La Bible du Semeur

Genèse 38:1-30

Tamar donne une descendance à Juda

1A la même époque, Juda se sépara de ses frères et alla vivre près d’un habitant d’Adoullam38.1 Ancienne ville cananéenne. nommé Hira. 2Il vit là la fille d’un Cananéen nommé Shoua, il l’épousa et s’unit à elle. 3Elle devint enceinte et lui donna un fils : il l’appela Er. 4Elle devint encore enceinte et mit au monde un fils qu’elle appela Onân. 5Elle eut encore un fils qu’elle appela Shéla. Quand sa femme accoucha du troisième, Juda se trouvait à Kezib.

6Juda prit pour Er, son premier-né, une femme nommée Tamar. 7Jugeant Er mauvais, l’Eternel le fit mourir. 8Alors Juda dit à Onân : Accomplis ton devoir de proche parent du défunt : unis-toi à ta belle-sœur pour donner une descendance à ton frère38.8 Cette coutume sera incluse dans la Loi (Dt 25.5-10 ; voir Mt 22.23-33)..

9Onân savait que les enfants qui naîtraient ne seraient pas pour lui. Chaque fois qu’il avait des rapports avec sa belle-sœur, il laissait tomber sa semence à terre pour éviter de donner une descendance à son frère. 10Son comportement déplut à l’Eternel qui le fit aussi mourir. 11Alors Juda dit à Tamar, sa belle-fille : Reste veuve dans la maison de ton père jusqu’à ce que mon fils Shéla soit devenu adulte.

Car il se disait : Il ne faut pas que celui-ci aussi meure comme ses frères.

Tamar retourna donc dans la maison de son père et y resta.

12Bien longtemps après cela, la fille de Shoua, femme de Juda, mourut. Quand il fut consolé, Juda monta avec son ami Hira l’Adoullamite à Timna, pour la tonte de ses moutons. 13Quelqu’un en informa Tamar en lui disant : Voici, ton beau-père monte à Timna pour la tonte de ses moutons.

14Alors elle ôta ses habits de veuve, se couvrit le visage d’un voile et, ainsi déguisée, s’assit au carrefour d’Enaïm, sur la route de Timna ; car elle voyait bien que Shéla était devenu adulte sans qu’on le lui ait donné pour mari.

15Juda aperçut cette femme et la prit pour une prostituée, car elle avait le visage voilé. 16Il s’approcha d’elle au bord du chemin et lui dit : Permets-moi d’aller avec toi !

Car il n’avait pas reconnu sa belle-fille. Elle répondit : Que me donneras-tu pour venir avec moi ?

17– Je te ferai apporter un chevreau du troupeau, lui dit-il.

– D’accord, répondit-elle, à condition que tu me donnes un gage jusqu’à ce que tu l’envoies.

18– Quel gage veux-tu que je te donne ?

– Ton cachet, le cordon qui le tient et le bâton que tu as en main.

Il les lui remit et s’unit à elle, et elle devint enceinte. 19Elle se leva et partit ; elle ôta son voile et remit ses habits de veuve.

20Juda chargea son ami l’Adoullamite d’apporter le chevreau à cette femme et de retirer les gages qu’il lui avait donnés. Mais celle-ci resta introuvable. 21Hira interrogea les hommes de l’endroit : Où est cette prostituée sacrée qui se tenait sur le chemin à Enaïm ?

Ils lui répondirent : Il n’y a jamais eu de prostituée sacrée à cet endroit.

22Il revint dire à Juda : Je ne l’ai pas trouvée, et les gens de là-bas ont même affirmé qu’il n’y a jamais eu de prostituée sacrée à cet endroit.

23Alors Juda s’écria : Qu’elle garde ce qu’elle a ! Ne nous rendons pas ridicules. Quoi qu’il arrive, moi j’ai envoyé ce chevreau, et toi, tu n’as pas retrouvé cette femme.

24Environ trois mois après cela, on vint dire à Juda : Tamar, ta belle-fille, s’est prostituée, et même : la voilà enceinte suite à cela.

– Qu’on la fasse sortir, dit-il, et qu’elle soit brûlée vive !

25Comme on la jetait dehors, elle envoya un message à son beau-père : C’est de l’homme à qui appartiennent ces objets que je suis enceinte. Reconnais, je te prie, à qui sont ce cachet, ces cordons et ce bâton.

26Juda les reconnut et s’écria : Elle est plus juste que moi ; elle a fait cela parce que je ne l’ai pas donnée pour femme à mon fils Shéla.

Il ne s’unit plus jamais à elle.

27Quand vint le moment de la naissance, il s’avéra qu’elle portait des jumeaux. 28Pendant l’accouchement l’un d’eux présenta une main ; la sage-femme la saisit et y noua un fil rouge en disant : C’est celui-ci qui sort le premier.

29Mais il retira sa main, et c’est son frère qui vint au monde. La sage-femme s’écria : Quelle brèche ne t’es-tu pas ouverte ! Et on le nomma Pérets38.29 Ancêtre de David (Rt 4.18-22) et du Christ (Mt 1.3). (Brèche). 30Ensuite son frère naquit, celui dont la main portait le fil rouge, et il fut appelé Zérah (Lever de soleil).

