1Si tu reviens, ô Israël, ╵si tu reviens à moi,
l’Eternel le déclare,
si tu ôtes de devant moi ╵tes abominations,
sans plus errer de çà, de là,
2si tu prêtes serment, disant : ╵« L’Eternel est vivant »,
si tu le fais ╵en respectant la vérité ╵dans la droiture et la justice,
alors les autres peuples ╵seront bénis par l’Eternel4.2 Voir Gn 12.2-3. Autre traduction : se béniront par l’Eternel.
et tireront de lui leur gloire.
3Car voici ce que l’Eternel déclare ╵aux hommes de Juda ╵et à Jérusalem :
Défrichez-vous un champ nouveau4.3 Voir Os 10.12.,
ne semez plus parmi les ronces !
4Purifiez-vous pour l’Eternel,
circoncisez vos cœurs,
ô hommes de Juda, ╵habitants de Jérusalem,
car sinon ma colère ╵jaillira comme un feu,
et elle brûlera
sans que nul ne l’éteigne
à cause de la perfidie ╵de vos agissements.
L’invasion qui vient
Alarme
5Adressez un appel ╵au peuple de Juda,
et qu’on le fasse entendre ╵dans tout Jérusalem !
Sonnez du cor ╵à travers le pays !
Criez à pleine voix et dites :
« Rassemblez-vous, ╵rallions les villes fortifiées ! »
6Dressez un étendard ╵du côté de Sion !
Mettez-vous à l’abri, ╵et ne restez pas là,
car je fais venir du nord un malheur,
et une grande catastrophe.
7Un lion surgit de son fourré,
celui qui détruit les nations ╵s’est mis en route,
il sort de son repaire
pour ravager votre pays,
pour dévaster vos villes
et les laisser sans habitants.
8C’est pourquoi, revêtez ╵des habits de toile de sac,
pleurez, lamentez-vous !
Car la colère ardente ╵de l’Eternel ╵ne se détourne pas de nous.
Désarroi
9Et il arrivera en ce jour-là,
l’Eternel le déclare,
que le roi perdra tout courage ╵et les ministres avec lui ;
les prêtres seront consternés
et les prophètes stupéfaits4.9 Il s’agit des faux prophètes qui ont annoncé la paix..
10Alors je répondis : ╵Ah, Seigneur Eternel,
tu as vraiment trompé ce peuple ╵et tout Jérusalem
quand tu leur as promis : ╵« Vous vivrez dans la paix »,
alors que maintenant ╵l’épée attente à notre vie.
Jugement
11En ce temps-là, ╵on dira à ce peuple ╵et à Jérusalem :
« Des hauteurs du désert, ╵arrive un vent torride,
il vient en direction ╵des membres de mon peuple.
Ce vent n’est destiné ╵ni à vanner le blé ╵ni à le nettoyer.
12C’est un vent violent
qui vient de tout là-bas ╵et il est à mes ordres.
Et, maintenant, c’est moi, ╵qui prononce sur eux ╵le jugement. »
13L’ennemi vient ╵pareil à des nuées d’orage,
ses chars sont comme l’ouragan,
et ses chevaux ╵plus légers que les aigles !
Malheur à nous : ╵nous sommes dévastés !
14Nettoie ton cœur ╵de sa méchanceté, Jérusalem,
et tu seras sauvée.
Jusques à quand ╵seras-tu habitée
de projets malveillants ?
15Une proclamation ╵se fait entendre depuis Dan4.15 Dan: tribu installée au nord d’Israël (Jos 19.47).,
et l’on annonce le malheur ╵sur les monts d’Ephraïm4.15 Zone montagneuse au centre du pays d’Israël, à une vingtaine de kilomètres de Jérusalem..
16Annoncez-le aux peuples,
avertissez Jérusalem :
Des assiégeants arrivent ╵d’un pays éloigné
et ils poussent leurs cris ╵contre les villes de Juda.
17Tels des gardiens d’un champ,
ils sont postés ╵tout autour de Jérusalem,
car elle s’est révoltée contre moi,
l’Eternel le déclare.
18Voilà ce que te valent ╵ta conduite et tes actes ;
tel sera ton malheur !
Oui, cela est amer,
cela pénétrera ╵jusqu’en ton cœur.
J’en suis malade
19Je suis bouleversé,
je me tords de douleur, ╵et mon cœur bat très fort !
C’est le tumulte en moi, ╵je ne peux pas me taire
car j’ai bien entendu ╵le son du cor,
le cri de guerre.
20On crie : « Désastre sur désastre ! »
Tout le pays est ravagé !
Soudain, mes tentes sont détruites
et mes abris en un instant.
21Jusques à quand verrai-je ╵des étendards dressés
et entendrai-je ╵le son du cor ?
22Ah ! Mon peuple est stupide !
Il ne me connaît pas,
ce sont des enfants insensés
qui ne comprennent rien.
Ils n’ont d’habileté ╵que pour faire du mal,
mais ils ne savent pas ╵faire ce qui est bien.
Désolation
23Je regarde la terre :
elle m’apparaît chaotique et vide4.23 Voir Gn 1.2. ;
je regarde le ciel :
il n’a plus de lumière.
24Je regarde les monts :
ils sont bien secoués
et toutes les collines ╵sont ébranlées.
25Je regarde, et voici
que l’homme a disparu
et les oiseaux se sont enfuis.
