L’alliance du Sinaï
L’arrivée au mont Sinaï
1Le troisième mois après leur départ d’Egypte, ce jour même, les Israélites arrivèrent au désert du Sinaï19.1 Le mot Sinaï désigne tantôt la montagne, tantôt le désert au sud-est de la péninsule. Les Israélites sont restés là près d’une année.. 2Après être partis de Rephidim, ils entrèrent dans ce désert et y dressèrent leur camp en face de la montagne.
Dieu adopte Israël
3Moïse gravit la montagne pour aller vers Dieu. D’en haut, Dieu l’appela et lui dit : Voici comment tu parleras aux descendants de Jacob et ce que tu annonceras aux Israélites : 4« Vous avez vu vous-mêmes comment j’ai traité les Egyptiens et comment je vous ai portés comme sur des ailes d’aigle pour vous faire venir jusqu’à moi19.4 La femelle de l’aigle porte ses petits sur ses ailes pendant son vol (voir Dt 32.11). Allusion à la manière dont Dieu a fait surmonter les difficultés à son peuple, en particulier en lui faisant traverser la barrière apparemment infranchissable de la mer des Roseaux.. 5Maintenant, si vous m’obéissez et si vous restez fidèles à mon alliance, vous serez pour moi un peuple précieux parmi tous les peuples, bien que toute la terre m’appartienne. 6Oui vous, vous serez pour moi un royaume de prêtres, une nation sainte. » Telles sont les paroles que tu transmettras aux Israélites19.6 Voir Dt 4.20 ; 7.6 ; 14.2 ; 26.18 ; Tt 2.14 ; Ap 1.6 ; 5.10 ; cité en 1 P 2.9..
7Moïse retourna au camp, convoqua les responsables du peuple et leur transmit toutes les paroles de l’Eternel. 8Alors le peuple s’écria à l’unanimité : Nous ferons tout ce que l’Eternel a dit.
Moïse rapporta à l’Eternel la réponse du peuple.
9L’Eternel dit à Moïse : Voici que je viendrai te trouver au sein d’une épaisse nuée pour que le peuple entende lorsque je parlerai avec toi et qu’ils aient pour toujours confiance en toi.
Et Moïse rapporta à l’Eternel les paroles du peuple.
La purification rituelle
10L’Eternel dit à Moïse : Va trouver le peuple et demande-lui d’accomplir aujourd’hui et demain des rites de purification et de laver leurs vêtements. 11Qu’ils se tiennent prêts pour après-demain, car ce jour-là, je descendrai sur le mont Sinaï à la vue de tout le peuple. 12Tu leur fixeras des limites autour de la montagne et tu leur donneras cet avertissement : « Gardez-vous bien de gravir cette montagne et même de vous en approcher ; quiconque s’en approchera sera puni de mort. 13Si quelqu’un transgresse cet ordre, on ne le touchera pas, mais on le lapidera ou on le percera de flèches. Qu’il s’agisse d’une bête ou d’un homme, il ne restera pas en vie. C’est seulement lorsque la corne du bélier sonnera que certains19.13 Aaron et ses deux fils ainsi que soixante-dix responsables du peuple d’Israël pourront monter sur la montagne (24.1, 9-10). monteront sur la montagne19.13 Allusion en Hé 12.18-20.. »
14Moïse redescendit de la montagne vers le peuple pour lui faire accomplir les rites de purification. Ils lavèrent aussi leurs vêtements. 15Puis il leur dit : Tenez-vous prêts pour après-demain. Abstenez-vous d’ici-là de tout rapport sexuel19.15 Pour ne pas être dans un état d’impureté rituelle (voir Lv 15.18, 21 ; 1 S 21.4-5)..
L’Eternel descend sur le mont Sinaï
16Le surlendemain, dès le lever du jour, il y eut des coups de tonnerre et des éclairs, une épaisse nuée couvrit la montagne et l’on entendit un son de corne très puissant. Dans le camp, tout le peuple se mit à trembler de peur. 17Moïse fit sortir tout le monde du camp, à la rencontre de Dieu. Ils se tinrent au pied de la montagne. 18Le mont Sinaï était entièrement enveloppé de fumée parce que l’Eternel était descendu là au milieu du feu, et la fumée s’élevait comme celle d’une fournaise. Toute la montagne était secouée d’un violent tremblement de terre. 19Le son du cor allait en s’amplifiant énormément. Moïse parlait, et Dieu lui répondait dans le tonnerre19.19 Voir Hé 12.18-24.. 20L’Eternel était descendu sur le sommet du mont Sinaï, et il y appela Moïse. Moïse monta.
