Les lois complémentaires destinées aux prêtres
1L’Eternel parla à Moïse en ces termes :
Sur l’holocauste
2Transmets ces commandements à Aaron et à ses fils : Voici la loi concernant l’holocauste6.2 Il s’agit de l’holocauste public offert tous les matins et tous les soirs pour le peuple. : l’holocauste restera sur le foyer de l’autel toute la nuit jusqu’au matin et le feu y restera allumé. 3Le matin, le prêtre mettra ses caleçons de lin et sa tunique de lin, il enlèvera les cendres grasses provenant de la combustion de l’holocauste sur l’autel et les déposera à côté de l’autel. 4Puis il changera de vêtements6.4 Les vêtements des prêtres étaient réservés au sanctuaire (voir Ez 44.17-19). et emportera les cendres hors du camp dans un endroit rituellement pur. 5Le feu devra rester allumé sur l’autel et ne jamais s’éteindre6.5 Parce qu’il symbolisait le culte perpétuel que le peuple devait rendre à son Dieu.. Le prêtre l’alimentera en bois tous les matins, il disposera l’holocauste dessus et y brûlera les graisses des sacrifices de communion. 6Le feu sera perpétuellement allumé sur l’autel, il ne devra jamais s’éteindre.
Sur l’offrande
7Voici la loi concernant l’offrande : les fils d’Aaron l’apporteront devant l’Eternel, devant l’autel. 8L’un des prêtres prélèvera une poignée de fleur de farine de l’offrande, avec de l’huile et tout l’encens qui se trouve sur l’offrande, et il les brûlera sur l’autel pour produire une odeur apaisante et que ce soit un mémorial pour l’Eternel. 9Ce qui restera de l’offrande sera mangé par Aaron et ses fils ; ils le mangeront sans levain dans un lieu saint, dans le parvis de la tente de la Rencontre. 10On ne le fera pas cuire avec du levain. C’est la part que je leur ai donnée de mes offrandes consumées par le feu. C’est une chose très sainte, comme le sacrifice pour le péché et le sacrifice de réparation. 11Tous les hommes descendants d’Aaron6.11 Ces parties énumérées étaient réservées aux hommes (comparer 6.22 ; 7.6), d’autres pouvaient être aussi consommées par les membres féminins de la famille sacerdotale (10.14 ; 22.12-13). pourront en manger. C’est la part qui leur revient pour toujours, de génération en génération, sur les offrandes consumées par le feu qui appartiennent à l’Eternel. Tous ceux qui y toucheront seront sacrés.
12L’Eternel parla à Moïse en ces termes : 13Voici ce qu’Aaron et ses fils offriront à l’Eternel le jour où ils recevront l’onction : trois kilogrammes de fleur de farine, à titre d’offrande permanente, la moitié le matin et l’autre moitié le soir. 14Cette farine sera pétrie avec de l’huile et la pâte obtenue sera cuite à la poêle. Tu offriras cette galette en morceaux, produisant ainsi une odeur apaisante pour l’Eternel6.14 Le prêtre faisait six galettes avec chaque moitié de la farine. Il offrait donc douze galettes chaque jour, selon le nombre des tribus d’Israël présentées ainsi symboliquement en hommage à l’Eternel. En morceaux: terme hébreu de sens incertain..
15Le fils d’Aaron qui aura reçu l’onction pour lui succéder comme prêtre fera aussi cette offrande : c’est la part qui revient pour toujours à l’Eternel ; elle sera entièrement brûlée6.15 Puisqu’il offrait ce sacrifice pour lui-même.. 16Toute offrande faite par un prêtre sera entièrement brûlée : on n’en mangera rien.
Sur le sacrifice pour le péché
17L’Eternel parla à Moïse en ces termes : 18Dis à Aaron et à ses fils : Voici la loi concernant le sacrifice pour le péché : la victime pour ce sacrifice sera égorgée devant l’Eternel au même endroit que l’holocauste. C’est une chose très sainte.
19Le prêtre qui officie pour ce sacrifice la mangera ; il le fera dans un lieu saint, dans le parvis de la tente de la Rencontre. 20Quiconque entrera en contact avec la viande de ce sacrifice sera sacré. Si du sang gicle sur un vêtement, tu laveras ce qui a été taché dans un lieu saint. 21Si on a fait cuire la viande du sacrifice dans un récipient de terre, on le brisera, si c’est dans une marmite en bronze qu’on l’a fait cuire, on la nettoiera, puis on la rincera à grande eau. 22Tous les hommes de la famille du prêtre pourront manger de cette viande ; c’est une chose très sainte. 23Toutefois, on ne mangera aucune viande d’un sacrifice pour le péché dont on doit porter du sang dans la tente de la Rencontre pour accomplir le rite d’expiation dans le sanctuaire. Elle sera brûlée au feu6.23 Voir Lv 4.3-21..
