La Bible du Semeur

Genèse 32:1-33

Jacob a peur de rencontrer Esaü

1Le lendemain, de bon matin, Laban embrassa ses petits-enfants et ses filles et les bénit ; puis il partit et retourna chez lui. 2Jacob poursuivit sa route. Des anges de Dieu vinrent à sa rencontre. 3En les voyant, il s’écria : C’est ici le camp de Dieu ! Et il nomma ce lieu : Mahanaïm32.3 Cette localité, située près du Yabboq, jouera un grand rôle au temps de David et de Salomon (2 S 2.8 ; 17.24 ; 1 R 4.14). (Les deux camps).

4Puis il envoya devant lui des messagers vers son frère Esaü, au pays de Séir, dans la steppe d’Edom32.4 Au sud et sud-est de la mer Morte où Esaü s’est installé (27.39-40).. 5Il leur donna les instructions suivantes : Voici ce que vous direz à mon seigneur Esaü : « Ainsi parle ton serviteur Jacob : J’ai séjourné chez Laban et je m’y suis attardé jusqu’à maintenant. 6J’ai acquis des bovins et des ânes, des moutons, des chèvres, des serviteurs et des servantes, et j’en fais informer mon seigneur pour recevoir bon accueil auprès de lui. »

7Les messagers revinrent auprès de Jacob en disant : Nous sommes allés trouver ton frère Esaü et le voilà qui vient à ta rencontre – avec quatre cents hommes.

8Jacob eut très peur, l’angoisse le saisit. Il répartit en deux camps les gens qui étaient avec lui, le menu et le gros bétail ainsi que les chameaux, 9car il se disait : « Si Esaü attaque l’un des camps et le détruit, celui qui restera pourra en réchapper. »

10Puis Jacob pria : Dieu de mon père Abraham, Dieu de mon père Isaac, ô Eternel, toi qui m’as dit : « Retourne dans ton pays, dans ta famille, et je te ferai du bien », 11je suis indigne de toutes les faveurs que tu as témoignées avec tant de fidélité à ton serviteur ; car lorsque j’ai passé ce Jourdain, je n’avais que mon bâton, et maintenant je me trouve à la tête de deux camps. 12Délivre-moi, je te prie, de mon frère Esaü ; car j’ai peur qu’il vienne me tuer, sans épargner ni mère ni enfant. 13Pourtant, toi tu m’as dit : « Je te ferai du bien, et je rendrai tes descendants aussi nombreux que le sable de la mer que nul ne peut compter. »

14Jacob s’installa à cet endroit pour la nuit. Il choisit dans ce qu’il avait à sa disposition de quoi faire un présent à son frère Esaü : 15deux cents chèvres et vingt boucs, deux cents brebis et vingt béliers, 16trente chamelles qui allaitaient avec leurs petits, quarante vaches et dix taureaux, vingt ânesses et dix ânons. 17Il les confia à ses serviteurs, par troupeaux séparés, en leur disant : Passez devant moi et laissez une certaine distance entre chaque troupeau.

18Puis il donna les instructions suivantes au premier serviteur : Quand tu rencontreras mon frère Esaü et qu’il te demandera : « Quel est ton maître, où vas-tu, et à qui appartient ce troupeau qui te précède ? », 19tu répondras : « C’est à ton serviteur Jacob, et ce troupeau est un cadeau qu’il t’envoie, mon seigneur Esaü. Lui-même arrive derrière nous. »

20Il donna les mêmes instructions au deuxième serviteur, au troisième, puis à tous ceux qui allaient marcher derrière les troupeaux : C’est ainsi que vous parlerez à Esaü quand vous le rencontrerez ! 21Et dites-lui bien : « Voici, ton serviteur Jacob vient lui aussi derrière nous ! »

Car il se disait : Je l’apaiserai par ce présent qui me précède, ensuite je paraîtrai devant lui, et peut-être me permettra-t-il de le regarder en face.

