Jacob s’installe à Béthel
1Dieu dit à Jacob : Pars, rends-toi à Béthel et fixe-toi là-bas. Tu y construiras un autel au Dieu qui t’est apparu quand tu fuyais ton frère Esaü.
2Alors Jacob dit aux gens de sa famille et à tous ceux qui étaient avec lui : Faites disparaître les dieux étrangers qui se trouvent au milieu de vous. Purifiez-vous et changez de vêtements ! 3Nous allons partir et nous rendre à Béthel, où je construirai un autel dédié au Dieu qui m’a exaucé lorsque j’étais dans la détresse et qui a été avec moi tout au long de ma route.
4Ils remirent à Jacob tous les dieux étrangers qu’ils avaient entre les mains et les boucles qu’ils portaient aux oreilles35.4 Amulettes devant assurer une protection magique. ; et Jacob les enterra sous le chêne qui est près de Sichem. 5Puis ils levèrent le camp. Dieu frappa de panique les villes environnantes, de sorte que personne ne poursuivit les fils de Jacob.
6Jacob arriva avec tous ceux qui l’accompagnaient à Louz – c’est-à-dire Béthel – au pays de Canaan. 7Il bâtit là un autel et appela ce lieu El-Béthel (Dieu de Béthel), car c’est à cet endroit que Dieu lui était apparu lorsqu’il fuyait loin de son frère. 8C’est là que mourut Débora, la nourrice de Rébecca ; elle fut enterrée près de Béthel, au pied du chêne que l’on appela depuis lors « le chêne des pleurs ».
9Dieu apparut encore à Jacob à son retour de Paddân-Aram et le bénit. 10Il lui dit : Ton nom est Jacob, mais tu ne seras plus appelé ainsi, ton nom sera Israël.
C’est ainsi que Dieu l’appela Israël. 11Et Dieu lui dit :
Je suis le Dieu tout-puissant.
Sois fécond et aie de nombreux descendants ;
un peuple, et même ╵tout un ensemble de peuples seront issus de toi.
Tu auras pour descendants des rois.
12Le pays que j’ai donné ╵à Abraham et à Isaac, ╵je te le donnerai
ainsi qu’à ta descendance après toi35.12 Voir Gn 17.4-8 ; 26.3..
13Puis Dieu se retira d’auprès de lui, du lieu où il lui avait parlé. 14Jacob érigea une stèle en pierre à l’endroit même où Dieu lui avait parlé, il y versa une libation et répandit de l’huile sur elle. 15Jacob donna au lieu où Dieu lui avait parlé le nom de Béthel.
La naissance de Benjamin et la mort de Rachel
16Jacob et sa famille quittèrent Béthel. Lorsqu’ils étaient encore à une certaine distance d’Ephrata35.16 Ancien nom de Bethléhem en Juda (Rt 1.2 ; Mi 5.1)., Rachel donna naissance à un enfant. Elle eut un accouchement difficile. 17Pendant les douleurs du travail, la sage-femme lui dit : Courage ! C’est encore un garçon.
18Mais elle se mourait. Dans son dernier souffle, elle le nomma Ben-Oni (Fils de ma douleur), mais son père l’appela Benjamin (Fils de bon augure). 19Rachel mourut, on l’enterra sur la route d’Ephrata, c’est-à-dire Bethléhem. 20Jacob érigea une stèle sur sa tombe ; c’est la stèle funéraire de Rachel qui subsiste encore aujourd’hui.
21Puis Israël leva le camp, il planta sa tente au-delà de Migdal-Eder. 22Pendant qu’il séjournait dans cette contrée, Ruben alla coucher avec Bilha, l’épouse de second rang de son père. Celui-ci l’apprit35.22 La version grecque ajoute : et en fut très affecté..
La liste des fils de Jacob
Jacob avait douze fils. 23Fils de Léa : Ruben, le premier-né de Jacob, Siméon, Lévi, Juda, Issacar et Zabulon. 24Fils de Rachel : Joseph et Benjamin. 25Fils de Bilha, servante de Rachel : Dan et Nephtali. 26Fils de Zilpa, servante de Léa : Gad et Aser. Tels sont les fils de Jacob, qui lui naquirent à Paddân-Aram.
