Contre les Juifs en Egypte
1Voici le message que Jérémie reçut pour tous les Judéens installés en Egypte et demeurant à Migdol, à Daphné, à Memphis et dans la région de Patros44.1 Migdol: à l’est du delta du Nil, à la limite du pays (voir Ex 14.2). Daphné et Memphis: villes du delta du Nil. la région de Patros: au sud de Memphis. :
2Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes, Dieu d’Israël : Vous avez vu tous les malheurs que j’ai fait venir sur Jérusalem et sur toutes les villes de Juda ; elles sont aujourd’hui en ruine et personne n’y habite plus. 3Tout cela est arrivé à cause du mal que leurs habitants ont commis. Ils m’ont irrité en allant offrir des parfums et rendre un culte à d’autres dieux qu’ils n’avaient pas connus, ni eux, ni vous, ni vos ancêtres. 4Pourtant, sans me lasser, je vous ai envoyé tous mes serviteurs les prophètes pour vous dire : « Ne commettez donc pas ces actes abominables qui me sont en horreur. » 5Mais ils n’ont pas écouté, ils n’ont pas prêté attention mais ont refusé d’abandonner leurs actes mauvais et ils ont continué à offrir des parfums à d’autres dieux.
6Aussi mon indignation et ma colère ont éclaté contre eux et elles ont consumé les villes de Juda et les rues de Jérusalem, qui ont été dévastées et sont devenues des tas de ruines, comme c’est actuellement le cas.
7Et maintenant, voici ce que déclare l’Eternel, le Dieu des armées célestes, Dieu d’Israël : Pourquoi vous faites-vous tant de mal à vous-mêmes ? Pourquoi voulez-vous faire disparaître du peuple de Juda les hommes et les femmes, les enfants et les nourrissons au point qu’il ne vous reste aucun survivant ? 8Vous m’irritez par tous vos actes, en offrant des parfums à d’autres dieux en Egypte où vous avez immigré. Vous vous attirez ainsi la destruction, de même que la malédiction et l’opprobre de la part de tous les autres peuples de la terre.
9Avez-vous oublié les méfaits commis par vos ancêtres et ceux des rois de Juda, et les méfaits de leurs femmes ainsi que vos propres méfaits et ceux de vos femmes, ces méfaits que vous avez commis au pays de Juda et dans les rues de Jérusalem ? 10Jusqu’à ce jour, ils n’ont pas éprouvé de remords ; ils n’ont manifesté aucune crainte, ils n’ont pas observé ma Loi et mes commandements que je vous avais données, à vous comme à vos ancêtres.
11C’est pourquoi voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes, Dieu d’Israël : Je vais me retourner contre vous pour votre malheur ; et pour exterminer tout ce peuple de Juda. 12Je prendrai ce qui reste des Judéens qui se sont obstinés à venir immigrer ici, et ils seront tous détruits en Egypte : ils tomberont et périront tous, par l’épée ou par la famine. Oui, le peuple au grand complet mourra par l’épée ou par la famine. La dévastation fondra sur lui et il sera en butte à la malédiction, aux imprécations et à l’opprobre. 13J’interviendrai contre ceux qui sont installés en Egypte, comme je suis intervenu contre Jérusalem par l’épée, par la famine et par la peste.
14Il n’y aura ni rescapé ni survivant parmi tous ceux qui restent de Juda et qui sont venus s’installer en Egypte pour retourner ensuite au pays de Juda où ils désirent tellement retourner pour y demeurer. Mais ils n’y retourneront pas, sinon quelques rescapés.
L’Eternel ou la Reine du ciel
15Alors tous les hommes qui savaient que leurs femmes offraient des parfums à des dieux étrangers, toutes les femmes réunies là en grand nombre, et tous les gens du peuple qui habitaient en Egypte, à Patros, répondirent ainsi à Jérémie : 16Nous refusons d’écouter ce que tu nous dis au nom de l’Eternel. 17Nous ferons plutôt selon ce que nous avons décidé : nous offrirons des parfums à la Reine du ciel44.17 Voir 7.18 et note. et nous répandrons des libations en son honneur, comme nous l’avons fait, nous et nos ancêtres, nos rois et nos dirigeants, dans les villes de Juda et dans les rues de Jérusalem. Alors, nous mangions à notre faim et nous étions heureux, nous ne connaissions pas le malheur. 18Mais depuis que nous avons cessé d’offrir des parfums à la Reine du ciel et de répandre des libations en son honneur, nous avons manqué de tout et nous périssons par l’épée et par la famine.
