Salutation
1Cette lettre vous est adressée par Paul, apôtre, non par une autorité humaine, ni par l’intermédiaire d’un homme, mais par Jésus-Christ et par Dieu, le Père, qui l’a ressuscité.
2Avec tous les frères et sœurs qui sont avec moi, je salue les Eglises de la Galatie.
3Que la grâce et la paix vous soient accordées par Dieu notre Père et par le Seigneur Jésus-Christ. 4Christ s’est offert lui-même en sacrifice pour expier nos péchés, afin de nous délivrer du monde présent dominé par le mal : il a ainsi accompli la volonté de Dieu, notre Père, 5à qui soit la gloire pour l’éternité ! Amen !
Un seul Evangile
6Je m’étonne de la rapidité avec laquelle vous abandonnez celui qui vous a appelés par la grâce de Christ, pour vous tourner vers un autre Evangile1.6 Ceux qui prêchaient cet « autre Evangile » exigeaient, en plus de la foi en Christ, le respect de la Loi juive (circoncision, obéissance aux commandements, moraux et rituels, séparation d’avec les non-Juifs).. 7Comme s’il pouvait y avoir un autre Evangile ! Mais il y a des gens qui sèment le trouble parmi vous et qui veulent renverser l’Evangile de Christ. 8Eh bien, si quelqu’un – même nous, même un ange du ciel – vous annonçait un Evangile différent de celui que nous vous avons annoncé, qu’il soit maudit1.8 Litt. anathème. Dans la communauté juive, celui qui était anathème n’avait plus le droit d’enseigner. Ce qui était anathème ne devait plus être touché par personne. Ceux que l’apôtre déclare anathèmes sont donc livrés à la colère de Dieu et à son jugement (voir 1 Co 16.22 ; Rm 9.3 où le même mot apparaît). ! 9Je l’ai déjà dit et je le répète maintenant : si quelqu’un vous prêche un autre Evangile que celui que vous avez reçu, qu’il soit maudit !
10Qu’en pensez-vous maintenant ? Est-ce la faveur des hommes que je recherche ou celle de Dieu ? Mon désir est-il de plaire aux hommes ? Si je cherchais encore à plaire aux hommes, je ne serais pas serviteur de Christ.
La défense de l’Évangile
L’Evangile reçu de Christ
11Je veux que vous le sachiez, frères et sœurs : l’Evangile que je vous ai annoncé n’est pas le fruit d’une pensée humaine. 12Car je ne l’ai reçu d’aucun homme, personne ne me l’a enseigné ; c’est Jésus-Christ lui-même qui me l’a fait connaître, par une révélation.
13Vous avez entendu parler de ma conduite passée quand j’étais adepte du judaïsme. Vous savez avec quel fanatisme je persécutais l’Eglise de Dieu, dans le but de la détruire. 14Dans la pratique du judaïsme, j’allais plus loin que la plupart des Juifs de ma génération, et j’étais bien plus zélé qu’eux pour les traditions que j’avais reçues de mes ancêtres. 15Mais Dieu m’avait mis à part dès avant ma naissance et, dans sa grâce, il m’a appelé à le connaître. 16Aussi, dès qu’il lui a plu de révéler en moi son Fils pour que je l’annonce aux non-Juifs, je n’ai consulté personne. 17Je ne me suis même pas rendu à Jérusalem pour rencontrer ceux qui étaient déjà apôtres avant moi, mais je suis parti pour l’Arabie1.17 Région au sud et à l’est du territoire israélite correspondant au royaume des Nabatéens (voir note 2 Co 11.32). Beaucoup de Juifs y vivaient. Paul, conformément à son apostolat, a annoncé l’Evangile à ses compatriotes. C’est ce qui a justifié l’action du roi Arétas contre lui (2 Co 11.32).. De là, je suis retourné à Damas.