21L’Eternel lui dit : Redescends avertir le peuple de ne pas se précipiter vers l’Eternel pour le voir, car beaucoup d’entre eux y perdraient la vie. 22Même les prêtres19.22 Probablement les chefs de famille qui au temps des patriarches avaient des fonctions sacerdotales, ou des responsables d’Israël (voir 3.16, 18 ; 12.21 ; 18.12). qui s’approchent de moi doivent se purifier, sous peine de voir l’Eternel décimer leurs rangs.
23Moïse dit à l’Eternel : Le peuple ne saurait gravir le mont Sinaï puisque tu nous as toi-même prescrit de fixer des limites autour de la montagne et de la tenir pour sacrée.
24L’Eternel lui répéta : Va, redescends, et puis tu remonteras avec Aaron. Mais que les prêtres et le peuple ne se précipitent pas pour monter vers moi, de peur que je ne décime leurs rangs.
25Moïse redescendit vers le peuple pour lui parler.
Israel în pustia Sinai
1În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au ajuns în pustia Sinai. 2După ce au pornit din Refidim, au intrat în pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra în pustie. Acolo, Israel și‑a așezat tabăra înaintea muntelui.
3Moise s‑a suit la Dumnezeu. Domnul l‑a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești Casei lui Iacov. Iată ce să le spui fiilor lui Israel: 4«Ați văzut ce le‑am făcut egiptenilor, cum v‑am purtat pe aripi de vultur și v‑am adus la Mine. 5De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu, 6voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel.“
7Astfel, Moise a venit, i‑a chemat pe bătrânii poporului și le‑a pus înainte toate cuvintele acestea, pe care i le‑a poruncit Domnul. 8Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise a dus înapoi Domnului cuvintele poporului.
Sfințirea poporului
9Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într‑un nor gros, pentru ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă întotdeauna încredere în tine.“
Moise I‑a spus Domnului cuvintele poporului. 10Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Du‑te la popor și sfințește‑i10 Vezi nota de la 13:2. azi și mâine. Să‑și spele hainele 11și să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai sub privirea întregului popor. 12Să pui de jur împrejur limite pentru popor, zicând: «Aveți grijă să nu urcați pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se atinge de munte, sigur va fi pedepsit cu moartea.» 13Nici măcar o mână să nu‑l atingă. Dacă‑l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeți. Indiferent ce va fi, animal sau om, să nu trăiască! Doar când cornul de berbec va suna prelung, ei să se urce pe munte.“
14Moise a coborât de pe munte la popor. A sfințit poporul, și ei și‑au spălat hainele. 15El a zis poporului: „Fiți gata pentru a treia zi. Să nu vă apropiați de vreo femeie!“
16În dimineața celei de‑a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbiță16, 19 Ebr.: șofar, același instrument descris în v. 13 prin ebraicul yyobel. Șofarul era un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. se auzea foarte tare, așa că tot poporul din tabără s‑a cutremurat. 17Moise a scos poporul din tabără ca să‑L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui. 18Muntele Sinai era acoperit în întregime cu fum, pentru că Domnul S‑a coborât pe el în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele18 Cele mai multe mss ebraice. Câteva mss ebraice și LXX: întreg poporul. se cutremura cu putere. 19În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea. 20Când Domnul S‑a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l‑a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s‑a urcat acolo.
21Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Coboară și avertizează poporul să nu se năpustească să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să cadă morți mulți dintre ei. 22Chiar și preoții care se apropie de Domnul trebuie să se sfințească22 Vezi nota de la 13:2., pentru ca nu cumva Domnul să izbucnească împotriva lor.
23Moise I‑a răspuns Domnului:
– Poporul nu are voie să urce pe muntele Sinai, pentru că Tu Însuți ne‑ai avertizat, zicând: „Pune limite în jurul muntelui și sfințește‑l.“
24Domnul i‑a zis:
– Du‑te, coboară, iar apoi suie‑te din nou aici împreună cu Aaron, dar nu lăsa nici preoții, nici poporul să se repeadă să se suie la Domnul, ca nu cumva El să izbucnească împotriva lor.
25Moise a coborât la popor și le‑a zis aceste lucruri.
