1Les hommes d’Ephraïm dirent à Gédéon : Pourquoi as-tu agi de cette manière envers nous ? Pourquoi ne nous as-tu pas appelés en renfort quand tu es parti combattre les Madianites ?
Et ils le prirent violemment à partie.
2Gédéon leur répondit : Qu’ai-je fait en comparaison de vous ? Le grappillage d’Ephraïm a été plus productif que toute la vendange de la famille d’Abiézer. 3Après tout : c’est à vous que Dieu a livré les chefs madianites Oreb et Zéeb. Qu’ai-je pu faire en comparaison avec vous ?
Ces paroles apaisèrent leur colère.
La victoire sur les rois madianites
4Lorsqu’il atteignit le Jourdain, Gédéon le traversa avec les trois cents hommes qui l’accompagnaient. Malgré leur fatigue, ils continuaient à poursuivre l’ennemi. 5Arrivés à la ville de Soukkoth8.5 A l’est du Jourdain (voir Gn 33.17). Cette ville devait être importante vu le nombre de ses chefs et responsables (v. 14)., Gédéon dit à ses habitants : Donnez, je vous prie, des miches de pain aux hommes qui m’accompagnent, car ils sont épuisés et je suis à la poursuite des deux rois madianites Zébah et Tsalmounna.
6Mais les chefs de Soukkoth lui répondirent : Tiens-tu déjà Zébah et Tsalmounna en ton pouvoir pour que nous donnions du pain à ta troupe ?
7– Eh bien, riposta Gédéon, quand l’Eternel aura livré Zébah et Tsalmounna en mon pouvoir, je vous fouetterai avec des chardons et des épines du désert !
8De là, Gédéon se rendit à Penouel8.8 Le lieu où Jacob avait lutté avec Dieu (nommé Péniel dans Gn 32.30-31) à 8 kilomètres de Soukkoth. où il adressa la même demande aux habitants. Il reçut la même réponse qu’à Soukkoth 9et déclara aux gens de Penouel : Quand je repasserai, une fois le combat terminé, je démolirai cette tour.
10Or, Zébah et Tsalmounna s’étaient retranchés à Qarqor avec leur troupe qui comprenait quinze mille hommes. C’était tout ce qui leur restait de la grande armée des Bédouins de l’Orient. En effet, cent vingt mille soldats étaient déjà tombés. 11Gédéon prit la route des caravanes de nomades à l’est de Nobah et de Yogbeha et attaqua le camp ennemi qui se croyait en sécurité. 12Les deux rois de Madian, Zébah et Tsalmounna, s’enfuirent, Gédéon les poursuivit, il les captura tous les deux et sema la panique dans toute leur armée.
Le châtiment de Soukkoth et de Penouel
13Lorsque la guerre fut terminée, Gédéon fils de Joas retourna par la montée de Hérès. 14Il mit la main sur un jeune homme de Soukkoth qu’il questionna et qui lui inscrivit les noms des soixante-dix-sept chefs et responsables de Soukkoth. 15Gédéon alla trouver les habitants de Soukkoth et leur dit : Rappelez-vous comment vous m’avez insulté en disant : « Tiens-tu déjà Zébah et Tsalmounna en ton pouvoir pour que nous soyons obligés de donner du pain à tes gens fatigués ? » Eh bien, les voilà !
16Alors il fit saisir les responsables de la ville et les fit fouetter à coups de chardons et d’épines du désert. 17Il démolit aussi la tour de Penouel et massacra les hommes de la localité.
18Puis il demanda à Zébah et Tsalmounna : Comment étaient les hommes que vous avez tués au Thabor ?
– Ils te ressemblaient, répondirent-ils, ils avaient le port d’un fils de roi.
19– C’étaient mes frères, les fils de ma propre mère, s’écria Gédéon. Par le Dieu vivant je jure que si vous les aviez épargnés, je ne vous tuerais pas non plus.
20Puis il ordonna à son fils aîné Yéter : Viens, tue-les !
Mais le jeune homme ne dégaina pas son épée, car il n’était encore qu’un jeune garçon et il avait peur. 21Zébah et Tsalmounna dirent alors à Gédéon : Frappe-nous donc toi-même, car c’est la tâche d’un homme fort.
Alors Gédéon tua Zébah et Tsalmounna. Puis il prit les ornements en forme de croissants qui pendaient au cou de leurs chameaux.
Gédéon refuse la royauté
22Après cela, les hommes d’Israël dirent à Gédéon : Règne sur nous, puisque tu nous as délivrés des Madianites. Ton fils, puis ton petit-fils te succéderont.
23Gédéon leur répondit : Non, je ne régnerai pas sur vous, et mon fils ne vous gouvernera pas non plus. C’est l’Eternel qui régnera sur vous.
24Puis il ajouta : J’aurais cependant une demande à vous faire : Donnez-moi chacun une boucle d’oreille en or prise sur votre butin.
Les ennemis portaient, en effet, des boucles d’or, car ils étaient ismaélites8.24 Les Ismaélites étaient parents des Madianites (Gn 25.1-2) et leur sont quelquefois identifiés (v. 22, 24 ; Gn 37.25-28 ; 39.1)..
25– Très volontiers, lui répondirent-ils.
Ils étendirent un manteau par terre, et chacun y jeta un anneau prélevé sur son butin. 26Les anneaux d’or que Gédéon avait demandés pesaient près de vingt kilogrammes en tout. Il reçut également les croissants d’or, les pendants d’oreilles et les manteaux de pourpre que portaient les rois madianites, ainsi que les colliers qui ornaient le cou de leurs chameaux. 27Avec l’or, Gédéon fabriqua une statue qu’il installa dans son village, à Ophra. Tout Israël s’y prostitua, en lui rendant un culte, de sorte que cette statue devint un piège pour Gédéon et pour sa famille.
