Mardochée met Haman en colère
1Quelque temps après ces événements, l’empereur Xerxès éleva en dignité Haman, fils de Hammedata du pays d’Agag : il le promut au rang de premier ministre et lui donna ainsi la prééminence sur tous les ministres de son gouvernement. 2Par ordre de l’empereur, tous les fonctionnaires impériaux en poste au palais devaient s’agenouiller et se prosterner sur son passage. Mais Mardochée ne s’agenouillait pas et ne se prosternait pas devant lui. 3Ses collègues lui demandèrent : Pourquoi désobéis-tu à l’ordre de l’empereur ?
4Tous les jours, ils lui disaient cela, mais Mardochée ne les écoutait pas.
Finalement, ils signalèrent la chose à Haman pour voir si Mardochée s’en tiendrait à ses paroles, car il leur avait dit qu’il était Juif. 5Quand Haman eut constaté que Mardochée ne s’agenouillait pas et ne se prosternait pas devant lui, il devint furieux. 6On lui avait appris à quel peuple Mardochée appartenait, et il jugea trop insuffisant de porter la main sur Mardochée seulement. Il résolut donc d’exterminer tous les Juifs, compatriotes de Mardochée, qui se trouvaient dans tout l’empire de Xerxès. 7Le premier mois, c’est-à-dire le mois de Nisân de la douzième année du règne de Xerxès3.7 C’est-à-dire, le mois de la Pâque, en avril ou mai 474 av. J.-C., cinq ans après l’élévation d’Esther au titre d’impératrice (voir 2.16-17)., Haman fit tirer au sort – ce qui se dit « Pour » – en passant en revue un jour après l’autre et un mois après l’autre. Le sort tomba sur le douzième mois qui est le mois d’Adar3.7 Mars-avril..
Haman veut exterminer les Juifs
8Puis Haman alla dire à l’empereur Xerxès : Il y a, répandu parmi les peuples dans toutes les provinces de ton empire, un peuple qui est inassimilable. Leurs lois sont différentes de celles de tous les autres peuples, et ils n’obéissent pas aux lois impériales. L’empereur n’a aucun intérêt à les laisser en paix. 9Si l’empereur le veut bien, que l’on rédige un édit ordonnant leur extermination et je pèserai dix mille pièces d’argent que je remettrai aux fonctionnaires impériaux pour qu’ils les versent dans les caisses de l’empereur.
10Alors l’empereur ôta son anneau du doigt et le remit à Haman, fils de Hammedata d’Agag, l’ennemi des Juifs3.10 L’anneau royal portait le sceau qui validait les décrets (voir v. 12 ; Gn 41.42).. 11Puis l’empereur dit à Haman : Je te laisse l’argent et je te livre ce peuple. Fais-en ce que tu voudras.
12Le treizième jour du premier mois3.12 La veille de la Pâque pour les Juifs., on convoqua les secrétaires impériaux et, sur l’ordre de Haman, ils écrivirent aux satrapes de l’empereur3.12 L’Empire perse était divisé en 20 satrapies et 127 districts administratifs régies par des gouverneurs. Les satrapes sont aussi mentionnés en 8.9 ; 9.3., aux gouverneurs de chaque district et aux ministres de chaque peuple. Les documents furent rédigés selon le système d’écriture des différentes provinces et dans la langue de chaque peuple. Les messages furent écrits au nom de l’empereur Xerxès et scellés du sceau impérial. 13Les lettres furent portées par les coureurs dans toutes les provinces de l’empire, pour ordonner de massacrer, de tuer et d’exterminer les Juifs, jeunes et vieux, enfants et femmes, en un seul jour, à savoir le treizième jour du douzième mois, qui est le mois d’Adar, et de piller leurs biens. 14Le texte de l’édit devait être promulgué comme loi dans chaque province et porté à la connaissance de tous les peuples pour que chacun se tienne prêt pour le jour fixé.
15Les coureurs partirent en hâte, par ordre de l’empereur. Le décret fut aussi publié dans la citadelle de Suse. L’empereur et Haman s’installèrent pour boire tandis que dans la ville de Suse régnait la consternation.
Conspirația antievreiască
1După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l‑a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l‑a înălțat și a pus scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. 2Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ. 3Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“ 4Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l‑au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea4 Sau: cuvintele. lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu. 5Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s‑a umplut de mânie. 6A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că‑l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș. 7În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la7 LXX: și a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar7, 13 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, care corespunde lunilor februarie-martie..
8Atunci Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș:
– Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să le dea pace! 9Dacă împăratul încuviințează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți9 Aproximativ 300 t. de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.
10Împăratul și‑a scos inelul de pe deget și i l‑a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.
11Împăratul i‑a zis lui Haman:
– Poți să‑ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă‑i așa cum crezi că este bine11 Lit.: fă‑i potrivit cu ceea ce este bine în ochii tăi.!
12Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le‑a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puși peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‑a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și stârpirea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât și prădarea bunurilor lor. 14Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile. 15Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s‑au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.
