L’annonce de choses nouvelles
1Ecoutez bien ceci, ╵ô communauté de Jacob,
vous qui vous réclamez ╵de ce nom d’Israël
et qui êtes issus ╵des sources de Juda,
vous qui prêtez serment ╵au nom de l’Eternel
et qui avez ╵le Dieu d’Israël à la bouche,
mais sans sincérité ╵et sans droiture !
2Car vous vous dénommez : ╵« Ceux de la ville sainte » !
Et vous vous appuyez ╵sur le Dieu d’Israël,
sur celui qui s’appelle ╵le Seigneur des armées célestes !
3J’ai annoncé depuis longtemps ╵les événements du passé,
j’en ai parlé,
je les ai fait entendre,
puis, soudain, j’ai agi, ╵et cela s’est produit.
4Parce que je savais ╵que tu es obstiné,
que ton cou est semblable ╵à un tendon de fer,
et que tu as un front de bronze,
5je t’ai annoncé ces événements ╵bien longtemps à l’avance,
je t’en ai informé ╵avant qu’ils se produisent,
pour que tu ne puisses pas dire :
« C’est mon idole qui a fait ╵toutes ces choses,
c’est ma statue de bois, ╵mon image en métal fondu,
qui en a donné l’ordre ! »
6Tu as bien entendu, ╵considère bien tout cela.
N’allez-vous pas ╵l’annoncer vous aussi ?
Maintenant je t’annonce des choses nouvelles, ╵des choses tenues en réserve,
que tu ne connais pas.
7Elles sont créées maintenant
et non depuis longtemps ;
jusqu’à ce jour, ╵tu n’en avais pas entendu parler
pour que tu ne puisses pas dire :
« Je le savais déjà ! »
8Non, tu n’en savais rien,
tu ne l’avais pas entendu ;
jamais auparavant, ╵ce n’était parvenu ╵à tes oreilles.
Car je te connaissais, ╵et je te savais traître.
Oui, tu t’appelles : ╵« Révolté de naissance48.8 Voir 43.27 et note. ! »
9Par égard pour ma renommée,
je retiens ma colère ;
et pour que la louange ╵retentisse pour moi,
je me réfrène,
pour ne pas te détruire.
10Je t’ai fait fondre,
mais non pour en retirer de l’argent.
Oui, je t’ai éprouvé ╵dans le creuset de l’affliction.
11C’est par égard pour moi,
uniquement pour moi, ╵que j’agirai ainsi.
Comment me laisserais-je ╵déshonorer ?
Je ne donnerai pas ╵ma gloire à quelqu’un d’autre.
12Ecoute-moi, Jacob,
Israël, que j’appelle !
Voilà ce que je suis : ╵moi, je suis le premier
et je suis aussi le dernier48.12 Voir 44.6 ; Ap 1.17 ; 22.13..
13C’est de mes propres mains ╵que j’ai fondé la terre
et déployé le ciel.
Dès que je les appelle,
ensemble, ils se présentent.
14Vous tous, rassemblez-vous ╵et écoutez-moi bien !
Qui donc parmi les autres dieux ╵a annoncé ces choses ?
Cet homme que l’Eternel48.14 Probablement Cyrus. aime
accomplira ce qu’il désire ╵à l’encontre de Babylone,
son bras se lèvera ╵contre les Chaldéens.
15C’est moi, c’est moi qui ai parlé,
moi qui l’ai appelé
et qui l’ai fait venir.
Je ferai réussir ╵ses entreprises.
16Approchez-vous de moi, ╵écoutez bien ceci :
Dès le commencement ╵je n’ai jamais parlé ╵dans le secret.
Quand les événements ╵se sont produits, ╵j’étais présent.
Et maintenant ╵le Seigneur, l’Eternel,
m’a envoyé ╵et son Esprit est avec moi.
Ce que Dieu désire
17Ainsi dit l’Eternel, ╵celui qui te délivre
et le Saint d’Israël :
Moi, je suis l’Eternel, ton Dieu,
et je t’instruis pour ton profit,
je te fais cheminer ╵dans la voie où tu marches.
18Si toi, tu avais tenu compte ╵de mes commandements,
ta paix coulerait comme un fleuve
et la justice qui te serait faite ╵déferlerait comme les vagues de la mer.
19Lors ta postérité ╵serait pareille au sable,
ta descendance ╵serait aussi nombreuse ╵que les grains de sable des plages,
ton nom ne sombrerait pas dans l’oubli,
jamais tu ne disparaîtrais ╵de devant moi.
La sortie de Babylone
20Sortez de Babylone48.20 Repris en Ap 18.4. !
Fuyez les Chaldéens !