18Ce n’est que trois ans plus tard que je suis allé à Jérusalem pour faire la connaissance de Pierre, chez qui je suis resté quinze jours. 19A part lui et Jacques1.19 Jacques, frère de Jésus, était l’un des principaux responsables de l’Eglise de Jérusalem., le frère du Seigneur, je n’ai rencontré aucun autre apôtre1.19 Autre traduction : je n’ai vu aucun autre apôtre, mais j’ai seulement vu Jacques, le frère du Seigneur.. 20– Dieu m’est témoin que je ne mens pas en vous écrivant cela. – 21Ensuite je me suis rendu dans les districts de la Syrie et de la Cilicie. 22Mais les chrétiens des Eglises de la Judée ne me connaissaient pas personnellement. 23Ils avaient seulement entendu dire : « Celui qui, autrefois, nous persécutait, prêche maintenant la foi qu’il voulait détruire. » 24Et ils louaient Dieu à mon sujet.
Salutări
1Pavel – apostol nu de la oameni, nici printr‑un om, ci prin Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl, Care L‑a înviat dintre cei morți – 2și toți frații care sunt cu mine, către bisericile2 Scrisoarea trebuia citită în mai multe biserici din acea regiune. Galatiei2 Probabil cu referire la provincia romană Galatia și la teritoriul din partea de sud a acestei provincii, pe care Pavel l‑a traversat în prima sa călătorie misionară (vezi F.A. 13:14–14:23).:
3Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos, 4Care S‑a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scape din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 5A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
Nu este o altă Evanghelie
6Sunt uimit că treceți așa de repede de la Cel Care v‑a chemat în harul lui Cristos, la o altă evanghelie. 7Nu că ar exista o altă evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură și vor să pervertească Evanghelia7 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună. lui Cristos. 8Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v‑ar vesti o altă evanghelie decât cea pe care v‑am vestit‑o, să fie blestemat8 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. El poate avea sensul de însemnat pentru a fi blestemat. Termenul apare și în LXX (de 15 ori), având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). În acest context semnificația este apropiată de sensul să fie însemnat ca să nu vă apropiați de el, precum erau însemnați condamnații care își pierdeau drepturile și deveneau obiectul disprețului public.! 9Așa cum v‑am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vestește o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, să fie blestemat!
10Încerc eu acum să‑i conving pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau încerc eu să plac oamenilor? Dacă aș mai încerca să plac oamenilor, n‑aș fi un rob al lui Cristos!
Pavel chemat de Dumnezeu
11Vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine omenească11 Lit.: nu este potrivit cu omul. Apostolul Pavel creează tensiune între evangheliile „de jos“, nerevelate, în conformitate cu nevoile oamenilor, și Evanghelia „de sus“, revelată, de origine dumnezeiască., 12pentru că n‑am primit‑o, nici n‑am învățat‑o de la vreun om, ci prin descoperire din partea lui Isus Cristos.
13Căci ați auzit despre felul meu de viață13 Sau: purtarea mea. din trecut, în iudaism, cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o distrugeam. 14Eram mai înaintat în iudaism decât mulți dintre cei de o vârstă cu mine, din neamul meu, având un mai mare zel pentru tradițiile strămoșești. 15Dar când Dumnezeu, Care m‑a pus deoparte încă din pântecul mamei mele și m‑a chemat prin harul Său, a găsit potrivit 16să‑L descopere pe Fiul Său în mine, ca să‑L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om16 Lit.: sfatul cărnii și sângelui., 17nici nu m‑am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m‑am dus în Arabia, iar după aceea m‑am reîntors în Damasc.
18Apoi, după trei ani, m‑am suit la Ierusalim să‑l vizitez pe Chifa18 Atât Chifa/Chefa (aramaică), cât și Petros (greacă), înseamnă piatră. și am rămas la el cincisprezece zile, 19dar n‑am văzut pe niciun alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20În cele ce vă scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint.
21M‑am dus apoi în regiunile Siriei și ale Ciliciei, 22dar le eram încă necunoscut la față bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. 23Ei doar auzeau spunându‑se: „Cel care înainte ne persecuta, vestește acum credința pe care încerca s‑o distrugă.“ 24Și Îl slăveau pe Dumnezeu datorită mie.
