Dieu éduque l’homme par la souffrance
1Elihou continua en ces termes :
2Accepte encore un peu ╵que je t’enseigne,
car il y a encore à dire ╵pour la cause de Dieu.
3De loin, je tirerai ma science, ╵oui, de très loin,
et je rendrai justice ╵à celui qui m’a fait.
4Car vraiment, mes discours ╵ne sont pas des mensonges.
Et je m’adresse à toi ╵avec un savoir sûr.
5Bien que puissant, ╵Dieu n’a de dédain pour personne ;
il est puissant, ╵il est aussi déterminé.
6Il ne permettra pas ╵que vive le méchant,
il fait justice aux opprimés,
7il ne détourne pas ╵ses yeux des hommes justes,
mais il les fait asseoir ╵sur un trône à côté des rois.
Il les y établit ╵pour siéger à jamais ; ╵ainsi il les honore.
8S’ils sont liés de chaînes
ou pris dans les liens du malheur,
9c’est qu’il leur dénonce leurs actes,
les fautes que dans leur orgueil ╵ils ont commises.
10Il ouvre leurs oreilles ╵aux avertissements
et il leur dit : ╵« Détournez-vous du mal. »
11S’ils écoutent, et se soumettent,
ils finissent leurs jours ╵dans le bonheur,
et leurs années s’achèvent ╵dans les délices.
12Mais s’ils n’écoutent pas, ╵ils auront à subir ╵les coups du javelot
et ils expireront, ╵faute d’avoir reçu ╵la connaissance.
13Quant à ceux qui rejettent Dieu, ╵ils gardent leur colère36.13 Autre traduction : ils s’exposent à la colère de Dieu.,
ils ne crient pas à l’aide ╵quand il les lie de chaînes.
14Aussi, leur vie s’éteint ╵en pleine fleur de l’âge,
ils la terminent ╵parmi les prostitués sacrés.
15Mais Dieu délivre l’affligé ╵par son affliction même,
et c’est par la souffrance ╵qu’il le dispose à l’écouter.
16Toi aussi, il t’arrachera ╵à la détresse
pour t’établir au large ╵sans rien pour te gêner,
et pour charger ta table ╵d’aliments savoureux.
17Mais maintenant si tu adoptes ╵le jugement des criminels,
la justice et le jugement ╵se saisiront de toi.
18Que la colère ╵ne t’incite donc pas ╵à te moquer de Dieu,
et ne t’égare pas ╵parce que la rançon ╵est bien trop grande36.18 Hébreu obscur. Autre traduction : Prends garde de ne pas te laisser séduire par des largesses, et ne te laisse pas égarer par un pot-de-vin..
19Tes cris suffiraient-ils
ou même tes plus grands efforts, ╵pour te faire échapper ╵à la détresse ?
20Ne soupire donc pas ╵après la nuit
qui balaiera les peuples !
21Fais attention ! ╵Ne te tourne pas vers le mal !
Car la souffrance t’y dispose36.21 Autre traduction : Ne te tourne pas vers le mal que tu préférerais à la souffrance..
22Vois, Dieu est souverain ╵par sa puissance.
Quel maître enseigne comme lui ?
23Qui inspectera sa conduite36.23 Autre traduction : Qui lui dictera sa conduite ? ?
Qui lui a jamais dit : ╵« Ce que tu fais est mal » ?
24Mais souviens-toi plutôt ╵de célébrer son œuvre
que chantent les humains.
25Tout le monde la voit,
tout être humain ╵la regarde de loin.
26Vois combien Dieu est grand : cela dépasse ╵notre compréhension.
Nul ne peut calculer ╵le nombre de ses ans.
27Oui, c’est lui qui attire ╵les gouttelettes d’eau,
il les distille en pluie, ╵il en fait de la brume.
28Les nuées répandent la pluie
et elles la déversent ╵en trombes sur les hommes.
29Qui prétendrait comprendre ╵l’expansion des nuages
et les coups de tonnerre ╵dont retentit sa tente ?