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 38:1-30

Iuda și Tamar

1În vremea aceea, Iuda a plecat de la frații săi și s‑a stabilit lângă un adulamit pe nume Hira. 2Iuda a văzut‑o acolo pe fiica unui canaanit, al cărui nume era Șua, a luat‑o de soție și a intrat la ea2, 18 Vezi nota de la 16:2.. 3Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia Iuda i‑a pus numele Er. 4A rămas din nou însărcinată și a mai născut un fiu. Și ea i‑a pus numele Onan. 5A născut iarăși un alt fiu și ea i‑a pus numele Șela. Iuda era la Chezib când l‑a născut ea.

6Iuda i‑a luat o soție lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar. 7Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău în ochii Domnului, astfel că Domnul l‑a omorât. 8Atunci Iuda i‑a zis lui Onan: „Intră la soția fratelui tău și împlinește‑ți față de ea datoria de cumnat8 Vezi Deut. 25:5-10, obicei cunoscut drept „legea leviratului“ (lat.: levir înseamnă cumnat).: ridică‑i o sămânță fratelui tău.“ 9Dar pentru că știa că sămânța nu va fi a lui, Onan o vărsa9 Sensul verbului ebraic este a distruge, a ruina. pe pământ ori de câte ori intra la soția fratelui său, ca să nu‑i dea o sămânță fratelui său. 10Ceea ce făcea el era rău în ochii Domnului, așa că Domnul l‑a omorât și pe el. 11Atunci Iuda i‑a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.“ Căci își spunea: „Să nu cumva să moară și acesta, ca frații săi.“ Astfel, Tamar s‑a întors în casa tatălui ei.

12Au trecut multe zile, și soția lui Iuda, fiica lui Șua, a murit. După ce a fost mângâiat, Iuda s‑a suit la Timna împreună cu prietenul său, adulamitul Hira, la cei care‑i tundeau oile. 13Tamarei i s‑a spus: „Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să‑și tundă oile.“ 14Atunci ea și‑a schimbat hainele de văduvă și s‑a acoperit cu un văl. S‑a înfășurat și s‑a așezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna, fiindcă văzuse că, deși Șela crescuse, ea nu‑i fusese dată de soție.

15Când Iuda a văzut‑o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea fața acoperită. 16El s‑a îndreptat spre ea, de‑a lungul drumului, și i‑a zis:

– Lasă‑mă, te rog, să intru la tine!

Căci nu știa că este nora sa.

Ea a întrebat:

– Ce‑mi vei da, dacă intri la mine?

17El a răspuns:

– Îți voi trimite un ied din turmă.

Ea a zis:

– Doar dacă îmi dai o garanție până îl vei trimite.

18El a întrebat:

– Ce garanție să‑ți dau?

Atunci ea a zis:

– Sigiliul18 Sigiliul era cilindric sau plat, fiind prins de un șnur și purtat la gât. Era folosit la parafarea documentelor din lut și purtând cu sine identitatea posesorului. tău, șnurul tău și toiagul din mâna ta.

El i le‑a dat și a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată prin el. 19După aceea ea s‑a ridicat și a plecat. Apoi și‑a dat jos vălul și s‑a schimbat în hainele ei de văduvă.

20Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să ia garanția de la femeie, acesta n‑a mai găsit‑o.

21El i‑a întrebat pe oamenii din acel loc, zicând:

– Unde este hierodula21 Prostituată sacră. Termenul ebraic diferă de cel din v. 15, Hira încercând probabil să acopere faptul că Iuda s‑a culcat cu o prostituată obișnuită. Prostituatele de la temple erau respectate, pe când cele obișnuite erau tratate cu dispreț. care stătea lângă drum, la Enayim?

Ei au răspuns:

– N‑a fost aici nicio hierodulă.

22El s‑a întors la Iuda și a zis:

– N‑am găsit‑o. Mai mult, oamenii din acel loc au zis: „N‑a fost nicio hierodulă aici.“

23Iuda a răspuns:

– Să păstreze pentru ea ce a luat. Altfel, ne vom face de râs. Iată, eu am trimis acest ied, dar n‑ai mai găsit‑o.

24Cam după trei luni, lui Iuda i s‑a spus:

– Tamar, nora ta, s‑a prostituat și iată că a rămas și însărcinată în urma curviilor ei.

Iuda a zis:

– Scoateți‑o afară ca să fie arsă.

25În timp ce era scoasă afară, ea i‑a trimis vorbă socrului ei, zicând: „Bărbatul ale căruia sunt aceste lucruri m‑a lăsat însărcinată. Recunoaște, te rog, ale cui sunt sigiliul, șnurul și toiagul.“ 26Iuda le‑a recunoscut și a zis: „Ea este mai puțin vinovată decât mine, pentru că nu am dat‑o de soție fiului meu Șela.“ Și nu s‑a mai culcat niciodată cu ea26 Lit.: n‑a mai cunoscut‑o, un eufemism ebraic cu sensul de: a avea relații sexuale..

27Când i‑a venit vremea să nască, iată că în pântecul ei erau gemeni. 28În timpul nașterii, unul dintre ei a scos mâna. Moașa i‑a apucat‑o și a legat‑o cu un fir cărămiziu, zicând: „Acesta a ieșit primul!“ 29Dar el și‑a tras mâna înapoi și iată că a ieșit fratele său. Atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s‑a pus numele Pereț29 Pereț înseamnă Spărtură.. 30După aceea a ieșit fratele său, cel cu firul roșu legat la mână, și i s‑a pus numele Zerah30 Zerah înseamnă Roșu aprins..