L’idolâtrie d’Israël et le renouvellement de l’alliance
Le veau d’or
1Quand le peuple s’aperçut que Moïse tardait à redescendre de la montagne, il se rassembla autour d’Aaron et lui dit : Allons ! Fabrique-nous des dieux qui marchent à notre tête, car Moïse, cet homme qui nous a fait sortir d’Egypte, nous ne savons pas ce qui lui est arrivé.
2Aaron leur répondit : Otez les pendants d’or des oreilles de vos femmes, de vos fils32.2 Les hommes portaient également des boucles d’oreilles (voir Jg 8.24-26). et de vos filles, et apportez-les moi.
3Tous se défirent des pendants d’or qui étaient à leurs oreilles et les apportèrent à Aaron. 4Celui-ci les reçut de leurs mains, façonna l’or au burin et en coula la statue d’un veau. Alors le peuple s’écria : Israël, Voici tes dieux, qui t’ont fait sortir d’Egypte32.4 Parodie de 20.2 (voir 1 R 12.28-29 ; Ac 7.41). !
5Voyant cela, Aaron construisit un autel devant le veau ; puis il proclama : Demain il y aura fête en l’honneur de l’Eternel.
6Le lendemain, levé de bon matin, le peuple se mit à offrir des holocaustes et des sacrifices de communion. Ils s’assirent pour manger et boire, puis ils se levèrent pour se divertir32.6 Le verbe traduit par se divertir peut avoir une connotation sexuelle (Gn 26.8). Des orgies licencieuses accompagnaient généralement les fêtes païennes. C’est dans ce sens que Paul interprète ce texte (1 Co 10.7)..
Moïse apaise l’Eternel
7L’Eternel dit à Moïse : Va, redescends, car ton peuple que tu as fait sortir d’Egypte se conduit très mal. 8Ils se sont bien vite détournés de la voie que je leur avais indiquée. Ils se sont fabriqué un veau de métal fondu, ils se sont prosternés devant lui et lui ont offert des sacrifices en disant : « Israël, voici tes dieux, qui t’ont fait sortir d’Egypte ! »
9L’Eternel ajouta : Je constate que ce peuple est un peuple rebelle. 10Maintenant, laisse-moi faire : ma colère s’enflammera contre eux et je les exterminerai. Mais je ferai de toi un autre grand peuple.
11Alors Moïse supplia l’Eternel son Dieu d’avoir pitié en disant : Eternel, pourquoi ta colère s’enflammerait-elle contre ton peuple que tu as fait sortir d’Egypte par un formidable déploiement de force et de puissance32.11 Pour les v. 11-14, voir Nb 14.13-19. ? 12Pourquoi les Egyptiens diraient-ils que c’est dans de mauvaises intentions que leur Dieu les a fait sortir de leur pays : pour les faire périr dans la région des montagnes et les faire disparaître de la terre ? Laisse ta colère et renonce à envoyer le malheur à ton peuple. 13Souviens-toi d’Abraham, d’Isaac et d’Israël, tes serviteurs, envers qui tu t’es engagé par serment en ton propre nom en leur déclarant : « Je rendrai vos descendants aussi nombreux que les étoiles du ciel, je leur donnerai tout ce pays dont j’ai parlé, et ils le posséderont pour toujours32.13 Voir Gn 17.8 ; 22.16-17.. »
14Alors l’Eternel renonça à faire venir sur son peuple le malheur dont il l’avait menacé.
La colère de Moïse
15Moïse s’en retourna et redescendit de la montagne, tenant en main les deux tablettes de l’acte de l’alliance. Elles étaient gravées des deux côtés, sur leurs deux faces. 16Ces tablettes étaient l’œuvre de Dieu, l’écriture était celle de Dieu, gravée sur les tablettes.
17Quand Josué entendit les clameurs poussées par le peuple, il dit à Moïse : Il y a un bruit de guerre dans le camp.
