La Bible du Semeur

Genèse 22:1-24

Isaac sera-t-il sacrifié ?

1Après ces événements, Dieu mit Abraham à l’épreuve22.1 Allusion en Jc 2.21.. Il l’appela : Abraham !

Et celui-ci répondit : Me voici.

2– Prends Isaac, ton fils unique, que tu aimes, lui dit Dieu, et va au pays de Moriya. Là, tu me l’offriras en sacrifice sur l’une des collines, celle que je t’indiquerai22.2 Voir Hé 11.17-19. Moriya : voir 2 Ch 3.1. offriras en sacrifice : allusion en Hé 11.17-19..

3Le lendemain, Abraham se leva de grand matin, sella son âne et emmena deux de ses serviteurs ainsi que son fils Isaac ; il fendit du bois pour l’holocauste, puis il se mit en route en direction de l’endroit que Dieu lui avait indiqué.

4Après trois jours de marche, Abraham, levant les yeux, aperçut le lieu dans le lointain. 5Alors il dit à ses serviteurs : Restez ici avec l’âne ; le garçon et moi, nous irons jusque là-bas pour adorer Dieu, puis nous reviendrons vers vous.

6Abraham chargea le bois de l’holocauste sur son fils Isaac ; il prit lui-même des braises pour le feu et le couteau, puis tous deux s’en allèrent ensemble.

7Isaac s’adressa à son père Abraham et lui dit : Mon père !

Abraham dit : Qu’y a-t-il, mon fils ?

– Voici le feu et le bois, dit-il, mais où est l’agneau pour l’holocauste ?

8Abraham répondit : Mon fils, Dieu pourvoira lui-même à l’agneau pour l’holocauste.

Et ils poursuivirent leur chemin tous deux ensemble.

9Quand ils furent arrivés à l’endroit que Dieu lui avait indiqué, Abraham construisit un autel et y disposa les bûches. Puis il ligota son fils Isaac et le mit sur l’autel par-dessus le bois. 10Alors Abraham prit en main le couteau pour immoler son fils. 11A ce moment-là, l’ange de l’Eternel lui cria du haut du ciel : Abraham ! Abraham !

– Me voici, répondit-il.

12L’ange reprit : Ne porte pas la main sur le garçon, ne lui fais pas de mal, car maintenant je sais que tu crains Dieu puisque tu ne m’as pas refusé ton fils unique.

13Alors Abraham aperçut un bélier qui s’était pris les cornes dans un buisson22.13 D’après certains manuscrits, le Pentateuque samaritain et la version syriaque. Le texte hébreu traditionnel a : derrière lui.. Il s’en saisit et l’offrit en holocauste à la place de son fils. 14Abraham appela ce lieu-là : Adonaï-Yireéh (le Seigneur pourvoira). C’est pourquoi on dit aujourd’hui : Sur la montagne du Seigneur, il sera pourvu.

15Puis l’ange de l’Eternel appela une seconde fois Abraham du haut du ciel 16et lui dit : Je le jure par moi-même, parole de l’Eternel, puisque tu as fait cela, puisque tu ne m’as pas refusé ton fils, ton unique, 17je te comblerai de bénédictions, je multiplierai ta descendance et je la rendrai aussi nombreuse que les étoiles du ciel et que les grains de sable au bord de la mer. Ta descendance dominera sur ses ennemis22.17 Les v. 16-17 sont cités en Hé 6.13-14.. 18Tous les peuples de la terre seront bénis à travers ta descendance parce que tu m’as obéi.

19Abraham revint vers ses serviteurs et ils se remirent ensemble en route pour rentrer à Beer-Sheva où Abraham continua d’habiter.

La descendance de Nahor

20Après ces événements, on annonça à Abraham que Milka avait donné des enfants à Nahor, son frère : 21Outs son premier-né, Bouz le second, Qemouel, père d’Aram, 22Késéd, Hazo, Pildash, Yidlaph et Betouel. 23Betouel fut le père de Rébecca. Ce sont là les huit fils que Milka avait donnés à Nahor, frère d’Abraham. 24Son épouse de second rang Reouma lui donna aussi des enfants : Tébah, Gaham, Tahash et Maaka.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 22:1-24

Încercarea credinței lui Avraam

1După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis:

– Avraam!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

2Dumnezeu i‑a zis:

– Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.

3Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. 4A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.

7Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

El a răspuns:

– Iată‑mă, fiule.

Isaac i‑a zis:

– Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?

8Avraam i‑a răspuns:

– Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule.

Și cei doi au mers împreună mai departe. 9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.

11Dar Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri și i‑a zis:

– Avraam! Avraam!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

12Îngerul i‑a zis:

– Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

13Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său. 14Avraam a pus acelui loc numele „Domnul va purta de grijă“14 Ebr.: YHWH Yireh.. De aceea se spune și astăzi: „La muntele Domnului se va purta de grijă.14 Sau: La muntele unde Se va arăta. Domnul; sau: Pe munte Se va arăta Domnul.

15Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam 16și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice Domnul, 17că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța17 Vezi nota de la 12:7., cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei, 18iar prin sămânța18 Vezi nota de la 12:7. ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“ 19Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.

Urmașii lui Nahor

20După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor: 21pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“ 23Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24De asemenea, Reuma, țiitoarea24 Țiitoarea (concubina) era o soție de rang secundar. Vezi Jud. 19:3-5. lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.