Jérémie en prison
1Le prêtre Pashhour, fils d’Immer, qui était le responsable en chef du temple de l’Eternel20.1 Peut-être un descendant du chef du seizième groupe familial des prêtres (1 Ch 24.14). Il était chargé de punir ceux qui causaient des désordres dans le Temple (29.26)., entendit Jérémie prophétiser de cette manière ; 2alors, il fit battre le prophète, puis le fit attacher au pilori à côté de la porte supérieure de Benjamin, qui donne accès au temple de l’Eternel.
3Le lendemain, Pashhour détacha Jérémie du pilori. Celui-ci lui dit : Ce n’est plus Pashhour que l’Eternel t’appelle, mais « De toutes parts, c’est la terreur20.3 Voir v. 10 et 6.25 ; 46.5 ; 49.29. » !
4Voici, en effet, ce que déclare l’Eternel : Je vais t’abandonner à la terreur ainsi que tous tes amis ; ils tomberont sous l’épée de leurs ennemis, et tu en seras témoin. Je livrerai aussi tout le peuple de Juda au roi de Babylone, qui les déportera à Babylone et les fera périr par l’épée. 5Je livrerai encore toutes les richesses de cette ville, tout le produit de son travail, tout ce qu’elle a de précieux et tous les trésors des rois de Juda, tout cela je le livrerai à leurs ennemis, ils le pilleront, le prendront et l’emporteront à Babylone.
6Quant à toi, Pashhour, ainsi que tous ceux qui habitent chez toi, vous irez en captivité ; tu iras à Babylone20.6 Accompli probablement en 597 av. J.-C., lors de l’invasion des Babyloniens, car, peu après cette date (voir 29.2), c’est un dénommé Sophonie qui occupait sa fonction (29.25-26)., et c’est là que tu mourras, que tu seras enterré, ainsi que tous tes amis auxquels tu as prophétisé le mensonge.
Plaintes et réconfort
7Tu m’as séduit, ╵ô Eternel,
et je me suis laissé séduire !
Tu as usé de force ╵à mon égard ╵et tu l’as emporté.
A longueur de journée, ╵je suis un objet de risée,
tous se moquent de moi.
8Chaque fois que je parle, ╵c’est pour crier très haut :
J’annonce la violence20.8 Autre traduction : je dénonce la violence… ╵et la dévastation.
A longueur de journée, ╵ta parole, Eternel,
m’attire des outrages ╵et des insultes.
9Et lorsque je me dis :
« Je veux oublier sa parole
et je ne parlerai plus en son nom »,
il y a, dans mon cœur, ╵comme un feu qui m’embrase
enfermé dans mes os,
je m’épuise à le contenir ╵et n’y arrive pas !
10J’ai entendu les propos menaçants ╵que profère la foule :
« De toutes parts, c’est la terreur.
Dénoncez-le », crient-ils. ╵« Nous le dénoncerons ! »
Tous les gens qui étaient ╵avec moi en bons termes
guettent ma chute :
« Qu’il se laisse séduire,
et nous aurons gagné ;
alors nous le tiendrons ╵et nous nous vengerons de lui ! »
11Mais l’Eternel est avec moi ╵comme un puissant guerrier ;
ceux qui me persécutent ╵vont trébucher,
et ils ne l’emporteront pas.
Ils seront tout honteux ╵car ils ne réussiront pas.
Leur honte sera éternelle, ╵on ne l’oubliera pas.
12Toi, Seigneur des armées célestes, ╵tu éprouves le juste,
tu vois le cœur ╵et le tréfonds de l’être.
Que je voie donc ╵comment tu les rétribueras ;
en effet c’est à toi ╵que j’ai remis ma cause.
13Chantez à l’Eternel ! ╵Oui, louez l’Eternel
car il sauve le pauvre
de la main des méchants.
14Maudit soit à jamais ╵le jour où je suis né !
Que ce jour où ma mère ╵m’a fait naître en ce monde
ne soit jamais béni20.14 Pour les v. 14-18, voir Jb 3.1-19. !
15Maudit soit l’homme ╵qui porta la nouvelle ╵à mon père, en disant :
« Il t’est né un garçon »
et qui lui a causé ╵une très grande joie.
16Qu’il devienne semblable aux villes
que l’Eternel a renversées20.16 Allusion à la destruction de Sodome et de Gomorrhe, rapportée en Gn 19.23-25. ╵sans regretter sa décision !
Que, dès le point du jour, ╵il entende des cris,
et des clameurs ╵à l’heure de midi.
17Car il ne m’a pas fait mourir ╵dans le sein de ma mère,
qui serait devenue ma tombe
de sorte qu’à jamais ╵elle m’aurait gardé en elle !
18A quoi bon être sorti de son sein
si c’est pour faire l’expérience ╵de la souffrance, ╵de l’affliction,
pour consumer ma vie ╵dans le mépris ?
Ieremia și Pașhur
1Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa Domnului, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „Domnul nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib3 Magor-Misabib înseamnă Teroare din toate părțile., 4căci așa vorbește Domnul: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. 5Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“
Plângerea lui Ieremia
7M‑ai amăgit, Doamne, iar eu m‑am lăsat amăgit.
Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins.
Sunt o pricină de râs toată ziua;
fiecare își bate joc de mine.
8Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig,
să proclam: „Violență și distrugere!“
Căci Cuvântul Domnului îmi aduce
dispreț și batjocură toată ziua.
9Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El
și să nu mai vorbesc în Numele Lui,
iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor,
un foc închis în oasele mele.9 Sau: în trupul meu.
Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot.
10Căci aud șușoteala multora,
„Teroare din toate părțile!
Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“
Toți cei ce trăiau în pace cu mine
pândesc acum să vadă dacă mă clatin:
„Poate că se va lăsa amăgit;
îl vom învinge
și ne vom răzbuna pe el!“
11Dar Domnul este cu mine ca un viteaz groaznic!
De aceea, cei ce mă urmăresc
se vor poticni și nu vor învinge.
Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși,
plini de o rușine veșnică,
care nu va fi uitată.
12Doamne al Oștirilor,
Care cercetezi pe cel drept,
Care vezi rărunchii și inima,
lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor!
Căci Ție mi‑am încredințat cauza.
13Cântați Domnului!
Lăudați‑L pe Domnul,
căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș
din mâna răufăcătorilor.
14Blestemată să fie ziua în care m‑am născut!
Ziua în care m‑a născut mama mea
să nu fie binecuvântată!
15Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu,
zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“,
umplându‑l de bucurie cu ea!
16Omul acela să fie ca și cetățile
pe care Domnul le‑a distrus fără milă!
Să audă strigăt dimineața
și strigăte de război la amiază!
17Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei,
ca să‑mi fi fost ea mormântul
și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie.
18De ce am ieșit din pântec,
ca să văd necaz și durere
și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?
