Les personnes et les biens voués à l’Eternel
1L’Eternel s’adressa à Moïse en disant : 2Parle aux Israélites, et dis-leur : Quand quelqu’un dédie une personne à l’Eternel par un vœu, il s’en acquittera d’après l’estimation suivante. 3S’il s’agit d’un homme entre vingt et soixante ans, sa valeur s’estime à 600 grammes d’argent, selon l’unité de poids en vigueur au sanctuaire. 4Si c’est une femme, sa valeur sera de 360 grammes d’argent. 5Un garçon entre cinq et vingt ans s’estime à 240 grammes d’argent, et une fille à 120 grammes d’argent. 6Depuis l’âge d’un mois jusqu’à cinq ans, un garçon s’estime à 60 grammes d’argent et une fille à 36 grammes. 7A soixante ans et au-dessus, un homme s’estime à 180 grammes d’argent, et une femme à 120 grammes.
8Si la personne qui a fait le vœu est trop pauvre pour payer la valeur fixée, on la présentera au prêtre pour qu’il fasse une estimation en fonction de ses ressources.
9Si c’est un animal qu’on peut offrir à l’Eternel, tout ce qui en a été donné à l’Eternel sera tenu pour sacré. 10On ne le remplacera pas par un autre, on ne substituera pas une bête bonne à une mauvaise, ni inversement, car si l’on remplace une bête par une autre, toutes les deux, celle qui est remplacée et celle qui la remplace, seront tenues pour sacrées.
11Si l’on a dédié par vœu à l’Eternel un animal impur qu’on ne peut donc pas offrir en sacrifice27.11 Comme le cheval, l’âne ou le chameau (voir Lv 11.2-8). à l’Eternel, on le présentera au prêtre 12qui en estimera la valeur en fonction de ses qualités et de ses défauts ; et l’on s’en tiendra à son estimation. 13Si l’offrant veut racheter la bête, il majorera cette estimation d’un cinquième.
14Lorsque quelqu’un consacre sa maison à l’Eternel, le prêtre en fera l’estimation en tenant compte de son état, et l’on s’en tiendra à la valeur qu’il aura fixée. 15Si celui qui l’a consacrée veut la racheter, il ajoutera un cinquième au prix estimé, et elle lui appartiendra à nouveau.
16Si c’est un terrain faisant partie de son patrimoine que quelqu’un consacre à l’Eternel, la valeur en sera estimée en fonction de ce qu’on peut y semer à raison de 600 grammes d’argent pour quatre hectolitres d’orge. 17S’il consacre son champ dès l’année du jubilé27.17 Voir Lv 25.8-22., c’est à ce taux qu’il sera estimé. 18Mais s’il le consacre à l’Eternel après le jubilé, le prêtre en calculera la valeur en fonction du nombre d’années qui restent jusqu’au jubilé suivant, et il réduira le prix en conséquence.
19Si celui qui a consacré son champ veut le racheter, il ajoutera un cinquième au prix estimé et pourra en reprendre possession. 20S’il ne rachète pas le champ et qu’on le vende à un tiers, il perd son droit de rachat, 21de sorte que cette terre, au moment du jubilé, sera consacrée à l’Eternel tout comme un champ voué à l’Eternel ; elle deviendra la propriété du prêtre. 22Si quelqu’un consacre à l’Eternel un champ qu’il a acquis pour lui, et qui ne fait donc pas partie de son patrimoine, 23le prêtre en estimera la valeur en fonction du nombre d’années qui restent jusqu’au jubilé. L’homme paiera ce prix le jour même puisque le champ est consacré à l’Eternel. 24L’année du jubilé, le champ reviendra à la personne à qui on l’avait acheté et qui le comptait dans son patrimoine. 25Toute estimation sera faite selon l’unité de poids en vigueur au sanctuaire ; cette unité (le sicle) vaut douze grammes (vingt guéras)27.25 Voir Ex 30.13..
26Cependant, personne ne pourra consacrer les premiers-nés de son bétail à l’Eternel car, comme premiers-nés, qu’il s’agisse de gros ou de petit bétail, ils appartiennent à l’Eternel. 27S’il s’agit du premier-né d’un animal impur, son propriétaire pourra le racheter au prix estimé majoré d’un cinquième ; s’il n’est pas racheté, il sera vendu au prix estimé.
28Par contre, rien de ce que quelqu’un a voué à l’Eternel – homme, animal ou champ de son patrimoine – ne pourra se vendre ou se racheter : car tout ce qui a été voué est très saint et appartient à l’Eternel. 29Si une personne a été vouée à l’Eternel, elle ne pourra pas être rachetée ; elle sera mise à mort27.29 Il ne s’agit pas d’un sacrifice, mais d’une forme de jugement..
30Toute dîme prélevée sur les produits de la terre et sur les fruits des arbres appartient à l’Eternel : c’est une chose sacrée qui est à lui27.30 Pour les v. 30-33, voir Nb 18.21 ; Dt 14.22-23.. 31Si quelqu’un tient à racheter une partie de sa dîme, il en majorera le prix d’un cinquième de sa valeur27.31 La dîme était généralement payée en nature. Elle pouvait aussi être acquittée en argent à condition d’être majorée de vingt pour cent de la valeur du produit (v. 13)..
