Discours d’Élihou
L’intervention d’Elihou
1Comme Job persistait à se considérer juste, ces trois hommes cessèrent de lui répondre. 2Alors Elihou, fils de Barakéel, de Bouz32.2 Bouz, frère d’Outs (Jb 1.1 ; Gn 22.21) : le pays de Bouz est mentionné dans Jr 25.23 avec Téma et Dedân comme faisant partie de l’Arabie., et du groupe familial de Ram, se mit en colère. Il se mit en colère contre Job parce que celui-ci se disait plus juste que Dieu32.2 Voir 35.2.. 3Il était aussi en colère contre ses trois amis parce qu’ils n’avaient pas trouvé comment lui répondre, et qu’ils avaient ainsi condamné Dieu32.3 Les copistes juifs indiquent en marge qu’ils ont corrigé le texte original pour mettre : et qu’ils avaient ainsi condamné Job. Ces copistes voulaient éviter l’idée d’une condamnation de Dieu.. 4Elihou avait attendu avant de s’adresser à Job, parce que les trois amis étaient plus âgés que lui. 5Mais lorsque Elihou s’aperçut qu’ils n’avaient plus rien à lui répondre, il se mit en colère. 6Elihou, fils de Barakéel, de Bouz, prit donc la parole et dit :
Elihou revendique le droit à la parole
Moi, je suis jeune ; ╵vous, vous êtes âgés.
C’est pourquoi j’ai eu peur,
oui, j’ai craint de vous exposer ╵ce que je sais.
7Je me disais :
« Ceux qui ont un âge avancé ╵sauront parler,
l’expérience de l’âge ╵fera connaître la sagesse. »
8Mais, en réalité, ╵en l’homme, c’est l’Esprit,
l’inspiration du Tout-Puissant ╵qui lui donne l’intelligence.
9Un grand nombre d’années ╵ne rend pas forcément plus sage
et ce ne sont pas les vieillards ╵qui comprennent ce qui est juste.
10Ecoute-moi :
j’exposerai ╵moi aussi mon savoir.
11Jusqu’ici, j’attendais, ╵j’écoutais vos discours
et vos raisonnements
pour vous laisser ╵critiquer ses propos.
12Avec toute mon attention ╵je vous ai écoutés,
mais aucun de vous trois ╵n’a pu convaincre Job,
aucun de vous ╵n’a réfuté ses dires.
13Surtout ne dites pas : ╵« Nous, nous savons ce qu’il en est :
Dieu seul, et non pas l’homme, ╵pourra le réfuter. »
14Pourtant ce n’est pas contre moi ╵que Job a dirigé ╵tous ses propos.
Je ne lui répondrai donc pas ╵avec des mots comme les vôtres.
15Les voilà32.15 C’est-à-dire les trois amis de Job. tout déconcertés, ╵ils n’ont plus rien à dire.
Les mots leur font défaut.
16J’ai attendu… ╵Puisqu’ils ne parlent plus,
qu’ils ont cessé ╵de donner la réplique,
17je veux donc, moi aussi, ╵répondre pour ma part,
oui, moi aussi, exposer mon savoir.
18Car je suis plein ╵de mots à dire
et mon esprit ╵me presse de parler.
19Voici : dans mon être intérieur, ╵c’est comme un vin nouveau ╵qui serait sous pression,
comme des outres neuves ╵sur le point d’éclater.
20Ainsi je parlerai ╵pour respirer à l’aise,
j’ouvrirai donc la bouche ╵et je répliquerai.
21Je veux être impartial
et ne flatter personne.
22D’ailleurs, je ne sais pas ╵l’art de la flatterie,
et celui qui m’a fait ╵m’enlèverait bien vite.
Discursul lui Elihu
1Acești trei oameni au încetat să‑i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.1 Lit.: el era drept în ochii săi. 2Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s‑a aprins de mânie. El s‑a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3S‑a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov. 4Elihu așteptase să‑i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el. 5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s‑a mâniat. 6Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteți în vârstă.
De aceea m‑am ferit
și m‑am temut să vă spun părerea mea.
7Mi‑am zis: «Să vorbească zilele,
și mulțimea anilor să facă cunoscută înțelepciunea!»
8Dar există un Duh în om,
suflarea Celui Atotputernic, care‑i dă pricepere.
9Nu vârsta te face înțelept,
nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.
10De aceea zic: «Ascultați‑mă!
Îmi voi spune și eu părerea!»
11Iată, v‑am așteptat cuvintele,
v‑am ascultat rostirile pricepute
în timp ce vă căutați vorbele.
12V‑am ascultat cu atenție
și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,
niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.
13Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.
Să‑l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14El nu și‑a îndreptat cuvintele împotriva mea
și nu‑i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;
au rămas fără cuvinte.
16Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă,
17voi răspunde și eu, la rândul meu,
îmi voi spune și eu părerea.
18Căci sunt plin de cuvinte;
duhul pântecului meu nu‑mi dă pace.
19Iată că pântecul meu este ca un vin care n‑a fost aerisit19 Lit.: deschis.,
ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20Voi vorbi ca să găsesc ușurare.
Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
21Nu voi fi părtinitor,
nu voi linguși pe nimeni.
22Nici nu știu să lingușesc;
Creatorul meu m‑ar lua într‑o clipă.