La mort d’Isaac
27Jacob revint auprès de son père Isaac à Mamré, à Qiryath-Arba qui s’appelle aujourd’hui Hébron, où Abraham et Isaac avaient vécu35.27 Voir Gn 13.18.. 28Isaac atteignit l’âge de cent quatre-vingts ans, 29puis il rendit son dernier soupir et mourut. Il rejoignit ses ancêtres, âgé et comblé de jours. Ses fils Esaü et Jacob l’ensevelirent.
Întoarcerea lui Iacov la Betel
1Dumnezeu i‑a zis lui Iacov: „Ridică‑te, suie‑te la Betel, locuiește acolo și zidește un altar pentru Dumnezeul Care ți S‑a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“
2Iacov a zis familiei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii care sunt în mijlocul vostru, curățiți‑vă și schimbați‑vă hainele. 3Să ne ridicăm și să ne suim la Betel. Voi zidi acolo un altar pentru Dumnezeul Care mi‑a răspuns în ziua necazului meu și a fost cu mine pe oriunde3 Lit.: a fost cu mine în drumul pe care. am umblat.“ 4Ei i‑au dat lui Iacov toți dumnezeii, care erau în mâinile lor, și cerceii care erau în urechile lor. Iacov i‑a îngropat sub terebintul care se afla lângă Șechem. 5Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetățile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i‑a urmărit.
6Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în țara Canaan, împreună cu toți oamenii care erau cu el. 7Acolo a zidit un altar și a pus acelui loc numele El‑Betel7 El‑Betel înseamnă Dumnezeul Betelului., pentru că Dumnezeu Însuși i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său. 8Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel. De aceea stejarului i s‑a pus numele Alon-Bakut8 Alon-Bakut înseamnă Stejarul Bocetului..
9După ce Iacov s‑a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S‑a arătat din nou, l‑a binecuvântat 10și i‑a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov10 Ebr.: Ya’aqob înseamnă Cel care ține de călcâi (în sens figurat: Înșelător). Vezi nota de la 25:26., ci numele tău va fi Israel10 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu..“ Și i‑a pus numele Israel.
11Apoi Dumnezeu i‑a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic11 Ebr.: El‑Șadai.: fii roditor și înmulțește‑te. Un neam și o mulțime de neamuri vor ieși din tine, chiar regi vor ieși din coapsele tale. 12Țara pe care le‑am dat‑o lui Avraam și Isaac ți‑o voi da ție și seminței12 Vezi nota de la 12:7. tale după tine.“ 13Apoi Dumnezeu S‑a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise. 14Iacov a ridicat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise și a turnat o jertfă de băutură și untdelemn pe el. 15Iacov a pus numele Betel15 Betel înseamnă Casa lui Dumnezeu. locului în care îi vorbise Dumnezeu.
Moartea Rahelei și a lui Isaac
16După aceea au plecat din Betel și, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat‑o durerile nașterii. A avut o naștere grea. 17Pe când era în durerile nașterii, moașa i‑a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ 18În timp ce‑și dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i‑a pus băiatului numele Ben‑Oni18 Ben‑Oni înseamnă Fiul necazului meu.; însă tatăl său i‑a pus numele Beniamin18 Beniamin înseamnă Fiul dreptei mele sau Fiul născut în sud, deosebindu‑l de ceilalți fii care s‑au născut în nord. Stând cu fața spre răsărit, sudul se află în partea dreaptă.. 19Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. 20Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care a rămas pe mormântul Rahelei până în ziua aceasta.
21Israel și‑a continuat călătoria și apoi și‑a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 22În timp ce Israel locuia în acel ținut, Ruben s‑a dus și s‑a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru.
Iacov avea doisprezece fii.
23Fiii Leei au fost:
Ruben, întâiul născut al lui Iacov;
Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon.
24Fiii Rahelei au fost:
Iosif și Beniamin.
25Fiii Bilhei, roaba Rahelei, au fost:
Dan și Neftali.
26Fiii Zilpei, roaba Leei, au fost:
Gad și Așer.
Aceștia au fost fiii lui Iacov, care i s‑au născut în Padan-Aram.
Moartea lui Isaac
27Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam și Isaac. 28Isaac a trăit o sută optzeci de ani. 29El și‑a dat ultima suflare și astfel a murit bătrân și sătul de zile, fiind adăugat la poporul său. Iar Esau și Iacov, fiii săi, l‑au înmormântat.
