La Bible du Semeur

Habacuc 2

Le juste vivra grâce à sa foi

1Je me tiendrai à mon poste de garde,

je resterai debout sur le fort du guetteur
et je guetterai pour savoir ce que Dieu me dira,
ce que je répondrai à ma protestation.

Et l’Eternel me répondit:
Ecris cette révélation,
et grave-la sur les tablettes,
de sorte que chaque lecteur la lise couramment.
Car c’est une révélation qui porte sur un temps fixé,
qui parle de la fin[a]
et n’est pas mensongère.
Si l’Eternel paraît tarder[b], attends-le patiemment,
car il vient sûrement,
il ne tardera pas.
Si quelqu’un flanche,
il[c] n’est pas droit de cœur[d]
mais le juste vivra grâce à sa foi[e].

Les cinq malheurs

En effet, la richesse décevra[f]
le guerrier orgueilleux, et il ne subsistera pas,
lui qui, tel le séjour des morts, ouvre une large bouche
et qui, comme la mort, n’est jamais rassasié.
Car il ajoute à ses conquêtes nation après nation,
et il rassemble tous les peuples sous sa domination.
Mais, un jour, tous ces peuples lanceront contre lui des proverbes moqueurs
et des paroles ironiques.

Malheur aux accapareurs

Et l’on dira:
«Malheur à lui car il amasse des richesses qui ne sont pas à lui.
Jusques à quand cela va-t-il durer?
Il accumule un lourd fardeau de dettes.»
Tes créanciers[g] ne surgiront-ils pas soudain?
Ils se réveilleront pour te faire trembler
et ils feront de toi leur proie.
Toi qui as dépouillé des peuples innombrables,
tu seras dépouillé par le reste de tous les peuples.
Pour avoir répandu le sang humain,
et pour avoir commis des actes de violence
contre le pays de Juda, sa ville et tous ses habitants[h].

Malheur aux malhonnêtes

Malheur à qui amasse un profit malhonnête pour toute sa famille,
et cherche ainsi à établir son nid sur les hauteurs
pour le mettre à l’abri de tout malheur.
10 Oui, c’est le déshonneur de ton propre royaume que tu as préparé.
En détruisant de nombreux peuples,
tu t’es fait du tort à toi-même.
11 Car, du sein des murailles, les pierres vont crier;
de la charpente, les poutres leur feront écho.

Malheur aux violents

12 Malheur à qui bâtit la ville en répandant le sang,
à qui fonde la cité sur le crime!
13 Quand les peuples travaillent pour ce qui périt par le feu,
et quand les nations s’éreintent pour rien[i],
cela ne vient-il pas de l’Eternel, du Seigneur des armées célestes?
14 Car la terre sera remplie
de connaissance de la gloire de l’Eternel
comme les eaux recouvrent le fond des mers[j].

Malheur à celui qui enivre son prochain

15 Malheur à toi qui forces ton prochain à boire
et qui vides ton outre jusqu’à l’ivresse[k],
pour pouvoir contempler sa nudité.
16 Toi aussi, tu seras rassasié d’infamie au lieu de gloire.
Toi aussi, tu boiras et puis l’on te mettra à nu[l] pour découvrir ton incirconcision;
ton tour viendra de boire la coupe de colère[m] que l’Eternel te tendra de sa droite.
Le déshonneur recouvrira ta gloire.
17 Tu seras submergé par la violence que tu as exercée contre la forêt du Liban[n].
Le massacre des animaux retombera sur toi
pour t’écraser;
car tu as répandu le sang humain,
tu as commis des actes de violence contre le pays de Juda,
sa ville et tous ses habitants[o].

Malheur aux idolâtres

18 A quoi sert une idole
sculptée par l’artisan?
Ou une statue de métal fondu,
qui n’enseigne que le mensonge?
Car celui qui l’a faite se confie en son œuvre
pour fabriquer une idole muette:
19 oui, malheur à qui dit à un morceau de bois: «Réveille-toi!»,
à la pierre muette: «Allons, sors du sommeil!»
Peuvent-ils enseigner?
Voici, ils sont plaqués d’or et d’argent,
mais il n’y a en eux aucun souffle de vie.
20 L’Eternel, lui, se tient dans son saint Temple.
Que le monde entier fasse silence devant lui!

  1. 2.3 Autre traduction: qui aspire à sa fin.
  2. 2.3 Selon la traduction proposée, c’est l’Eternel qu’il faut attendre et qui viendra (voir3.3; Hé 10.37). Pour d’autres, c’est l’accomplissement de la vision. Cité en Hé 10.37.
  3. 2.4 D’après l’ancienne version grecque. Le texte hébreu traditionnel a: celui qui est orgueilleux, qui … La différence ne tient qu’à l’inversion de deux lettres en hébreu.
  4. 2.4 L’ancienne version grecque a: je ne prends pas plaisir en lui (voir Hé 10.38).
  5. 2.4 Autre traduction: par sa fidélité. Il est clair cependant que cette fidélité englobe la foi et en découle (2.3; 3.2, 16-18). Cité en Rm 1.17; Ga 3.11; Hé 10.38.
  6. 2.5 D’après un texte hébreu retrouvé à Qumrân. Le texte hébreu traditionnel a: le vin est traître.
  7. 2.7 Jeu sur le double sens du terme hébreu qui peut aussi signifier: ceux qui te mordent.
  8. 2.8 Autre traduction: contre bien des pays, des villes et tous leurs habitants.
  9. 2.13 Voir Jr 51.58.
  10. 2.14 Reprise de Es 11.9.
  11. 2.15 et qui vides … l’ivresse. Autre traduction: en mêlant ton poison jusqu’à l’ivresse.
  12. 2.16 l’on te mettra à nu : selon le texte hébreu traditionnel. Le texte hébreu retrouvé à Qumrân, la version syriaque, la Vulgate et la version grecque d’Aquila ont: tu tituberas.
  13. 2.16 Voir Jr 25.15-29.
  14. 2.17 Voir Es 14.8. Autre traduction: contre le palais de la Forêt-du-Liban (voir 1 R 7.2, 7).
  15. 2.17 Voir v. 8 et note.