Avec des cris de joie,
publiez la nouvelle ! ╵Proclamez-la,
répandez-la au loin, ╵jusqu’au bout de la terre !
Dites que l’Eternel a délivré ╵son serviteur Jacob.
21Quand il les a conduits ╵à travers le désert,
ils n’ont pas souffert de la soif
car il a fait couler ╵pour eux l’eau du rocher ;
il a fendu le roc,
et les eaux ont jailli.
22Mais, a dit l’Eternel, ╵il n’y a pas de paix
pour les méchants48.22 Voir 57.21. !
Încăpățânarea lui Israel
1Ascultați lucrul acesta, Casă a lui Iacov,
voi, care sunteți chemați cu numele lui Israel
și care din apele lui Iuda ați ieșit,
voi, care jurați pe Numele Domnului
și‑L chemați pe Dumnezeul lui Israel,
dar nu în adevăr sau dreptate,
2chiar dacă vă numiți pe voi înșivă după sfânta cetate
și vă sprijiniți pe Dumnezeul lui Israel,
al Cărui Nume este Domnul Oștirilor!
3Lucrurile dinainte le‑am vestit de demult;
din gura Mea au ieșit, și Eu le‑am făcut auzite;
apoi, deodată, am lucrat, iar ele s‑au împlinit.
4Pentru că știu că ești încăpățânat
și tendoanele cefei tale sunt de fier,
iar fruntea de bronz,
5de aceea ți‑am vestit aceste lucruri demult.
Înainte să se împlinească ți le‑am vestit,
ca nu cumva să zici:
«Idolul meu le‑a făcut,
chipul meu cioplit și chipul meu turnat le‑a poruncit!»
6Ai auzit. Uită‑te la toate acestea!
Iar voi, nu veți anunța?
De acum te voi face să auzi lucruri noi,
lucruri păzite, pe care nu le cunoști.
7Ele sunt create acum, și nu de demult.
Până în ziua de azi tu n‑ai auzit de ele,
ca nu cumva să spui: «Iată, le știam deja.»
8Nici nu le‑ai auzit, nici nu le‑ai cunoscut,
și nici atunci, demult, urechea nu ți‑a fost deschisă să le auzi.
Căci am știut că sigur te vei purta cu necredincioșie
și că, încă din pântec, ai fost numit răzvrătit.
9Pentru Numele Meu întârzii mânia Mea
și pentru lauda Mea o opresc față de tine,
ca să nu te nimicesc.
10Iată, te‑am rafinat, dar nu ca pe argint,
ci te‑am încercat în cuptorul suferinței.
11De dragul Meu, de dragul Meu fac aceasta,
căci de ce să fie batjocorit Numele Meu?
Slava Mea n‑o voi da altuia.
Israel răscumpărat
12Ascultă‑Mă, Iacov,
Israel, pe care te‑am chemat!
Eu sunt Acela!
Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă!
13Mâna Mea a pus temeliile pământului
și dreapta Mea a întins cerurile;
când le chem, ele se înfățișează împreună.
14Adunați‑vă cu toții și ascultați!
Cine dintre ei a vestit aceste lucruri?
El, cel iubit de Domnul,
Îi va împlini dorința împotriva Babilonului,
iar brațul său va fi împotriva caldeenilor14, 20 babilonienilor..
15Eu, chiar Eu am vorbit! Eu l‑am chemat,
Eu l‑am adus, iar el își va îndeplini misiunea!
16Apropiați‑vă de Mine și ascultați aceasta!
De la început n‑am vorbit în ascuns;
când s‑au petrecut aceste lucruri, Eu eram acolo.“
Acum, Stăpânul Domn m‑a trimis
împreună cu Duhul Său.
17Așa vorbește Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te învață ce este spre binele tău,
Care te conduce pe calea pe care trebuie să mergi.
18O, de‑ai fi luat aminte la poruncile Mele,
pacea ta ar fi fost ca un râu,
iar dreptatea ta, ca valurile mării.
19Sămânța19 Lit.: sămânța; Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. ta ar fi fost ca nisipul,
iar roadele pântecului tău, ca boabele de nisip.
Niciodată n‑ar fi fost șters sau nimicit
numele lor dinaintea Mea!“
20Ieșiți din Babilon!
Fugiți dintre caldeeni!
Cu un strigăt de bucurie vestiți și proclamați!
Trimiteți vestea până la marginile pământului!
Spuneți: „Domnul l‑a răscumpărat pe robul Său Iacov!“
21Ei n‑au însetat când i‑a condus prin pustie;
El a făcut să curgă pentru ei apă din stâncă;
a despicat stânca și a țâșnit apă.
22„Pentru cei răi, zice Domnul, nu este pace.