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Dacă cineva dintre voi va păcătui și va arăta necredincioșie față de Domnul, înșelându‑l pe semenul său cu privire la un lucru dat lui spre păstrare ori în garanție sau cu privire la un lucru însușit prin jaf, sau asuprindu‑l pe semenul său; 3sau dacă a găsit un lucru pierdut și minte cu privire la el sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste lucruri pe care le face omul și astfel păcătuiește, 4deci dacă va păcătui astfel, și prin urmare, se va face vinovat, să dea înapoi lucrul pe care și l‑a însușit prin jaf sau lucrul pe care și l‑a însușit prin asuprire, să înapoieze garanția care i‑a fost încredințată sau lucrul pierdut pe care l‑a găsit 5sau orice lucru despre care a făcut un jurământ fals. Să‑l restituie pe deplin și să mai adauge încă o cincime la valoarea lui. Să‑l dea înapoi semenului său, chiar în ziua în care va aduce jertfa de vinovăție. 6Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, și să‑l dea preotului. 7Preotul să facă ispășire pentru acesta înaintea Domnului, și el va fi iertat de orice lucru pe care l‑a săvârșit făcându‑se vinovat.“
Instrucțiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor – arderea‑de‑tot
8Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 9„Iată ce să le poruncești lui Aaron și fiilor săi: «Cu privire la legea arderii‑de‑tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața și în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. 10Preotul să se îmbrace cu veșmintele de in după ce și‑a luat izmenele pe el. Să ia cenușa arderii‑de‑tot de pe altar și să o așeze lângă altar. 11Apoi să‑și scoată veșmintele, să‑și ia alte haine și să ducă cenușa într‑un loc curat, în afara taberei. 12Focul de pe altar să continue să ardă și să nu se stingă. În fiecare dimineață preotul să ardă lemne pe altar, să așeze pe ele arderea‑de‑tot și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace12 Vezi nota de la 3:1.. 13Focul să ardă continuu pe altar și să nu se stingă deloc.
Darul de mâncare
14Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să‑l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15Să ia un pumn din făina aleasă și din untdelemnul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare, și să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. 16Aaron și fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s‑o mănânce sub formă de turte nedospite într‑un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. 17Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le‑am dat‑o din jertfele Mele mistuite de foc. Ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină. 18S‑o mănânce fiecare bărbat dintre urmașii lui Aaron. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Oricine se va atinge de ele va fi sfânt18 Sau: trebuie să fie sfânt. Textul nu sugerează ideea că un obiect sfânt sfințește un obiect necurat prin atingere, ci condiția ca un lucru adus în proximitatea obiectelor sfinte să fi fost în prealabil consacrat sau sfințit. Vezi și v. 27. Doar prezența lui Dumnezeu poate sfinți un loc (v. 43). Prin atingere se transmite doar necurăția, nu și sfințenia (Hag. 2:12-14). Vezi și nota de la Ex. 13:2..»“
Darul de mâncare al preotului
19Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 20„Iată care este ofranda pe care Aaron și fiii săi o vor aduce Domnului în ziua în care vor primi ungerea: a zecea parte dintr‑o efă20 Vezi nota de la 5:11. de făină aleasă, ca dar de mâncare continuu, jumătate din ea dimineața și jumătate seara. 21Să fie făcută cu untdelemn pe un grătar; s‑o aduci frământată bine. Apoi s‑o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. 22Preotul care va fi uns22 Sau: mare preot. în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să‑l pregătească în acest fel. Aceasta este o hotărâre veșnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. 23Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime. Nimic să nu se mănânce din el.“
Jertfa pentru păcat
24Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 25„Vorbește‑le lui Aaron și fiilor săi și spune‑le: «Aceasta este legea jertfei pentru păcat: jertfa pentru păcat să fie înjunghiată înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul pentru arderea‑de‑tot; aceasta este preasfântă. 26S‑o mănânce preotul care aduce jertfa pentru păcat. Să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 27Orice se atinge de carnea jertfei va fi sfânt. Dacă va sări sânge pe veșmânt, locul stropit să fie spălat într‑un loc sfânt. 28De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într‑un vas de bronz, să fie frecat și limpezit cu apă. 29Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din ea. Aceasta este o jertfă preasfântă. 30Dar să nu se mănânce nicio jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispășirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.