19– D’ailleurs, ajoutèrent les femmes, quand nous offrons des parfums à la Reine du ciel et quand nous répandons des libations en son honneur, est-ce à l’insu de notre mari44.19 La Loi déclarait nuls les vœux formés par la femme à l’insu de son mari (voir Nb 30.4-9 ; 10.15). que nous lui faisons des gâteaux qui la représentent et que nous répandons des libations pour elle ?
20Alors Jérémie parla à toute la foule réunie, aux hommes, aux femmes et à tout le peuple qui lui avaient ainsi répondu. Il leur dit : 21L’Eternel a justement tenu compte de ces parfums que vous avez fait brûler dans les villes de Juda et dans les rues de Jérusalem, vous et vos ancêtres, vos rois et vos dirigeants, et les gens du peuple ; c’est bien là ce qu’il a pris à cœur. 22L’Eternel n’a pas pu supporter plus longtemps vos agissements mauvais et les actes abominables que vous avez commis. Voilà pourquoi votre pays est devenu un champ de ruines, une terre dévastée et maudite où personne n’habite plus, comme c’est actuellement le cas. 23C’est parce que vous avez offert ces parfums et que vous vous êtes rendus coupables envers l’Eternel, parce que vous n’avez pas écouté l’Eternel et que vous n’avez pas vécu dans l’obéissance à sa Loi, à ses commandements et ses prescriptions, que ce malheur vous a atteints, comme c’est actuellement le cas.
24Puis Jérémie dit à tout le peuple, et notamment à toutes les femmes : Vous tous, gens de Juda, qui vivez en Egypte, écoutez ce que dit l’Eternel : 25Voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes, Dieu d’Israël : Vous, les femmes44.25 Vous, les femmes: d’après l’ancienne version grecque et les formes verbales féminines qui suivent dans l’hébreu. Le texte hébreu traditionnel a : Vous et vos femmes., vous l’avez dit vous-mêmes : « Nous sommes décidées à accomplir les vœux que nous avons faits, c’est-à-dire que nous voulons offrir des parfums à la Reine du ciel et répandre des libations en son honneur. » Et vous vous êtes exécutées. Eh bien, accomplissez donc vos vœux ! Oui, tenez vos engagements jusqu’au bout ! 26Et par conséquent, écoutez ce que dit l’Eternel, vous tous, Judéens qui êtes installés en Egypte : Moi, j’ai juré par mon grand nom, déclare l’Eternel, de ne plus laisser un Judéen prononcer mon nom dans toute l’Egypte, en disant : « Aussi vrai que le Seigneur, l’Eternel est vivant… ! »
27Je vais veiller sur eux pour leur malheur et non pour leur bien ; tous les Judéens qui sont en Egypte périront par l’épée ou par la famine jusqu’à leur extermination. 28Seul un petit nombre d’entre eux échapperont à l’épée et retourneront d’Egypte en Juda. Alors tous ceux qui resteront des Judéens venus s’installer en Egypte sauront quelle parole se sera réalisée : la mienne ou la leur.
29Et voici un signe – l’Eternel le déclare – pour vous prouver que je vais intervenir contre vous en ce lieu-ci et pour que vous sachiez que mes paroles s’accompliront pour votre malheur. 30Voici ce que déclare l’Eternel : Je vais livrer le pharaon Hophra, roi d’Egypte, à ses ennemis et à ceux qui en veulent à sa vie, tout comme j’ai livré Sédécias44.30 Voir 2 R 25.5-7 ; Jr 39.5-7 ; 52.8-11., roi de Juda, à son ennemi Nabuchodonosor, roi de Babylone, qui en voulait à sa vie.
Condamnarea idolatriei
1Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof1 Memfis. și în țara Patros1 Egiptul de Sus (sudul Egiptului).:
2„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toate nenorocirile pe care le‑am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Iată‑le că astăzi sunt niște dărâmături și fără niciun locuitor în ele, 3din cauza răutății lor cu care M‑au provocat la mânie, ducându‑se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei, pe care nu i‑au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinții voștri. 4Deși i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă pe toți robii Mei, profeții, să le spună: ‘Să nu săvârșiți aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’, 5ei nu M‑au ascultat și n‑au luat aminte. Nu s‑au întors de la răutatea lor și n‑au încetat să ardă tămâie altor dumnezei. 6De aceea, furia Mea s‑a revărsat și mânia Mea a izbucnit în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină și un loc pustiu.»
7Acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceți singuri un rău așa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și rămânând fără nicio rămășiță? 8De ce Mă provocați la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în țara Egiptului, unde v‑ați dus să locuiți? Vă veți distruge singuri și veți deveni o pricină de blestem și de dispreț printre toate neamurile pământului. 9Ați uitat relele părinților voștri, relele regilor și ale reginelor lui Iuda și relele pe care le‑ați săvârșit voi și soțiile voastre în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului? 10Până în ziua de azi ei nu s‑au smerit, nu s‑au temut și nu au urmat Legea Mea și hotărârile pe care le‑am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.»
11De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc întreg Iuda. 12Voi îndepărta rămășița lui Iuda, care s‑a dus în țara Egiptului ca să locuiască acolo. Vor pieri cu toții în țara Egiptului: vor fi uciși de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi uciși de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț. 13Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cu sabie, cu foamete și cu molimă, așa cum am pedepsit și Ierusalimul. 14Niciunul din rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, nu va scăpa cu viață ca să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, deși va dori să se întoarcă și să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câțiva care vor scăpa.»“
15Atunci, toți bărbații care știau că soțiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care stăteau acolo – o mare adunare – și cu întreg poporul care locuia în țara Egiptului și în Patros15 Sau: în Egiptul de Jos și în Egiptul de Sus., i‑au răspuns lui Ieremia:
16– Nu vom asculta de mesajul pe care ni l‑ai rostit în Numele Domnului, 17ci, cu siguranță, vom face potrivit cu orice cuvânt care ne‑a ieșit din gură: vom arde tămâie împărătesei cerului17-19, 25 Vezi nota de la 7:18. și vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, așa cum am mai făcut atât noi, cât și părinții, regii și conducătorii noștri în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiți și nu vedeam nicio nenorocire. 18Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate și am fost uciși de sabie și de foamete.
19Femeile au spus:
– Când ardem tămâie împărătesei cerului și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu știu oare și bărbații noștri că facem turte după chipul ei și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?
20Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaților și femeilor – care‑i dăduse acest răspuns:
21– Oare nu Și‑a adus aminte Domnul și nu S‑a gândit la tămâia pe care ați ars‑o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât și părinții, regii și conducătorii voștri împreună cu întreg poporul? 22Când Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutății practicilor voastre și a urâciunilor pe care le‑ați săvârșit, țara voastră a devenit o pricină de groază și de blestem, un loc pustiit și fără locuitori, așa cum este astăzi. 23Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu ați ascultat de glasul Domnului și nu ați păzit Legea, hotărârile și mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire, așa cum este astăzi.
24Apoi Ieremia a zis întregului popor și tuturor femeilor:
– Ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți cei din Iuda, care sunteți în țara Egiptului. 25Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi și soțiile voastre ați împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care ați făcut‑o, zicând că veți arde tămâie împărătesei cerului și veți vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniți promisiunile pe care le‑ați făcut și îndepliniți‑vă jurămintele!“ 26De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, toți cei din Iuda care locuiți în țara Egiptului: „Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că nimeni dintre cei din Iuda care sunt în toată țara Egiptului nu va mai chema Numele Meu, zicând: «Viu este Stăpânul Domn!» 27Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău și nu bine. Toți cei din Iuda, care sunt în țara Egiptului, vor fi nimiciți de sabie și de foamete până vor pieri cu toții. 28Cei care vor scăpa de sabie și se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda vor fi doar câțiva. Atunci toată rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, va cunoaște care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.
29Semnul, după care veți cunoaște că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice Domnul, și după care veți ști că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul: 30«Așa zice Domnul: îl voi da pe faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâna dușmanilor lui și în mâna celor ce caută să‑i ia viața, tot așa cum l‑am dat și pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâna dușmanului său Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care căuta să‑i ia viața.»“