22Les bêtes offertes en cadeau s’en allèrent donc devant lui, et lui-même passa cette nuit-là dans le camp.

La lutte avec Dieu

23Dans la nuit, il se leva, emmena ses deux femmes, leurs servantes et ses onze fils et passa le gué du Yabboq32.23 Affluent principal, à l’est du Jourdain, à une quarantaine de kilomètres de l’embouchure de celui-ci.. 24Après leur avoir fait traverser le torrent et avoir fait passer tout ce qui lui appartenait, 25Jacob resta seul. Alors un individu lutta avec lui jusqu’à l’aube. 26Quand celui-ci vit qu’il n’arrivait pas à vaincre Jacob, il lui porta un coup à l’articulation de la hanche qui se démit pendant qu’il luttait avec lui. 27Puis il dit à Jacob : Laisse-moi partir, car le jour se lève.

Mais Jacob répondit : Je ne te laisserai pas aller avant que tu ne m’aies béni.

28– Quel est ton nom ? demanda l’individu.

– Jacob, répondit-il.

29– Désormais, reprit l’autre, tu ne t’appelleras plus Jacob mais Israël (Il lutte avec Dieu), car tu as lutté avec Dieu et avec les hommes et tu as vaincu.

30Jacob l’interrogea : Je t’en prie, fais-moi connaître ton nom.

– Pourquoi me demandes-tu mon nom ? lui répondit-il.

Et il le bénit là.

31Jacob nomma ce lieu Péniel (La face de Dieu) car, dit-il, j’ai vu Dieu face à face et j’ai eu la vie sauve32.31 Voir Ex 33.20, 23 ; 24.10 ; Nb 12.8 ; Dt 34.10..

32Le soleil se leva quand il passa le gué de Penouel32.32 Penouel, variante orthographique de l’hébreu pour Péniel.. Jacob boitait de la hanche. 33C’est pourquoi, jusqu’à ce jour, les Israélites ne mangent pas le muscle de la cuisse fixé à l’articulation de la hanche, car c’est là que Dieu avait frappé Jacob.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32:1-32

1Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim2 Mahanayim înseamnă Două Tabere..

Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau

3Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom. 4El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 5Am boi, măgari, turme, robi și roabe și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta.5 Lit.: în ochii tăi.’»“

6Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“ 7Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape.“

9Apoi Iacov a zis: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine», 10sunt prea neînsemnat pentru toată îndurarea și toată credincioșia pe care le‑ai arătat față de robul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11Scapă‑mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca pe mine, pe mame și pe copii. 12Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și‑ți voi face sămânța12 Vezi nota de la 12:7. la fel de numeroasă precum nisipul mării, care nu poate fi numărat.»“

13El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari. 16El le‑a dat robilor săi câte o turmă la fiecare, și le‑a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între fiecare turmă.“ 17El i‑a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“ 19Iacov le‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 20Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“ 21Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok. 23I‑a luat, i‑a trecut uedul23 Vezi nota de la Gen. 26:17, 19., iar apoi a trecut tot ce avea.

24Iacov a rămas singur, iar un bărbat s‑a luptat24 Autorul face un joc de cuvinte: el s‑a luptat (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya’aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq). cu el până la ivirea zorilor. 25Când bărbatul acela a văzut că nu‑l poate învinge, l‑a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.

26Apoi a zis:

– Lasă‑Mă să plec pentru că se ivesc zorii.

Dar Iacov a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27Și El l‑a întrebat:

– Cum te cheamă?

El a răspuns:

– Iacov.

28Atunci bărbatul acela i‑a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu., pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.

29Iacov L‑a întrebat:

– Spune‑mi, Te rog, Numele Tău.

El i‑a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Și l‑a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus acelui loc numele Peniel30 Peniel înseamnă Fața lui Dumnezeu., zicând: „L‑am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață.“

31Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel, șchiopătând din coapsă. 32Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.