La fin de la vie de Gédéon
28Ainsi les Madianites furent affaiblis par les Israélites et ils ne se relevèrent pas de leur défaite. Aussi longtemps que Gédéon vécut, c’est-à-dire encore pendant quarante ans, le pays jouit de la paix.
29Yeroubbaal, fils de Joas, s’en retourna dans sa maison et y demeura. 30Gédéon eut soixante-dix fils car il avait de nombreuses femmes. 31Une épouse de second rang habitant à Sichem lui donna aussi un fils qu’il appela Abimélek.
32Après une heureuse vieillesse, Gédéon, fils de Joas, mourut et fut enterré dans le tombeau de Joas son père, à Ophra de la famille d’Abiézer.
33Après la mort de Gédéon, les Israélites recommencèrent à se prostituer aux Baals et adoptèrent Baal-Berith comme dieu8.33 Baal-Berith, divinité qui avait un sanctuaire à Sichem (voir 9.4).. 34Ils oublièrent l’Eternel leur Dieu qui les avait délivrés de tous les ennemis qui les entouraient. 35Ils ne témoignèrent aucune gratitude à la famille de Yeroubbaal-Gédéon pour tout le bien que celui-ci avait fait à Israël.
Cearta cu efraimiții
1Efraimiții i‑au zis lui Ghedeon:
– Cum ai putut să te porți astfel cu noi? De ce nu ne‑ai chemat și pe noi când te‑ai dus să lupți împotriva midianiților?
Și au început o ceartă aprigă cu el.
2El le‑a răspuns:
– Ce‑am făcut eu mai mult în comparație cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3În mâinile voastre i‑a dat Dumnezeu pe Oreb și Zeeb, căpeteniile midianiților. Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?
După ce le‑a spus aceste cuvinte, li s‑a potolit mânia.
Ghedeon îi omoară pe regii midianiți
4Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a traversat împreună cu cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, dar încă în urmărirea dușmanului.
5El le‑a zis oamenilor din Sucot:
– Dați‑le, vă rog, câteva bucăți de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiți și suntem încă în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Midianului.
6Căpeteniile din Sucot i‑au răspuns:
– Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?
7Ghedeon le‑a zis:
– Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini.
8De acolo s‑au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i‑au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. 9Atunci el le‑a vorbit oamenilor din Peniel, zicând: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“
10Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Răsăritului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici. 11Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și Iogbeha, și a atacat tabăra în timp ce aceasta se credea în siguranță. 12Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit și i‑a capturat pe cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna. Și a pus pe fugă toată tabăra.
13Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s‑a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. 14A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i‑a pus câteva întrebări. Acesta i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor14, 16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei avea rol de (2) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). Sucotului. Erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15S‑a dus la oamenii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m‑ați batjocorit, zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»“ 16I‑a luat pe bătrânii cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i‑a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. 17Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i‑a ucis pe oamenii cetății.
18După aceea le‑a zis lui Zebah și Țalmuna:
– Cum erau bărbații pe care i‑ați ucis la Tabor?
Ei i‑au răspuns:
– Erau ca tine. Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege.
19El le‑a zis:
– Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că dacă i‑ați fi lăsat în viață, nu v‑aș ucide acum.
20Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut:
– Ridică‑te și ucide‑i!
Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era teamă, fiind încă un copil.
21Atunci Zebah și Țalmuna i‑au zis:
– De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui!
Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele21, 26 Probabil ornamente în formă rotundă sau de semilună, făcând parte din cultul zeiței lunii. care erau la gâtul cămilelor lor.
Idolatria lui Ghedeon și a poporului
22Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon:
– Stăpânește tu peste noi, tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Midian.
23Ghedeon le‑a răspuns:
– Nu eu voi stăpâni peste voi și nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, ci Domnul va stăpâni peste voi.
24Ghedeon le‑a zis:
– Doresc însă să vă cer ceva: dați‑mi fiecare câte un cercel din prada voastră.
Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.
25Ei i‑au răspuns:
– Desigur, ți‑i vom da!
Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă. 26Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli26 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. Aproximativ 20 kg. de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27Ghedeon a făcut din ei un efod27 Aici, un obiect prin care era căutată voia zeului căruia îi era asociat efodul. pe care l‑a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s‑a prostituat, închinându‑se la el acolo. El a devenit o cursă pentru Ghedeon și familia lui.
Moartea lui Ghedeon
28Astfel, Midianul a fost supus înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai îndrăznit să‑și ridice capul. Și țara a avut liniște timp de patruzeci de ani, în zilele lui Ghedeon. 29Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaș, s‑a retras și a locuit în casa lui.
30Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din coapsa lui, căci a avut multe soții. 31Țiitoarea lui din Șechem i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelek31 Abimelek înseamnă Tatăl meu este rege, sugestiv pentru intenția acestuia de a instaura monarhia (cap. 9).. 32Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul lui Ioaș, tatăl său, în Ofra abiezriților.
33După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s‑au întors la păcatele dinainte, prostituându‑se înaintea baalilor33 Vezi nota de la 2:11.. Ei l‑au înălțat pe Baal-Berit33 Baal-Berit înseamnă Baal al legământului (sau Domnul legământului), numele sugerând fie intrarea israeliților în legământ cu Baal, fie intrarea israeliților într‑o ligă canaanită, Baal fiind garantul tratatului de alianță. ca dumnezeu al lor. 34Astfel, fiii lui Israel nu și‑au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejur 35și nici n‑au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în pofida binelui pe care el îl făcuse lui Israel.
