A Rephidim : l’eau jaillit d’un rocher
1Toute l’assemblée des Israélites s’éloigna étape par étape du désert de Sin selon les directives de l’Eternel. Ils campèrent à Rephidim où ils ne trouvèrent pas d’eau à boire. 2Alors le peuple prit Moïse à partie en lui disant : Donne-nous de l’eau à boire !
Moïse leur répondit : Pourquoi me prenez-vous à partie ? Pourquoi voulez-vous forcer la main à l’Eternel ?
3Pressé par la soif, le peuple se plaignit de Moïse et dit : Pourquoi nous as-tu fait quitter l’Egypte ? Est-ce pour nous faire mourir de soif ici, nous, nos enfants et nos troupeaux ?
4Moïse cria à l’Eternel en disant : Que puis-je faire pour ce peuple ? Ils sont sur le point de me lapider !
5L’Eternel dit à Moïse : Passe devant le peuple et emmène avec toi quelques responsables d’Israël. Prends à la main le bâton avec lequel tu as frappé le Nil et va ! 6Quant à moi, je vais me tenir là devant toi sur un rocher du mont Horeb ; tu frapperas le rocher, de l’eau en jaillira et le peuple pourra boire17.6 Voir 1 Co 10.4..
Moïse fit ainsi en présence des responsables d’Israël. 7Il appela ce lieu Massa et Meriba (Epreuve et Querelle), parce que les Israélites l’avaient pris à partie et parce qu’ils avaient voulu forcer la main à l’Eternel en disant : « L’Eternel est-il oui ou non au milieu de nous ? »
Le combat contre les Amalécites
8Les Amalécites17.8 Peuple descendant d’un petit-fils d’Esaü (Gn 36.6, 12 ; 1 Ch 1.36) qui vivait de pillage dans le désert au sud de ce qui deviendra le pays d’Israël et faisait parfois des incursions dans le pays de Canaan (Jg 6.3) ou vers le Sinaï. vinrent attaquer Israël à Rephidim. 9Alors Moïse dit à Josué17.9 Un chef de la tribu d’Ephraïm (Nb 13.3, 8, 16) qui paraît ici pour la première fois et sera désigné comme successeur de Moïse (v. 14). : Choisis-nous des guerriers et demain tu iras combattre les Amalécites. Moi, je me tiendrai au sommet de la colline, avec le bâton de Dieu à la main.
10Josué se conforma aux instructions de Moïse. Il alla combattre les Amalécites, tandis que Moïse, Aaron et Hour17.10 Membre de la tribu de Juda, aïeul de Betsaléel, le constructeur du tabernacle (31.2). montèrent au sommet de la colline. 11Or, lorsque Moïse levait la main, Israël avait l’avantage dans la bataille, et lorsqu’il la laissait retomber, Amalec l’emportait. 12Comme les bras de Moïse se fatiguaient, Aaron et Hour prirent une pierre qu’ils placèrent sous lui pour le faire asseoir dessus, et ils lui soutinrent les bras, chacun d’un côté ; ainsi ses bras tinrent ferme jusqu’au coucher du soleil, 13et Josué remporta la victoire sur les Amalécites à la pointe de l’épée.
14L’Eternel dit à Moïse : Consigne cela par écrit pour qu’on en garde le souvenir17.14 Première mention d’un livre dans lequel seront consignés les événements de l’Exode. et déclare à Josué que j’effacerai complètement le souvenir d’Amalec de sous le ciel17.14 Voir Dt 25.17-19 ; 1 S 15.2-9..
15Moïse érigea un autel qu’il appela Adonaï-Nissi (Le Seigneur est ma bannière), 16puis il ajouta : Puisqu’on s’est attaqué au trône de l’Eternel, l’Eternel fera la guerre à Amalec de génération en génération.
Apa din stâncă
(Num. 20:1-13)
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc1 Vezi Num. 33:12-14., după cum le‑a poruncit Domnul. Ei și‑au așezat tabăra la Refidim, dar acolo nu era apă de băut pentru popor. 2Atunci poporul s‑a certat cu Moise.
Ei au zis:
– Dă‑ne apă să bem!
Moise le‑a răspuns:
– De ce vă certați cu mine? De ce Îl puneți la încercare2 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Domnul?
3Poporul stătea acolo însetat și cârtea împotriva lui Moise.
El zicea:
– De ce ne‑ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete cu copiii și vitele noastre?
4Moise a strigat către Domnul, zicând:
– Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!
5Domnul i‑a răspuns lui Moise:
– Treci înaintea poporului și ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel. Ia în mână toiagul tău cu care ai lovit Nilul și du‑te. 6Iată, Eu voi sta acolo, înaintea ta, la6 Sau: pe. stâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă. Astfel, poporul va putea să bea.
Și Moise a făcut așa sub privirea bătrânilor lui Israel. 7El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“7 Masa și Meriba înseamnă Încercare și Ceartă., pentru că acolo fiii lui Israel s‑au certat și L‑au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“
Victoria împotriva lui Amalek
8După aceea a venit Amalek și s‑a luptat cu Israel la Refidim. 9Moise i‑a zis lui Iosua: „Alege câțiva oameni dintre noi și ieși! Luptă‑te cu Amalek! Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.“ 10Iosua a făcut așa cum i‑a zis Moise și s‑a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron și Hur s‑au urcat pe vârful dealului. 11Atunci când Moise își ținea mâna sus, Israel era mai tare, iar atunci când își lăsa mâna jos, era mai tare Amalek. 12Când mâinile lui Moise au obosit, au luat o piatră și au pus‑o sub el, iar el s‑a așezat pe ea. Apoi Aaron și Hur i‑au sprijinit mâinile, unul de‑o parte, iar altul de cealaltă parte. Și astfel mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. 13Iosua l‑a învins pe Amalek și pe poporul acestuia cu ascuțișul sabiei.
14Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într‑o carte ca aducere-aminte și citește‑o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri.“ 15Moise a zidit un altar și i‑a pus numele „Domnul este steagul meu“15 Ebr.: YHWH Nissi, 16zicând: „Pentru că o mână s‑a ridicat spre tronul Domnului,16 Cu referire la mâinile lui Moise, ce au fost ridicate în timpul luptei (17:11). Sensul propoziției este nesigur. Unele traduceri redau: Pentru că o mână s‑a ridicat împotriva tronului Domnului, referindu‑se astfel la Amalek. Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generație în generație.“