18– Non ! répondit Moïse, ce ne sont ni des cris de victoire ni des lamentations de défaite. C’est un bruit de chansons que j’entends.
19Quand il fut près du camp, qu’il aperçut le veau et vit les chœurs de danses, il entra dans une grande colère : il lança les tablettes qu’il tenait en mains et les mit en pièces au pied de la montagne. 20Il saisit le veau que le peuple avait fabriqué, le jeta au feu et le réduisit en poussière qu’il éparpilla à la surface de l’eau, puis il fit boire cette eau aux Israélites. 21Ensuite, il demanda à Aaron : Que t’a donc fait ce peuple pour que tu l’aies entraîné à se rendre coupable d’un si grand péché ?
22Aaron répondit : Que mon seigneur ne se fâche pas ! Tu sais toi-même que ce peuple est porté à faire le mal. 23Ils m’ont dit : « Fabrique-nous des dieux qui marchent à notre tête, car ce Moïse, cet homme qui nous a fait sortir d’Egypte, nous ne savons pas ce qui lui est arrivé32.23 Voir Ac 7.40.. » 24Je leur ai donc répondu : « Que ceux qui ont de l’or s’en dessaisissent ! » Ils m’en ont remis, je l’ai fait fondre au feu et voilà le veau qui en est sorti.
25Moïse vit que le peuple était déchaîné. Aaron l’avait laissé faire, de sorte qu’il s’exposait au mépris de ses ennemis. 26Alors il se posta à l’entrée du camp et s’écria : Que tous ceux qui sont pour l’Eternel viennent vers moi !
Tous les membres de la tribu de Lévi se rallièrent à lui. 27Il leur dit : Voici ce qu’ordonne l’Eternel, le Dieu d’Israël : Que chacun de vous mette son épée au côté ! Parcourez tout le camp, allez d’une tente à l’autre, que chacun tue jusqu’à son frère, son ami, son proche.
28Les lévites obéirent à Moïse de sorte que, ce jour-là, environ trois mille hommes du peuple perdirent la vie. 29Moïse dit aux lévites : Vous avez été investis aujourd’hui au service de l’Eternel, car vous avez combattu chacun contre son fils et son frère, de sorte que l’Eternel vous accorde aujourd’hui sa bénédiction.
Moïse prie l’Eternel de pardonner au peuple
30Le lendemain, Moïse dit au peuple : Vous vous êtes rendus coupables d’un grand péché. Maintenant je vais remonter auprès de l’Eternel. Peut-être obtiendrai-je un moyen d’expiation pour votre péché.
31Moïse retourna donc auprès de l’Eternel et dit : Hélas ! ce peuple s’est rendu coupable d’un grand péché, il s’est fait un dieu d’or. 32Mais maintenant, veuille pardonner ce péché. Sinon, efface-moi du livre32.32 Voir Ps 69.29 ; Ap 3.5. que tu as écrit.
33L’Eternel répondit à Moïse : C’est celui qui a péché contre moi que j’effacerai de mon livre. 34Maintenant va, conduis le peuple là où je t’ai dit. Mon ange marchera devant toi, mais au jour où j’interviendrai, je les châtierai pour leur péché.
35L’Eternel frappa le peuple, à cause du veau d’or qu’avait fabriqué Aaron.
Vițelul de aur
(Deut. 9:7-21, 25-29)
1Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s‑a strâns în jurul lui Aaron și i‑a zis:
– Ridică‑te! Fă‑ne niște dumnezei1 Ebr.: elohim, un plural care are în VT mai multe uzanțe. Termenul se poate referi atât la Dumnezeu (vezi Gen. 1:1 și nota), funcționând gramatical ca un singular, cât și la dumnezei, îngeri sau conducători, funcționând gramatical ca un plural. Din text înțelegem că israeliții i‑au cerut lui Aaron niște dumnezei, iar Aaron le‑a făcut un vițel turnat. Din perspectiva israeliților acest vițel era echivalentul dumnezeilor lor (vezi v. 4; existau multe zeități, atât la egipteni cât și la semiți, reprezentate prin viței sau tauri), în timp ce din perspectiva lui Aaron acesta era o reprezentare a Domnului (vezi v. 5). care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.
