibil, preocupat de cele ce sunt ale Tatălui Meu