30Vois, tout autour, ╵scintiller ses éclairs ;
c’est lui encore qui recouvre ╵les profondeurs des mers.
31Par tous ces éléments, ╵Dieu régit les nations,
et il pourvoit les hommes ╵de nourriture en abondance.
32Et en ses mains ╵il cache des éclairs
auxquels il assigne une cible.
33Le bruit de son tonnerre ╵annonce sa venue,
et même les troupeaux ╵pressentent son approche.
1Elihu a continuat și a zis:
2„Mai rabdă‑mă puțin și‑ți voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3Îmi voi aduce cunoștința de departe
și voi arăta dreptatea Creatorului meu.
4Căci, cu adevărat, vorbele mele nu sunt o înșelătorie;
unul desăvârșit în cunoștință este cu voi.
5Iată, Dumnezeu este măreț și nu respinge pe nimeni;
este măreț prin tăria inimii Lui.
6El nu‑l ține în viață pe cel rău,
și le face dreptate celor asupriți.
7Nu‑Și ia ochii de la cei drepți,
ci îi așază pe tron împreună cu împărații
și îi înalță pentru totdeauna.
8Dacă sunt legați în lanțuri
și ținuți în legăturile suferinței,
9El le spune despre lucrarea lor și despre fărădelegile lor,
le spune că s‑au mândrit.
10El le deschide urechile spre disciplină
și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.
11Dacă Îl ascultă și‑L slujesc,
își vor sfârși zilele în fericire,
și anii lor în desfătări.
12Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie12 Sau: vor trece râul (vezi nota de la 33:18).
și vor muri fără cunoștință.
13Cei lipsiți de evlavie în inimă nutresc mânie;
nu strigă după ajutor când El îi leagă.
14Ei mor în tinerețe14 Lit.: Sufletul lor moare în tinerețe.
și viața lor sfârșește printre cei ce se prostituează14 Termenul se referă la bărbații care practicau prostituția sacră în temple..
15Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferința lor
și le deschide urechea prin asuprire.
16Tot așa te‑ar fi scos și pe tine din necaz,
la un loc larg, departe de strâmtorare
și ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17Dar tu te‑ai umplut cu judecata celui rău;
judecata și dreptatea te cuprind.
18Nimeni să nu te amăgească prin bogății18 Sensul versului este nesigur. Sau: să nu te instige la batjocură.
și nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19Te‑ar putea feri de necaz bogăția
sau toate eforturile pe care le faci?
20Nu tânji după noapte,
ca să smulgi popoarele din locul lor20 Sau: căci atunci sunt smulse popoarele din locul lor..18-20 Sensul acestor versete este nesigur.
21Ai grijă! Nu te întoarce spre nelegiuire;
căci se pare că ai ales‑o, mai degrabă, pe aceasta decât suferința.
22Iată, Dumnezeu este înălțat în puterea Sa;
care învățător este ca El?
23Cine I‑a rânduit calea
sau cine‑I poate spune: «Ai greșit!»
24Adu‑ți aminte să‑I preamărești lucrarea
pe care oamenii au lăudat‑o în cântare.
25Toți oamenii au văzut‑o;
fiecare privește la ea de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare, iar noi nu cunoaștem totul!
Numărul anilor Lui este de nepătruns.
27Căci El trage picăturile de apă
și ele prefac aburul în ploaie,27 Sau: El ia vaporii din apă / și îi transformă în ploaie.
28pe care norii o lasă să cadă
și care picură din plin peste oameni.
29Cine poate înțelege răspândirea norilor,
zgomotele cortului său?
30Iată, El Își răspândește lumina în jurul Lui
și acoperă adâncurile mării.
31Căci prin acestea judecă31 Sau: hrănește. El popoarele;
El le dă hrană din belșug.
32El acoperă fulgerul cu palmele
și‑i poruncește unde să lovească.
33Tunetul Său Îi vestește sosirea,
iar furtuna anunță mânia Sa aprinsă.33 Sensul versetului este nesigur. Sau Tunetul Său vestește apropierea furtunii; / până și turmele îi simt apropierea.
