Le crime des habitants de Guibéa
1A cette époque où il n’y avait pas de roi en Israël, un lévite qui résidait dans l’arrière-pays de la région montagneuse d’Ephraïm prit pour épouse de second rang, une femme de Bethléhem en Juda. 2Mais celle-ci se livra à la prostitution19.2 L’ancienne version grecque porte : se mit en colère. et le quitta pour retourner chez son père à Bethléhem où elle resta quatre mois. 3Son mari alla la trouver pour lui parler et la persuader de revenir chez lui. Il était accompagné d’un serviteur et avait emmené deux ânes. La femme l’introduisit dans la maison de son père. Lorsque ce dernier le vit, il l’accueillit avec joie.
4Le beau-père retint son gendre trois jours chez lui. Ils mangèrent et burent et logèrent là.
5Le quatrième jour, ils se levèrent de bon matin et le lévite se disposait à partir quand son beau-père lui dit : Restaure-toi ! Prends un morceau de pain, vous partirez après.
6Ils s’assirent donc, mangèrent et burent tous deux ensemble. Puis le père de la jeune femme dit au mari : Consens à rester cette nuit ici et donne-toi encore du bon temps.
7Le mari se leva d’abord pour s’en aller, mais son beau-père insista tellement qu’il finit par rester et passer encore la nuit là.
8Le matin du cinquième jour, il se leva de bonne heure pour partir. Et, de nouveau, son beau-père lui dit : Restaure-toi d’abord et remets ton départ jusqu’à ce que le jour baisse.
Puis ils mangèrent tous deux ensemble. 9Lorsque le mari se leva pour partir avec sa femme et son serviteur, son beau-père lui dit : Vois-tu, le jour baisse, c’est déjà presque le soir, pourquoi ne passeriez-vous pas la nuit encore ici ? Oui, le jour décline et vous pouvez tranquillement dormir là et prendre du bon temps. Demain vous vous lèverez de bonne heure pour vous mettre en route, et tu retourneras chez toi.
10Mais cette fois-ci, le lévite refusa de passer une autre nuit, il se leva et partit avec ses deux ânes sellés et sa femme. Il arriva en vue de Yebous – c’est-à-dire Jérusalem. 11Alors qu’ils approchaient de Yebous, le jour tombait et le serviteur conseilla à son maître : Viens, je te prie, faisons un détour vers cette ville des Yebousiens pour y passer la nuit.
12– Non, lui répondit son maître, nous ne nous arrêterons pas dans une ville étrangère où il n’y a pas d’Israélite. Poussons jusqu’à Guibéa19.12 En Benjamin (voir v. 14).. 13Puis il ajouta : Allons, essayons d’arriver jusqu’à Guibéa ou à Rama19.13 Ces deux villes sont à quelque 7 kilomètres de Jérusalem., et nous passerons la nuit dans l’une de ces localités.
14Ils continuèrent donc leur marche et arrivèrent près de Guibéa, une ville de la tribu de Benjamin, quand le soleil se couchait. 15Alors ils s’écartèrent de leur route pour aller dormir à Guibéa. Le lévite entra dans la ville et s’arrêta sur la place, mais personne ne leur offrit l’hospitalité pour la nuit dans sa maison.
16Finalement, un vieillard rentra tard dans la soirée de son travail des champs. C’était un homme originaire de la région montagneuse d’Ephraïm qui séjournait à Guibéa parmi les Benjaminites. 17Lorsqu’il aperçut le voyageur sur la place de la ville, il lui demanda : Où vas-tu et d’où viens-tu ?
18L’autre lui répondit : Nous venons de Bethléhem de Juda, et nous nous rendons dans l’arrière-pays de la région montagneuse d’Ephraïm, où je suis né. Je viens de quitter Bethléhem de Juda et je me rends au sanctuaire de l’Eternel19.18 Le lévite désire se rendre à Silo, semble-t-il (voir 18.31 ; Jos 18.1). L’ancienne version grecque a : chez moi., mais il n’y a personne qui veuille me recevoir dans sa maison. 19Pourtant j’ai de la paille et du fourrage pour nos ânes, ainsi que du pain et du vin pour moi, pour ma femme et pour le serviteur qui nous accompagne ; nous n’avons besoin de rien.
20Le vieillard dit alors : La paix soit avec toi ! Sois le bienvenu ! Laisse-moi pourvoir à tous tes besoins, tu ne vas pas passer la nuit sur la place.
21Il le fit entrer dans sa maison et donna du fourrage aux ânes, les voyageurs se lavèrent les pieds19.21 Témoignage d’hospitalité dans une région où l’on marche en sandales sur des routes poussiéreuses (voir Gn 18.4 ; 24.32 ; 43.24 ; Lc 7.44 ; Jn 13.5-14)., puis ils mangèrent et burent.
22Pendant qu’ils se donnaient du bon temps, des hommes de la ville, une bande de vauriens, encercla la maison. Ils frappaient violemment à la porte et criaient au vieillard, propriétaire de la maison : Fais sortir l’homme que tu as reçu chez toi pour que nous en jouissions19.22 Voir Gn 19.1-8..