2Aaron le‑a răspuns:
– Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți‑i la mine!
3Și toți și‑au scos cerceii de aur din urechi și i‑au adus la Aaron. 4El a luat aurul din mâna lor, l‑a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat4 Cel mai probabil un vițel din lemn, placat cu aur (în v. 20, vițelul este ars). Textul ebraic poate să se refere și la un vițel turnat din aur solid și apoi lucrat cu o daltă.. Ei au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 5Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6A doua zi s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace6 Vezi nota de la 24:5.. Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea, apoi s‑a ridicat să se distreze.
7Domnul i‑a zis lui Moise:
– Du‑te, coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului, s‑a pervertit. 8S‑au abătut repede de la calea pe care le‑am poruncit‑o. Și‑au făcut un vițel turnat, s‑au închinat înaintea lui, i‑au adus jertfe și au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“
9Domnul i‑a zis lui Moise:
– M‑am uitat la acest popor și iată că este un popor cu ceafa tare9 Cu sensul de a fi încăpățânat.. 10Acum, lasă‑Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și‑i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11Dar Moise a căutat fața Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică? 12De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i ucidă prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce‑Ți mânia Ta cea aprigă de la ei și lasă‑Te de răul pe care vrei să‑l faci poporului Tău. 13Adu‑Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți, zicându‑le: „Vă voi înmulți sămânța13 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. ca stelele cerurilor și toată această țară, pe care v‑am promis‑o, o voi da seminței voastre, iar ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să‑l facă poporului Său.
15Apoi Moise s‑a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate. 16Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table.
17Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i‑a zis lui Moise:
– Este zgomot de război în tabără.
18Moise a răspuns:
– Nu este nici strigăt de victorie, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud.
19În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s‑a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le‑a sfărâmat de poalele muntelui. 20A luat vițelul pe care l‑au făcut și l‑a ars în foc. L‑a măcinat până s‑a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat‑o fiilor lui Israel s‑o bea.
21Moise i‑a zis lui Aaron:
– Ce ți‑a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?
22Aaron a răspuns:
– Să nu se aprindă mânia stăpânului meu. Tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău. 23Ei mi‑au zis: „Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.“ 24Atunci eu le‑am răspuns: „Oricine are aur să‑l scoată!“ Ei mi l‑au dat, iar eu l‑am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta.
25Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu și de batjocură înaintea dușmanilor lui – 26a stat la intrarea în tabără și a zis: „Cine este de partea Domnului să vină la mine!“ Toți leviții s‑au adunat în jurul lui.
27El le‑a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare să‑și încingă sabia la mijloc! Întoarceți‑vă și străbateți tabăra din poartă în poartă, și fiecare să‑și omoare fratele, prietenul și vecinul.»“ 28Leviții au făcut așa cum le‑a poruncit Moise și aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29Apoi Moise le‑a zis: „Astăzi v‑ați predat Domnului, fiecare cu prețul fiului și al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“
Mijlocirea lui Moise
30În ziua următoare, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru.“
31Moise s‑a întors la Domnul și a zis:
– Oh, poporul acesta a săvârșit un mare păcat, făurindu‑și dumnezei din aur. 32Dar acum, dacă dorești, iartă‑i păcatul! Dacă nu, șterge‑mă, Te rog, din Cartea Ta pe care ai scris‑o.
33Domnul i‑a zis lui Moise:
– Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi șterge din Cartea Mea. 34Acum du‑te și condu poporul spre locul despre care ți‑am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuși, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.
35Domnul a lovit poporul pentru ceea ce făcuseră cu vițelul făurit de Aaron.
