Les luttes de Jérémie
L’alliance rompue
1L’Eternel adressa la parole à Jérémie en ces termes : 2Ecoutez donc les clauses de cette alliance11.2 L’alliance conclue avec les ancêtres du peuple à leur sortie d’Egypte (v. 4) et récemment renouvelée par Josias (2 R 22.8 à 23.25). Plusieurs de ces versets rappellent le langage du Deutéronome (voir Dt 4.23 ; 5.2 ; 11.26-28 ; 27.26 ; 28.1 ; 29.13)., tu les énonceras pour les gens de Juda et les habitants de Jérusalem ! 3Tu leur diras : Voici ce que déclare l’Eternel, le Dieu d’Israël : Maudit soit l’homme qui ne respecte pas les termes de l’alliance 4que j’ai imposés à vos ancêtres lorsque je les ai fait sortir d’Egypte, de ce creuset de fer, et que je leur ai dit : Ecoutez-moi et appliquez tout ce que je vous ordonne, et vous serez mon peuple, et moi je serai votre Dieu. 5Alors je tiendrai le serment que j’ai fait à vos ancêtres, de leur accorder ce pays où coulent le lait et le miel, comme c’est le cas aujourd’hui.
Je répondis : C’est vrai, ô Eternel.
6Et l’Eternel me dit : Proclame toutes ces paroles dans les villes de Juda et les rues de Jérusalem ! Dis-leur : Ecoutez les termes de l’alliance, appliquez-les. 7Car j’ai averti vos ancêtres dès le jour où je les ai fait sortir d’Egypte jusqu’à ce jour. Oui, sans me lasser, je les ai bien avertis de m’écouter. 8Ils n’ont pas écouté, non, ils n’ont pas prêté l’oreille, mais chacun a suivi les penchants de son cœur obstiné et mauvais. Alors j’ai fait venir contre eux tous les maux dont il est question dans l’alliance à laquelle je leur avais commandé d’obéir, puisqu’ils ne l’ont pas appliquée.
9L’Eternel ajouta : Les habitants des villes de Juda et de Jérusalem préparent un complot : 10ils ont commis les mêmes fautes que leurs premiers ancêtres qui avaient refusé d’écouter mes paroles. Eux aussi, ils ont adopté d’autres dieux qu’ils ont adorés ; oui, le royaume d’Israël et le royaume de Juda ont transgressé l’alliance que j’avais autrefois conclue avec leurs ancêtres.
11C’est pourquoi l’Eternel vous déclare aujourd’hui : Je ferai fondre une calamité sur eux et ils ne pourront pas y échapper : lorsqu’ils m’imploreront, je ne les écouterai pas. 12Alors les habitants des villes de Juda et de Jérusalem pourront aller lancer des appels à leurs dieux auxquels ils offrent des parfums. Mais ces dieux-là ne les sauveront pas lorsqu’ils seront dans le malheur. 13Autant tu as de villes, autant tu as de dieux, Juda11.13 Voir 2.28.. Autant tu as de rues, Jérusalem, autant tu as dressé d’autels à l’infamie, des autels pour offrir des parfums à Baal.
14Quant à toi, Jérémie, ne prie pas pour ce peuple et ne prononce en sa faveur ni supplication ni requête. Lorsqu’ils m’invoqueront à cause de leur malheur, je n’écouterai pas.
15Pourquoi ma bien-aimée ╵vient-elle dans mon temple
tout en accomplissant ╵ses desseins pernicieux ?
Penses-tu que les vœux ╵et les offrandes d’animaux
vont éloigner de toi
le châtiment ?
Penses-tu t’en sortir11.15 Penses-tu que les vœux… t’en sortir: d’après l’ancienne version grecque. L’hébreu est peu clair ; certains traduisent : la viande consacrée pourrait-elle détourner (le châtiment) ? C’est quand tu fais le mal que tu te réjouis ! ?
16L’Eternel t’appelait :
« Olivier verdoyant ╵orné de fruits superbes ».
Cependant, maintenant, ╵au bruit d’un grand fracas, ╵il y mettra le feu
et ses rameaux seront brisés.
17Le Seigneur des armées célestes qui t’a planté a décidé ton malheur à cause des méfaits que les gens d’Israël et les gens de Juda ont accomplis, car ils m’ont irrité en offrant des parfums à Baal.
