Les souffrances de Job
1Un autre jour, les anges2.1 Appelés ici fils de Dieu (voir notes 1.6 ; 38.7 et Ps 29.1). se rendirent au conseil de Dieu. L’Accusateur (Satan) vint aussi parmi eux au conseil de l’Eternel.
2L’Eternel dit à l’Accusateur : D’où viens-tu donc ?
Celui-ci lui répondit : Je viens de parcourir la terre et de la sillonner.
3Alors l’Eternel demanda à l’Accusateur : As-tu remarqué mon serviteur Job ? Il n’y a personne comme lui sur la terre : c’est un homme intègre et droit, un homme qui craint Dieu et qui évite de mal faire. Il persévère toujours dans son intégrité. C’est pour rien que tu m’as incité à l’accabler.
4L’Accusateur lui répondit : Peau pour peau, tout ce qui est à lui, l’homme y renoncera en échange de sa vie. 5Mais porte donc la main sur son corps et l’on verra s’il ne te maudit pas en face !
6Alors l’Eternel dit à l’Accusateur : Il est en ton pouvoir, mais épargne sa vie.
7Alors l’Accusateur se retira de la présence de l’Eternel et il infligea à Job une douloureuse maladie de peau qui s’étendit de la plante des pieds jusqu’au crâne.
8Job prit un morceau de poterie pour se gratter, et resta assis au milieu de la cendre.
9Sa femme lui dit : Tu persévères toujours dans ton intégrité ! Maudis donc Dieu et meurs !
10Mais il lui répondit : Tu parles comme une insensée. Quoi ! nous recevrions de Dieu le bonheur, et nous ne recevrions pas aussi le malheur !
Au milieu de tous ces malheurs, Job ne commit pas de péché dans tout ce qu’il dit.
Les trois amis de Job
11Or, trois amis de Job apprirent que tous ces malheurs venaient de fondre sur lui. Ils vinrent chacun de son pays. C’était Eliphaz de Témân2.11 Eliphaz: un nom édomite (Gn 36.10-11). Témân était un village d’Edom, au sud de la mer Morte (Jr 49.7 ; Ez 25.13 ; Am 1.12 ; Ab 9)., Bildad de Shouah2.11 Bildad appartenait peut-être à la tribu arabe descendant d’Abraham par Qetoura (Gn 25.2 ; 36.35)., et Tsophar de Naama2.11 Localité inconnue, non mentionnée dans la Bible en dehors du livre de Job (11.1 ; 20.1 ; 42.9), différente de la Naama de Jos 15.41.. En effet, ils décidèrent ensemble d’aller lui témoigner leur sympathie et le consoler. 12Lorsqu’ils l’aperçurent de loin, ils ne le reconnurent pas, et ils se mirent à pleurer à grand bruit. Ils déchirèrent leur manteau et jetèrent de la poussière en l’air, au-dessus de leur tête. 13Puis ils restèrent là, assis par terre, à ses côtés, sept jours et sept nuits. Aucun d’eux ne lui dit un mot car ils voyaient bien combien sa souffrance était grande.
Al doilea necaz al lui Iov
1Într‑o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor pentru a se înfățișa înaintea Domnului.
2Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan I‑a răspuns, zicând:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe el.
3Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– L‑ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Chiar și acum, el rămâne neclintit în integritatea lui, deși M‑ai stârnit împotriva lui ca să‑l distrug fără motiv.
4Atunci Satan I‑a răspuns Domnului, zicând:
– Piele pentru piele4 Posibil un proverb, folosit în contextul trocului, al schimbului de piei de animale; probabil Satan se referă aici la faptul că, atât timp cât Dumnezeu nu S‑a atins de Iov însuși, atitudinea acestuia nu este deloc lăudabilă, poate este chiar o încercare egoistă de a se proteja pe sine.! Omul dă tot ce are pentru viața sa. 5Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de oasele lui și de carnea lui, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față!
6Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, ți‑l dau pe mână, numai cruță‑i viața!
7Satan a ieșit din prezența Domnului și l‑a lovit pe Iov cu bube dureroase din talpa piciorului până‑n creștetul capului. 8Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s‑a așezat în cenușă.
9Atunci soția lui i‑a zis:
– Încă rămâi neclintit în integritatea ta? Blestemă‑L pe Dumnezeu și mori!
10El i‑a răspuns:
– Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?
În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc cu buzele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11Trei prieteni de‑ai lui Iov, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul, au auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lui și s‑au înțeles să meargă împreună la el, ca să‑l compătimească și să‑l mângâie. 12Ridicându‑și ochii de departe, nu l‑au mai recunoscut. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și‑a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor. 13Și au șezut lângă el pe pământ timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i‑au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.
