La Bible du Semeur

Genèse 29:1-35

Chez Laban

1Jacob reprit sa marche et se dirigea vers les pays de l’Orient29.1 Pays situés sur les rives de l’Euphrate.. 2Un jour, il aperçut dans la campagne un puits où l’on menait boire les troupeaux. Trois troupeaux de moutons et de chèvres étaient couchés alentour. L’ouverture du puits était fermée par une grosse pierre 3que l’on roulait de côté lorsque tous les troupeaux y étaient rassemblés. Après avoir abreuvé les bêtes, on remettait la pierre sur l’ouverture. 4Jacob demanda aux bergers : D’où êtes-vous, les amis ?

– Nous sommes de Harân, lui répondirent-ils.

5– Alors, reprit-il, connaissez-vous Laban, descendant de Nahor ?

– Oui, nous le connaissons.

6– Comment va-t-il ?

– Il va bien. D’ailleurs, voici justement sa fille Rachel qui vient avec le troupeau.

7– Mais, dit Jacob, il fait encore grand jour ! Ce n’est pas le moment de rassembler le bétail. Faites-donc boire les bêtes et ramenez-les aux pâturages !

8– Nous ne pouvons rien faire, lui répondirent-ils, avant que tous les troupeaux soient rassemblés ; alors seulement nous roulons la pierre qui bouche l’ouverture du puits et nous faisons boire les bêtes.

9Pendant qu’il s’entretenait ainsi avec eux, Rachel arriva avec le troupeau de son père. Elle était en effet bergère. 10Lorsque Jacob vit Rachel, la fille de son oncle Laban et les bêtes de son oncle, il s’approcha, roula la pierre de l’ouverture du puits et fit boire le troupeau de son oncle. 11Puis il embrassa Rachel et éclata en pleurs.

12Il apprit à la jeune fille qu’il était un parent de son père, un fils de Rébecca. Rachel courut prévenir son père. 13Dès que Laban entendit parler de Jacob, le fils de sa sœur, il se précipita à sa rencontre, le serra contre lui et l’embrassa, puis il le conduisit dans sa maison. Alors Jacob lui raconta tout ce qui s’était passé. 14Laban lui dit : Tu es bien du même sang que moi !

Pendant tout un mois, Jacob demeura chez lui.

Les épouses de Jacob

15Puis Laban lui dit : Travailleras-tu pour rien chez moi parce que tu es mon neveu ? Dis-moi ce que tu voudrais comme salaire.

16Or, Laban avait deux filles, l’aînée s’appelait Léa, et la cadette Rachel. 17Léa avait le regard tendre, mais Rachel était bien faite et d’une grande beauté. 18Jacob s’était épris de Rachel et il dit à Laban : Je te servirai pendant sept ans si tu me donnes Rachel, ta fille cadette, en mariage29.18 Le fiancé versait une dot à son futur beau-père (34.12). S’il ne pouvait la payer, il s’acquittait de sa dette par un service en nature..

19Et Laban répondit : Je préfère te la donner à toi plutôt qu’à un autre. Reste chez moi.

20Jacob travailla sept ans pour obtenir Rachel, et ces années furent à ses yeux comme quelques jours parce qu’il l’aimait.

21Puis il dit à Laban : Donne-moi maintenant ma femme, car j’ai accompli mon temps de service et je voudrais l’épouser.

22Alors Laban fit un festin auquel il invita tous les habitants de la localité. 23La nuit venue, il prit sa fille Léa et l’amena à Jacob qui s’unit à elle29.23 La mariée portait un voile sur le visage.. 24Laban donna sa servante Zilpa à sa fille Léa. 25Le lendemain matin, Jacob se rendit compte que c’était Léa. Jacob dit à Laban : Que m’as-tu fait ? N’est-ce pas pour Rachel que j’ai travaillé chez toi ? Pourquoi alors m’as-tu trompé ?

