La Bible du Semeur

Genèse 45

Joseph révèle son identité à ses frères

1Alors Joseph, ne pouvant plus dominer son émotion devant tous ceux qui étaient présents, s’écria : Faites sortir tout le monde !

Ainsi personne de son entourage n’était en sa présence lorsqu’il fit connaître son identité à ses frères[a]. Mais il sanglotait si fort en parlant que les Egyptiens l’entendirent, et la nouvelle parvint jusqu’au palais du pharaon. Il dit à ses frères : Je suis Joseph ! Mon père est-il encore en vie ?

Mais ses frères étaient incapables de lui répondre tant ils avaient peur de lui. Alors Joseph leur dit : Venez près de moi !

Ils s’approchèrent.

– Je suis Joseph, leur dit-il, votre frère, que vous avez vendu pour être emmené en Egypte. Et maintenant, ne vous tourmentez pas et ne soyez pas fâchés de m’avoir vendu comme esclave. C’est pour vous sauver la vie que Dieu m’a envoyé devant vous. Car voici deux ans que la famine sévit dans ce pays et pendant cinq ans encore, il n’y aura ni labour ni moisson. Dieu m’a envoyé devant vous pour vous faire subsister sur la terre, pour préserver votre vie par une très grande délivrance. C’est pourquoi ce n’est pas vous qui m’avez envoyé ici, c’est Dieu. Et il m’a élevé au rang de « Père pour le pharaon[b] », faisant de moi le maître de toute sa cour et le dirigeant de toute l’Egypte. Retournez donc au plus vite auprès de mon père et dites-lui : « Ton fils Joseph te fait dire ceci : Dieu m’a établi maître de toute l’Egypte ; viens auprès de moi sans tarder. 10 Tu habiteras dans la région de Goshen[c], pour être proche de moi, toi, tes enfants et tes petits-enfants, tes moutons, tes chèvres et tes bovins, tout ce qui t’appartient. 11 Et là, je pourvoirai à tes besoins pour que tu ne restes pas sans ressources, toi, ta famille et tout ce qui t’appartient. Car il y aura encore cinq ans de famine[d]. » 12 Vous voyez de vos yeux, et mon frère Benjamin également, que c’est bien moi qui vous parle. 13 Informez mon père de tous les honneurs dont je suis comblé en Egypte, racontez-lui tout ce que vous avez vu et dépêchez-vous de le faire venir ici.

14 Puis il se jeta au cou de Benjamin, son frère, et tous deux pleurèrent sur les épaules l’un de l’autre. 15 Ensuite, il embrassa tous ses frères en pleurant. Après quoi, ses frères s’entretinrent avec lui.

Le pharaon invite Jacob en Egypte

16 La nouvelle de l’arrivée des frères de Joseph se répandit aussitôt au palais du pharaon. Elle fit plaisir au pharaon et à ses hauts fonctionnaires. 17 Le pharaon dit à Joseph : Tu diras à tes frères : « Voilà ce que vous allez faire : Chargez vos bêtes et retournez au pays de Canaan, 18 pour aller y chercher votre père ainsi que vos familles. Puis vous reviendrez chez moi et je vous donnerai les bonnes terres d’Egypte et vous mangerez les meilleurs produits du pays. » 19 Quant à toi, transmets-leur l’ordre suivant : « Emmenez avec vous d’Egypte des chariots pour vos enfants et vos femmes, faites-y monter aussi votre père et revenez. 20 N’ayez pas de regret pour ce que vous laisserez, car ce qu’il y a de meilleur dans toute l’Egypte sera à votre disposition. »

21 Les fils d’Israël firent ce qu’on leur avait dit. Joseph leur procura des chariots, selon ce qu’avait déclaré le pharaon, et il leur donna des provisions pour le voyage. 22 Il offrit un habit de rechange à chacun de ses frères ; quant à Benjamin, il lui donna trois cents pièces d’argent et cinq habits de rechange. 23 Il envoya à son père dix ânes chargés des meilleurs produits de l’Egypte, et dix ânesses chargées de blé, de pain et de vivres pour son voyage. 24 Il prit congé de ses frères en leur recommandant de ne pas se disputer[e] en chemin. Et ils s’en allèrent.