26Je regarde, et voici :
la campagne fertile ╵n’est plus qu’un grand désert !
Toutes les villes ╵sont démolies ╵par-devant l’Eternel,
à cause de son ardente colère.
27Car ainsi parle l’Eternel :
Tout le pays est dévasté,
mais je ne le détruirai pas ╵entièrement.
28A cause de cela, ╵la terre sera dans le deuil,
et le ciel tout là-haut ╵s’obscurcira,
car je l’ai annoncé. ╵Je l’ai bien résolu,
je n’y renonce pas,
je ne reviendrai pas dessus.
Angoisse
29Au bruit des cavaliers ╵et des archers,
toute la ville prend la fuite.
On se réfugie dans les bois,
on escalade les rochers.
La ville est tout abandonnée,
et n’a plus d’habitants.
30Que fais-tu, ville dévastée ?
Tu te vêts d’écarlate,
tu mets des bijoux d’or,
tu fardes tes paupières ╵avec de l’antimoine,
c’est en vain que tu te fais belle :
tes amants4.30 tes amants: les nations avec lesquelles Juda cherche à s’allier (voir 2.18, 36). te méprisent,
ils veulent te tuer.
31J’entends comme la plainte ╵d’une femme en travail,
comme des cris d’angoisse ╵d’une mère accouchant ╵de son premier enfant :
ce sont les cris que pousse ╵Dame Sion :
elle suffoque
et elle tend les mains :
« Malheur à moi !
Je suis à bout de souffle ╵face aux tueurs. »
1„Dacă te vei întoarce, Israel,
zice Domnul,
dacă te vei întoarce la Mine,
dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea
și nu vei mai rătăci,
2dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioșie,
cu judecată și cu dreptate,
atunci neamurile vor fi binecuvântate în El
și se vor lăuda cu El.
3Căci așa vorbește Domnul bărbaților din Iuda și din Ierusalim:
«Desțeleniți‑vă un ogor nou
și nu semănați între spini!
4Tăiați‑vă împrejur pentru Domnul,
circumcideți‑vă inimile,
bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului!
Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc
și va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutății faptelor voastre.
Invazie din nord
5Dați de știre în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți:
‘Sunați din trâmbiță5 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]. în țară!’
Strigați în gura mare și ziceți:
‘Strângeți‑vă și să mergem în cetățile fortificate!’
6Înălțați un steag îndreptat spre Sion!
Fugiți și nu vă opriți!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
și un mare prăpăd!»“
7Leul a ieșit din tufișul său
și cel ce distruge neamurile a pornit la drum.
El a ieșit din locul său
ca să prefacă țara într‑o pustie.
Cetățile tale vor zăcea în ruină,
fără niciun locuitor.
8De aceea, incingeți‑vă cu saci,
jeliți și gemeți,
căci mânia aprigă a Domnului
nu s‑a îndepărtat de la noi.
9„În ziua aceea, zice Domnul,
regele și conducătorii își vor pierde curajul,
preoții vor fi îngroziți
și profeții vor rămâne înmărmuriți.“
10Eu am zis:
– O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
11– În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile pleșuve ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe. 12Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine! Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.
13Iată, nimicitorul înaintează ca norii,
carele lui sunt ca o vijelie,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruși!
14Curățește‑ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15Căci o voce strigă din Dan
și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.
16„Aduceți aminte neamurilor lucrul acesta!
Iată, vestiți în Ierusalim
că niște asediatori vin dintr‑o țară îndepărtată
și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.
17Ca paznicii unui ogor, așa înconjoară ei Ierusalimul,
căci s‑a răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
18Căile și faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.
Ce amară este
și cum te pătrunde până în inimă!“
19Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc de durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcnește inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței
și strigătul de război.
20Se vestește dărâmare după dărâmare,
căci toată țara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate deodată,
iar acoperișul într‑o clipă.
21Până când voi vedea steagul
și voi auzi sunetul trâmbiței?
22„Cei din poporul Meu sunt nebuni22 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral.;
ei nu Mă cunosc.
Sunt niște copii fără minte,
lipsiți de discernământ.
Sunt pricepuți să facă răul;
nu știu să facă binele.“
23Mă uit la pământ
și iată că este pustiu și gol.
Mă uit la ceruri
și iată că lumina lor nu mai este.
24Mă uit la munți
și iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25Mă uit și iată că nu mai este niciun om
și toate păsările cerului au fugit.
26Mă uit și iată că livada este un pustiu
și toate cetățile ei sunt dărâmate
înaintea Domnului și înaintea aprigei Lui mânii.
27Căci așa vorbește Domnul:
„Toată țara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28Din cauza aceasta pământul va boci,
iar cerurile de sus se vor întuneca.
Eu am vorbit și am plănuit aceasta!
Nu‑Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“
29La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor
toți cei din cetăți o iau la fugă;
se ascund în păduri
și se urcă pe stânci.
Toate cetățile sunt părăsite
și nimeni nu mai locuiește în ele.
30Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în roșu30 Aluzie la îmbrăcămintea prostituatelor.,
te vei împodobi cu giuvaiere de aur
și îți vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseța!
Iubiții tăi te disprețuiesc
și vor să‑ți ia viața.
31Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii,
strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu
și își întinde mâinile, zicând:
„Vai de mine! Căci mi‑e sufletul epuizat
din cauza ucigașilor!“