26Laban répondit : Chez nous, il n’est pas d’usage de marier la cadette avant l’aînée. 27Mais termine la semaine de noces avec celle-ci, et nous te donnerons aussi l’autre en contrepartie de sept autres années de travail chez moi29.27 Rachel fut sans doute donnée à Jacob à la fin de la semaine des festivités. Les sept autres années de travail allaient suivre ce mariage..

28Jacob accepta : il termina cette semaine-là avec Léa, et Laban lui donna sa fille Rachel pour épouse. 29Il donna aussi à Rachel sa servante Bilha29.29 Coutume attestée par les documents de l’époque.. 30Jacob s’unit aussi à Rachel qu’il aimait plus que Léa. Il travailla encore sept autres années chez Laban.

Les enfants de Jacob

31L’Eternel vit que Léa était mal aimée et il lui accorda des enfants, tandis que Rachel était stérile. 32Ainsi Léa devint enceinte et donna naissance à un fils qu’elle appela Ruben (Voyez, un fils !), car elle dit : L’Eternel a vu ma misère ; à présent, mon mari m’aimera.

33Puis elle fut de nouveau enceinte et eut encore un fils. Elle dit : L’Eternel a entendu que je n’étais pas aimée et il m’a encore accordé celui-ci.

Et elle le nomma Siméon (Il entend). 34Elle devint encore enceinte et enfanta un fils. Elle dit : Cette fois-ci, mon mari s’attachera à moi, car je lui ai donné trois fils.

C’est pourquoi elle l’appela Lévi (Il s’attache). 35De nouveau, elle devint enceinte et eut un fils. Elle s’écria : Cette fois, je louerai l’Eternel.

C’est pourquoi elle le nomma Juda (Il loue). Puis elle cessa d’avoir des enfants.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 29:1-35

Iacov și Rahela

1Apoi Iacov și‑a continuat călătoria1 Lit.: și‑a ridicat picioarele. și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului. 2El s‑a uitat și iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare. 3Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii.

4Iacov i‑a întrebat:

– Fraților, de unde sunteți?

Ei au răspuns:

– Din Haran.

5El i‑a întrebat:

– Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor?

Ei au zis:

– Îl cunoaștem.

6Iacov i‑a întrebat:

– Este sănătos?

Ei au răspuns:

– Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

7Atunci Iacov a zis:

– Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑le iarăși.

8Ei au răspuns:

– Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile.

9În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s‑a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11El i‑a dat sărutare Rahelei și a plâns. 12Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei.

13Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ Și Iacov a stat la el o lună de zile.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

15După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov:

– Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata?

16Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela. 17Ochii Leei erau delicați17 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur. Este posibil să se facă aluzie la faptul că singurul detaliu fizic cu care Lea ieșea în evidență erau ochii ei., însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare.

18Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspuns lui Laban:

– Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

19Laban a zis:

– Mai bine să ți‑o dau ție, decât s‑o dau altui bărbat. Rămâi la mine.

20Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“ 22Laban i‑a adunat pe toți oamenii din acel loc și le‑a dat un ospăț. 23Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea23, 30 Vezi nota de la 16:2.. 24Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Lea, pe roaba sa Zilpa. 25Când s‑a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea.

Atunci Iacov i‑a zis lui Laban:

– Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat?

26Laban a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute. 27Împlinește săptămâna27 Cu referire la săptămâna nupțială. cu aceasta. Apoi ți‑o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire.

28Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela. 29Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.

Copiii lui Iacov

31Domnul a văzut că Lea nu era iubită și i‑a deschis pântecul. Însă Rahela a rămas stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i‑a pus numele Ruben32 Ruben înseamnă: Priviți! Un fiu! În ebraică, el sună asemănător cu sintagma: El a văzut suferința mea., deoarece a zis: „Domnul a văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi.“ 33Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l‑a dat și pe acesta!“ De aceea i‑a pus numele Simeon33 Simeon înseamnă, probabil, Cel Care aude.. 34Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i‑am născut trei fii.“ De aceea i‑a pus numele Levi34 Levi este derivat din verbul a se atașa.. 35Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul.“ De aceea i‑a pus numele Iuda35 Iuda este posibil să fie derivat din verbul a lăuda.. Apoi a încetat să mai nască.