Les frères de Joseph reviennent auprès de Jacob

25 Ils retournèrent donc d’Egypte au pays de Canaan auprès de Jacob, leur père. 26 Ils lui annoncèrent la nouvelle : « Joseph vit encore, et c’est même lui qui gouverne toute l’Egypte. » Mais il ne réagit pas parce qu’il ne les croyait pas. 27 Ils lui répétèrent tout ce que Joseph avait dit. Puis Jacob vit les chariots que Joseph avait envoyés pour le transporter. Alors il reprit vie. 28 Israël déclara : Assez parlé : Joseph mon fils est encore en vie, j’irai le voir avant de mourir.

Notas al pie

  1. 45.1 Voir Ac 7.13.
  2. 45.8 Titre officiel des vizirs et des ministres. Certains pensent que Joseph était devenu le conseiller du pharaon. Voir 41.42.
  3. 45.10 Près de la frontière nord-est de l’Egypte, dans le delta du Nil, une région très fertile (v. 18) et propre à l’élevage.
  4. 45.11 Voir Ac 7.14.
  5. 45.24 Autre traduction : de ne pas se presser ou de se faire du souci.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 45

Iosif li se face cunoscut fraţilor săi

1Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce se aflau acolo şi a poruncit: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, nici unul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. Şi a plâns atât de tare, încât l-au auzit şi egiptenii, şi curtea lui Faraon. Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezenţa sa. Atunci Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut în Egipt! Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a păstra în viaţă[a]. Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare izbăvire. Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că aşa vorbeşte fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere. 10 Vei locui în ţinutul Goşen[b] şi vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ceea ce este al tău. 11 Acolo îţi voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăceşti tu, familia ta şi gospodăria ta.» 12 Voi înşivă şi fratele meu Beniamin vedeţi că eu sunt cel care vă vorbeşte. 13 Să-i spuneţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt şi despre tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici.“ 14 Apoi l-a îmbrăţişat pe fratele său Beniamin şi a plâns, în timp ce Beniamin plângea şi el pe umărul lui. 15 Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns pe umerii lor; după aceea fraţii săi au vorbit cu el.

16 Când Faraon şi slujitorii săi au auzit că au venit fraţii lui Iosif, s-au bucurat. 17 Faraon i-a poruncit lui Iosif să le spună fraţilor săi următoarele: „Încărcaţi-vă animalele şi întoarceţi-vă în Canaan. 18 Luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine; eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca ce este mai bun în ţară.“ 19 El i-a poruncit să le mai spună astfel: „Luaţi din ţara Egiptului nişte care pentru copiii şi soţiile voastre, luaţi-l pe tatăl vostru şi veniţi. 20 Nu vă gândiţi la bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.“ 21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care după porunca lui Faraon şi provizii pentru drum. 22 Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de şecheli de argint[c] şi cinci rânduri de haine. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâne, pâine şi provizii pentru drum. 24 Iosif i-a trimis pe fraţii săi şi la despărţire le-a zis: „Să nu vă certaţi[d] pe drum!“ 25 Ei au plecat din Egipt, s-au dus la tatăl lor, Iacov, în Canaan 26 şi i-au zis: „Iosif trăieşte! Chiar el este domnitor peste toată ţara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27 Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, încă trăieşte. Trebuie să merg să-l văd înainte de a muri.“

Notas al pie

  1. Geneza 45:5 Sau: pentru a vă păstra un mare număr de supravieţuitori
  2. Geneza 45:10 Regiune foarte fertilă situată în estul Deltei Nilului
  3. Geneza 45:22 Aproximativ 3,5 kg
  4. Geneza 45:24 Sau: Să nu fiţi supăraţi/agitaţi; vezi v. 5