Les villes de refuge pour les meurtriers involontaires
1L’Eternel parla à Josué et lui demanda 2de communiquer les instructions suivantes aux Israélites : Choisissez-vous les villes de refuge dont je vous ai parlé par l’intermédiaire de Moïse20.2 Voir Nb 35.9-34.. 3Celui qui aura tué quelqu’un involontairement, par inadvertance, pourra s’enfuir dans l’une de ces villes qui vous serviront ainsi de refuge contre l’homme chargé de punir le crime. 4L’homicide s’enfuira donc dans l’une de ces villes et s’arrêtera à l’entrée de la porte pour exposer son cas aux responsables de la ville. Ceux-ci l’admettront auprès d’eux dans la ville et lui attribueront un lieu, et il habitera là chez eux.
5Si l’homme chargé de punir le crime le poursuit, ils ne lui livreront pas le meurtrier, puisque c’est par inadvertance qu’il a tué la personne, sans avoir jamais éprouvé de haine pour elle. 6Il restera dans cette ville jusqu’à ce qu’il comparaisse devant l’assemblée pour être jugé, et jusqu’à la mort du grand-prêtre en fonction à cette époque-là. Après cela, il pourra retourner dans sa maison, dans sa ville d’origine, celle dont il s’était enfui.
7Les Israélites réservèrent à cet usage Qédesh en Galilée, dans la région montagneuse de Nephtali, Sichem dans les montagnes d’Ephraïm, Qiryath-Arba, c’est-à-dire Hébron, dans les montagnes de Juda. 8De l’autre côté du Jourdain, à l’est de Jéricho, ils désignèrent Bétser sur le plateau désertique de la tribu de Ruben, Ramoth en Galaad, une ville de la tribu de Gad, et Golân en Basan, ville de la tribu de Manassé. 9Ces villes furent désignées pour servir de refuge à tout Israélite et aux étrangers séjournant parmi eux ; quiconque aurait tué quelqu’un involontairement pourrait s’y enfuir pour ne pas être tué par l’homme chargé de punir le crime, avant qu’il comparaisse devant l’assemblée.
Desemnarea cetăților de refugiu
(Num. 35:6-34; Deut. 4:41-43; 19:1-14)
1Atunci Domnul i‑a vorbit lui Iosua, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Alegeți‑vă cetățile de refugiu despre care v‑am vorbit prin Moise. 3Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigașul care va omorî fără voie o persoană (adică din greșeală) și care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui. 4Când se va refugia într‑una dintre aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să vorbească despre situația sa4 Lit.: să vorbească cuvintele sale. în auzul bătrânilor acelei cetăți. Ei să‑l primească în cetate și să‑i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. 5Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu‑l dea pe ucigaș în mâinile lui, deoarece l‑a ucis fără voie pe semenul său, fără să‑l fi urât mai dinainte. 6Ucigașul să rămână în cetatea aceea până se va înfățișa înaintea comunității ca să fie judecat și6 Sau: ori. până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea și în casa lui.»“
7Ei au pus deoparte7 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Kedeșul, în Galileea, în muntele lui Neftali, Șechemul, în muntele lui Efraim și Chiriat-Arba (Hebron), în muntele lui Iuda. 8Iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Bețerul, în pustie, în podișul seminției lui Ruben, Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminției lui Gad, și Golanul, în Bașan, pe teritoriul seminției lui Manase. 9Acestea erau cetățile alese pentru toți fiii lui Israel și pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaș care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo și să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se înfățișa în fața comunității.