23Le maître de la maison sortit vers eux et leur dit : Non, mes amis, ne commettez pas de mal, je vous prie ! Puisque cet homme est l’hôte de ma maison, ne faites pas une chose si infâme. 24Ecoutez : j’ai une fille qui est encore vierge, l’homme a une épouse de second rang avec lui, je vous les amènerai, vous pourrez en disposer et les traiter comme vous jugerez bon19.24 Il s’agit ici du refrain fréquent dans le livre et qui est généralement rendu ailleurs par : comme ils le jugeaient bon.. Mais ne commettez pas une action si infâme envers cet homme.
25Mais ces hommes ne voulurent rien entendre. Alors le lévite prit son épouse et la fit sortir vers eux. Ils la violèrent et abusèrent d’elle toute la nuit jusqu’au matin, ne l’abandonnant qu’au lever du jour. 26Aux approches du matin, la femme vint s’écrouler à la porte de la maison où se trouvait son mari. Elle y resta jusqu’à ce qu’il fasse jour. 27Le matin venu, son mari se leva, ouvrit la porte de la maison et sortit pour continuer son voyage, quand il vit cette femme, son épouse de second rang, affalée à l’entrée de la maison, les mains sur le seuil. 28Il lui dit : Lève-toi et partons !
Mais il n’y eut pas de réponse. Alors le mari la chargea sur l’un de ses ânes et se remit en route pour rentrer chez lui. 29Arrivé dans sa maison, il saisit un coutelas, prit le corps de la femme et le découpa membre par membre en douze morceaux, qu’il envoya dans tout le territoire d’Israël. 30A tous ceux qui voyaient cela, les émissaires demandaient : A-t-on jamais vu un crime aussi horrible depuis que les Israélites sont sortis d’Egypte ? Réfléchissez, consultez-vous, et prenez une décision !
Un levit și țiitoarea lui
1În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2Dar țiitoarea s‑a mâniat pe el și s‑a întors la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3Soțul ei s‑a ridicat și s‑a dus la ea ca să‑i vorbească pe placul inimii ei și s‑o aducă înapoi. Era însoțit de slujitorul său și de o pereche de măgari. Ea l‑a adus în locuința tatălui ei, iar tatăl fetei l‑a primit cu bucurie când l‑a văzut. 4Socrul său, tatăl fetei, l‑a reținut și astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.
5În a patra zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și s‑au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veți pleca!“ 6Astfel, ei au rămas, au mâncat și au băut din nou împreună. Tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să înnoptezi aici și înveselește‑ți inima!“ 7Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l‑a convins să rămână. Astfel, el s‑a întors și a înnoptat din nou acolo. 8În a cincea zi, s‑a sculat dis‑de‑dimineață ca să plece, dar tatăl fetei a zis: „Te rog, întărește‑ți inima și mai rămâneți la mine până la miezul zilei!“ Și au mâncat amândoi.
9După aceea bărbatul s‑a ridicat ca să plece împreună cu slujitorul și cu țiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i‑a zis: „Iată, ziua aproape a trecut; se apropie seara! Te rog, înnoptează aici! Iată, ziua este pe sfârșite! Înnoptează aici, te rog, și înveselește‑ți inima! Mâine te vei scula dis‑de‑dimineață ca să pornești la drum și te vei duce acasă.“ 10Dar bărbatul n‑a vrut să mai înnopteze acolo, ci s‑a ridicat și a plecat. El a ajuns până în dreptul Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa. 11Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă.
Slujitorul i‑a zis stăpânului său:
– Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo.
12Dar stăpânul lui i‑a răspuns:
– Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva.
Apoi i‑a zis slujitorului său:
13– Vino să ne apropiem de unul din aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama.
14Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea. 15Ei s‑au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s‑au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i‑a invitat acasă ca să rămână peste noapte. 16Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți.
17Când și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i‑a zis:
– Încotro mergi și de unde vii?
18El i‑a răspuns:
– Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului18 Vezi 18:31.. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui, 19deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu robii tăi, așa că nu ne lipsește nimic.
20Bătrânul i‑a zis:
– Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață.
21I‑a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și‑au spălat picioarele, au mâncat și au băut. 22În timp ce‑și înveseleau ei inimile, iată că niște oameni din cetate, niște bărbați, fii ai lui Belial22 Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15., au înconjurat casa și au bătut la ușă.
Ei l‑au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând:
– Scoate‑l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem22 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale.!
23Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le‑a răspuns:
– Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu săvârșiți spurcăciunea aceasta! 24Iată, am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți‑le și faceți‑le ce credeți că este bine24 Lit.: faceți‑le ce este bine în ochii voștri., dar nu săvârșiți un lucru atât de spurcat cu acest om!
25Oamenii însă n‑au vrut să‑l asculte. Atunci călătorul și‑a înșfăcat țiitoarea și le‑a scos‑o afară. Ei au necinstit‑o25 Lit.: au cunoscut‑o, eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s‑au ivit zorii, au lăsat‑o să plece.
26La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s‑a luminat bine de ziuă. 27Dimineața, stăpânul ei s‑a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să‑și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag. 28El i‑a zis: „Ridică‑te și hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat către casă.
29Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și‑a apucat țiitoarea și a tăiat‑o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți pe care le‑a trimis în tot teritoriul lui Israel. 30Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Luați aminte asupra acestei fapte, sfătuiți‑vă și spuneți ce‑i de făcut!“