32Toute dîme de gros et de menu bétail, c’est-à-dire chaque dixième bête qui passe sous la houlette, sera consacrée à l’Eternel. 33Le propriétaire ne choisira pas entre celles qui sont bonnes et celles qui sont mauvaises, et on ne fera pas d’échange ; si on procède quand même à un échange, les deux bêtes, celle qui est remplacée et celle qui la remplace, seront tenues pour sacrées et ne pourront pas être rachetées.
34Tels sont les commandements que l’Eternel a donnés à Moïse pour les Israélites au mont Sinaï.
Răscumpărarea lucrurilor închinate
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr‑un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta. 3Evaluarea ta pentru un bărbat de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie o evaluare de cincizeci de șecheli de argint, după șechelul Lăcașului3, 16 Vezi nota de la 5:15; aproximativ 0,5 kg.. 4Dacă este o femeie, evaluarea ta să fie de treizeci de șecheli4 Aproximativ 0,3 kg.. 5Dacă are între cinci și douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de șecheli pentru un băiat și de zece șecheli5 Aproximativ 0,2 kg pentru băiat și 0,1 kg pentru fată. pentru o fată. 6Dacă are între o lună și cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci șecheli de argint pentru un băiat și de trei șecheli de argint6 Aproximativ 50 gr pentru băiat și 30 gr pentru fetiță. pentru o fetiță. 7Dacă omul are șaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece șecheli, iar pentru o femeie să fie de zece șecheli7 Aproximativ 150 gr pentru bărbat și 100 gr pentru femeie.. 8Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, să‑l înfățișeze înaintea preotului, și preotul să‑i facă o altă evaluare. Preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.
9Dacă este vorba de un animal care poate fi adus Domnului ca ofrandă, tot ceea ce va fi oferit din el Domnului va fi considerat sfânt. 10Nu va avea voie să înlocuiască animalul și nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun. Dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci și unul, și celălalt vor fi considerați sfinți. 11Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus Domnului ca ofrandă, animalul să fie adus înaintea preotului. 12Preotul să‑l evalueze ca să vadă dacă este bun sau rău, iar acesta va rămâne la evaluarea făcută de preot. 13Dacă vrea să‑l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.
14Dacă un om Îi va închina14 Lit.: va sfinți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului locuința sa, preotul s‑o evalueze ca să vadă dacă este bună sau rea, iar aceasta va rămâne la evaluarea făcută de preot. 15Dacă cel care și‑a închinat locuința vrea s‑o răscumpere, să adauge o cincime la evaluarea ei și va fi a lui.
16Dacă un om Îi va închina Domnului o parcelă de pământ din moșia lui, evaluarea ei să fie făcută ținând cont de sămânța necesară cultivării ei: cincizeci de șecheli de argint la un homer16 Aproximativ 0,5 kg la aproximativ 220 l. de sămânță de orz. 17Dacă va închina ogorul în Anul de veselie17 Vezi nota de la 25:10., acesta să rămână la evaluarea ta, 18dar dacă va închina ogorul după Anul de veselie, atunci preotul să‑i calculeze prețul în funcție de anii care mai rămân până la următorul an de veselie, după care să‑l scadă din evaluarea ta. 19Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să‑l răscumpere, atunci să adauge o cincime la prețul evaluării tale, și ogorul va fi al lui. 20Dar dacă nu va dori să‑și răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat. 21În Anul de veselie, când ogorul va fi restituit, va fi închinat Domnului, ca un ogor oferit Lui pe deplin21, 28-29 Sau: ca un ogor consacrat. Termenul ebraic haram/herem se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie cu scopul nimicirii. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan., și va fi proprietatea preotului.
22Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l‑a cumpărat, care nu este parte din moșia lui, 23preotul să calculeze cât trebuie să fie prețul până la Anul de veselie, iar el să plătească în aceeași zi conform evaluării tale, evaluare stabilită pentru un lucru închinat Domnului. 24În Anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moșia căruia făcea parte. 25Toate evaluările să fie făcute după șechelul Lăcașului, care are douăzeci de ghere25 Vezi nota de la 5:15..
26Însă nimeni nu va putea închina întâiul născut al animalelor, care este deja al Domnului ca întâi născut. Fie bou26 Putea fi atât mascul, cât și femelă., fie oaie, este al Domnului. 27Însă dacă este un animal necurat, atunci să‑l răscumpere după evaluarea ta și să adauge o cincime la ea. Dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.
28Orice lucru oferit, pe care un om îl oferă pe deplin Domnului din tot ce este al lui, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moșia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat. Orice lucru oferit astfel va fi preasfânt pentru Domnul.
29Orice persoană oferită Domnului, care a fost oferită pe deplin dintre oameni, nu va putea fi răscumpărată. Va trebui să fie omorâtă.
30Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului. Ele sunt închinate Domnului. 31Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea. 32Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului. 33Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău și nici să nu se înlocuiască. Dacă‑l va înlocui cineva, atunci ambele animale vor fi sfinte, atât animalul înlocuit, cât și celălalt și nu vor putea fi răscumpărate.»“
34Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le‑a dat lui Moise pe muntele Sinai, pentru fiii lui Israel.