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 2

1Voi sta la locul meu de strajă
    şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii.
Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul
    şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea[a].

Răspunsul Domnului

Domnul mi-a răspuns, zicându-mi:

– Scrie viziunea,
    graveaz-o clar pe tăbliţe,
        pentru ca un herald să poată alerga cu ea[b]!
Căci este o viziune care încă aşteaptă vremea împlinirii!
    Ea mărturiseşte despre sfârşit şi nu va minţi!
Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o,
    căci[c] va veni cu siguranţă şi nu va întârzia!

Iată, s-a îngâmfat![d]
    Nu-i este neprihănit sufletul în el;
        însă cel drept va trăi prin credinţa[e] lui.
Într-adevăr, vinul[f] îl înşală;
    este un om mândru şi niciodată mulţumit[g];
el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor[h]
    şi este nesăţios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
    şi adună la sine toate popoarele.

Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se:

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? –
    şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii[i]!
Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat[j]?
    Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
        Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.
Fiindcă ai jefuit multe neamuri,
    toate popoarele care vor rămâne te vor jefui!
Căci ai vărsat sângele oamenilor
    şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
        împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,
    ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt
        şi să scape din mâna nenorocirii!
10 Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale;
    retezând o mulţime de popoare,
        sufletul tău a păcătuit.[k]
11 Căci piatra din zid va striga,
    iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!

12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge
    şi întemeiază un oraş prin nedreptate!
13 Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor[l]
    faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul
        şi neamurile se ostenesc pentru nimic?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului,
    aşa cum apele acoperă fundul mării.

15 Vai de cel ce dă semenului său să bea,
    de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată[m],
        ca să-i vadă goliciunea!
16 Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă!
    Acum bea şi tu şi clatină-te[n]!
Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului
    şi va veni ruşinea şi peste slava ta!
17 Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce[o] împotriva ta,
    şi nimicirea fiarelor te va îngrozi[p]
din pricină că ai vărsat sângele oamenilor
    şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
        împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

18 La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul?
    La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
    deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.
19 Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!»
    sau pietrei mute: «Scoală-te!»
        Poate ea să dea învăţătură?
Iată că este acoperită cu aur şi argint,
    dar nu este nici o suflare în ea!
20 Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
    Tot pământul să tacă înaintea Lui!“

  1. Habacuc 2:1 Sau: şi ce voi răspunde când voi fi mustrat.
  2. Habacuc 2:2 Lit.: pentru ca cel care o citeşte să fugă; sau: tăbliţe, / ca să se poată citi uşor!
  3. Habacuc 2:3 Sau: aşteaptă-L, / căci El
  4. Habacuc 2:4 Sau: Priveşte la cel îngâmfat!
  5. Habacuc 2:4 Sau: credincioşia
  6. Habacuc 2:5 TM; Q: bogăţia
  7. Habacuc 2:5 Sau: înşală; / cel mândru nu va supravieţui
  8. Habacuc 2:5 Ebr.: Şeol
  9. Habacuc 2:6 Sau: şi de cel ce se împovărează cu datorii!
  10. Habacuc 2:7 În ideea că Babilonul este acum el însuşi dator celor pe care i-a jefuit; sau: cei pe care i-ai împrumutat
  11. Habacuc 2:10 Sau: tale, / nimicind o mulţime de popoare / şi păcătuind în (sau: împotriva) sufletul tău.
  12. Habacuc 2:13 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers
  13. Habacuc 2:15 Sau: Vai de tine, care-i dai semenului tău să bea! / Îi torni mânia ta (sau: otrava ta) până-l îmbeţi; sau: Vai de tine, care-i dai semenului tău să bea / din vasul mâniei tale, până-l îmbeţi
  14. Habacuc 2:16 Q, Aquila, VUL, Siriacă (vezi şi LXX); TM: şi arată-ţi prepuţul
  15. Habacuc 2:17 Lit.: te va acoperi; cf. Is. 14:8, babilonienii au distrus pădurile Libanului, folosind foarte mult lemn de cedru în construirea palatelor şi a templelor. În urma distrugerii Babilonului, aceste lemne îi vor acoperi
  16. Habacuc 2:17 Probabil cu referire la expediţiile de vânătoare; ideea care se desprinde este că babilonienii au distrus orice formă de viaţă