Complot contre Jérémie
18L’Eternel m’en a informé, je l’ai donc appris ; il m’a fait voir11.18 il m’a fait voir: selon le texte hébreu traditionnel. L’ancienne version grecque, la version syriaque et la Vulgate ont : je vois. leurs agissements. 19J’étais comme un agneau docile qu’on mène à l’abattoir et je ne savais pas que c’était contre moi qu’ils concevaient de tels projets, disant : « Abattons l’arbre pendant qu’il est en sève, venez, supprimons-le du monde des vivants, et qu’on ne s’en souvienne plus ! »
20O Seigneur des armées célestes, ╵tu es un juste juge,
et tu éprouves ╵le cœur et les pensées.
Que je voie donc ╵comment tu les rétribueras ;
en effet, c’est à toi ╵que j’ai remis ma cause.
21C’est pourquoi voici ce que déclare l’Eternel au sujet des hommes d’Anatoth11.21 C’est-à-dire les compatriotes de Jérémie (voir 1.1 ; 32.7). qui veulent te tuer et qui disent : « Ne prophétise pas au nom de l’Eternel, sinon nous te tuerons. » 22Oui, c’est pourquoi voici ce que déclare le Seigneur des armées célestes : Je vais sévir contre eux, leurs jeunes gens périront par l’épée ; leurs fils et leurs filles mourront par la famine, 23et il n’en restera aucun. Je ferai venir le malheur sur les gens d’Anatoth dans l’année de leur châtiment.
Legământul este încălcat
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului:
2– Ascultă cuvintele acestui legământ și vorbește‑le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului. 3Spune‑le: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, 4pe care l‑am poruncit părinților voștri în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le‑am zis: ‘Ascultați de glasul Meu și faceți tot ce v‑am poruncit și astfel veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. 5Atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l‑am rostit față de părinții voștri, potrivit căruia le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi.’»“
Eu am răspuns:
– Amin, Doamne!
6Domnul mi‑a zis:
– Vestește toate aceste cuvinte în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, zicând: „Ascultați de cuvintele acestui legământ și împliniți‑le! 7Căci pe părinții voștri i‑am avertizat stăruitor, din ziua când i‑am scos din țara Egiptului și până în ziua aceasta; i‑am avertizat dis‑de‑dimineață, zicând: «Ascultați de glasul Meu!» 8Dar ei nu M‑au ascultat și nu și‑au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpățânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească și nu le‑au împlinit.“
9Apoi Domnul mi‑a zis:
– Este o uneltire între bărbații lui Iuda și locuitorii Ierusalimului. 10Ei s‑au întors la nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele, și s‑au dus după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și Casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care‑l încheiasem cu părinții lor. 11De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei o mare nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu‑i voi asculta! 12Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să‑i cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar aceștia nu‑i vor izbăvi în timpul nenorocirii. 13«Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai! Și câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare ați înălțat și voi rușinii, altare de tămâiere în cinstea lui Baal13 Zeul canaanit al fertilității; [peste tot în carte].!»
14Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu‑i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“
15„Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea,
în timp ce face15 Sau: în care a făcut. o mulțime de planuri15 Sau: fapte. rele?
Ar putea oare carnea sfântă
să îndepărteze de la tine pedeapsa?
Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“
16„Domnul ți‑a pus numele: «Măslin verde, înfloritor
și cu fructe frumoase.»
Dar, prin vuietul unei mari trosnituri,
El îi va da foc,
și ramurile lui vor fi zdrobite.
17Domnul Oștirilor, Care te‑a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutății Casei lui Israel și a Casei lui Iuda, care M‑au provocat la mânie, arzând tămâie pentru Baal.“
Complot împotriva lui Ieremia
18Domnul m‑a înștiințat și eu am știut. Tu mi‑ai arătat atunci faptele lor. 19Dar eu eram ca un miel blând, dus la măcelărie și nu știam planurile rele pe care ei le făceau împotriva mea, zicând:
„Să distrugem pomul cu rodul lui,
să‑l ștergem de pe pământul celor vii,
ca să nu i se mai amintească numele.“
20Doamne al Oștirilor,
Care judeci cu dreptate,
Care cercetezi rărunchii și inima,
lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor,
căci Ție Ți‑am încredințat cauza mea!
21„De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care caută să‑ți ia viața, zicând: «Nu profeți în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!» 22De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor: «Iată, îi voi pedepsi – tinerii lor vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foame. 23Nici măcar o rămășiță nu le va fi lăsată, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când vor fi pedepsiți.»“
