La Bible du Semeur

Genèse 32

Jacob a peur de rencontrer Esaü

1Le lendemain, de bon matin, Laban embrassa ses petits-enfants et ses filles et les bénit ; puis il partit et retourna chez lui. Jacob poursuivit sa route. Des anges de Dieu vinrent à sa rencontre. En les voyant, il s’écria : C’est ici le camp de Dieu ! Et il nomma ce lieu : Mahanaïm[a] (Les deux camps).

Puis il envoya devant lui des messagers vers son frère Esaü, au pays de Séir, dans la steppe d’Edom[b]. Il leur donna les instructions suivantes : Voici ce que vous direz à mon seigneur Esaü : « Ainsi parle ton serviteur Jacob : J’ai séjourné chez Laban et je m’y suis attardé jusqu’à maintenant. J’ai acquis des bovins et des ânes, des moutons, des chèvres, des serviteurs et des servantes, et j’en fais informer mon seigneur pour recevoir bon accueil auprès de lui. »

Les messagers revinrent auprès de Jacob en disant : Nous sommes allés trouver ton frère Esaü et le voilà qui vient à ta rencontre – avec quatre cents hommes.

Jacob eut très peur, l’angoisse le saisit. Il répartit en deux camps les gens qui étaient avec lui, le menu et le gros bétail ainsi que les chameaux, car il se disait : « Si Esaü attaque l’un des camps et le détruit, celui qui restera pourra en réchapper. »

10 Puis Jacob pria : Dieu de mon père Abraham, Dieu de mon père Isaac, ô Eternel, toi qui m’as dit : « Retourne dans ton pays, dans ta famille, et je te ferai du bien », 11 je suis indigne de toutes les faveurs que tu as témoignées avec tant de fidélité à ton serviteur ; car lorsque j’ai passé ce Jourdain, je n’avais que mon bâton, et maintenant je me trouve à la tête de deux camps. 12 Délivre-moi, je te prie, de mon frère Esaü ; car j’ai peur qu’il vienne me tuer, sans épargner ni mère ni enfant. 13 Pourtant, toi tu m’as dit : « Je te ferai du bien, et je rendrai tes descendants aussi nombreux que le sable de la mer que nul ne peut compter. »

14 Jacob s’installa à cet endroit pour la nuit. Il choisit dans ce qu’il avait à sa disposition de quoi faire un présent à son frère Esaü : 15 deux cents chèvres et vingt boucs, deux cents brebis et vingt béliers, 16 trente chamelles qui allaitaient avec leurs petits, quarante vaches et dix taureaux, vingt ânesses et dix ânons. 17 Il les confia à ses serviteurs, par troupeaux séparés, en leur disant : Passez devant moi et laissez une certaine distance entre chaque troupeau.

18 Puis il donna les instructions suivantes au premier serviteur : Quand tu rencontreras mon frère Esaü et qu’il te demandera : « Quel est ton maître, où vas-tu, et à qui appartient ce troupeau qui te précède ? », 19 tu répondras : « C’est à ton serviteur Jacob, et ce troupeau est un cadeau qu’il t’envoie, mon seigneur Esaü. Lui-même arrive derrière nous. »

20 Il donna les mêmes instructions au deuxième serviteur, au troisième, puis à tous ceux qui allaient marcher derrière les troupeaux : C’est ainsi que vous parlerez à Esaü quand vous le rencontrerez ! 21 Et dites-lui bien : « Voici, ton serviteur Jacob vient lui aussi derrière nous ! »

Car il se disait : Je l’apaiserai par ce présent qui me précède, ensuite je paraîtrai devant lui, et peut-être me permettra-t-il de le regarder en face.

22 Les bêtes offertes en cadeau s’en allèrent donc devant lui, et lui-même passa cette nuit-là dans le camp.

La lutte avec Dieu

23 Dans la nuit, il se leva, emmena ses deux femmes, leurs servantes et ses onze fils et passa le gué du Yabboq[c]. 24 Après leur avoir fait traverser le torrent et avoir fait passer tout ce qui lui appartenait, 25 Jacob resta seul. Alors un individu lutta avec lui jusqu’à l’aube. 26 Quand celui-ci vit qu’il n’arrivait pas à vaincre Jacob, il lui porta un coup à l’articulation de la hanche qui se démit pendant qu’il luttait avec lui. 27 Puis il dit à Jacob : Laisse-moi partir, car le jour se lève.

Mais Jacob répondit : Je ne te laisserai pas aller avant que tu ne m’aies béni.

28 – Quel est ton nom ? demanda l’individu.

– Jacob, répondit-il.

29 – Désormais, reprit l’autre, tu ne t’appelleras plus Jacob mais Israël (Il lutte avec Dieu), car tu as lutté avec Dieu et avec les hommes et tu as vaincu.

30 Jacob l’interrogea : Je t’en prie, fais-moi connaître ton nom.

– Pourquoi me demandes-tu mon nom ? lui répondit-il.

Et il le bénit là.

31 Jacob nomma ce lieu Péniel (La face de Dieu) car, dit-il, j’ai vu Dieu face à face et j’ai eu la vie sauve[d].

32 Le soleil se leva quand il passa le gué de Penouel[e]. Jacob boitait de la hanche. 33 C’est pourquoi, jusqu’à ce jour, les Israélites ne mangent pas le muscle de la cuisse fixé à l’articulation de la hanche, car c’est là que Dieu avait frappé Jacob.

Notas al pie

  1. 32.3 Cette localité, située près du Yabboq, jouera un grand rôle au temps de David et de Salomon (2 S 2.8 ; 17.24 ; 1 R 4.14).
  2. 32.4 Au sud et sud-est de la mer Morte où Esaü s’est installé (27.39-40).
  3. 32.23 Affluent principal, à l’est du Jourdain, à une quarantaine de kilomètres de l’embouchure de celui-ci.
  4. 32.31 Voir Ex 33.20, 23 ; 24.10 ; Nb 12.8 ; Dt 34.10.
  5. 32.32 Penouel, variante orthographique de l’hébreu pour Péniel.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32

1Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim[a].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[b] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat[c] cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27 Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

28 Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel[d], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

29 – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel[e], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel[f] şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Notas al pie

  1. Geneza 32:2 Mahanayim înseamnă Două Tabere
  2. Geneza 32:12 Vezi nota de la 12:7
  3. Geneza 32:24 Autorul face un joc de cuvinte: Dumnezeu se luptă (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya‘aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq)
  4. Geneza 32:28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu
  5. Geneza 32:30 Peniel înseamnă Faţa lui Dumnezeu
  6. Geneza 32:31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel