Le livre des malheurs
Malheur à Ephraïm
1Malheur au diadème28.1 Il s’agit de Samarie, située sur un mont qui domine une riche plaine. ╵qui fait l’orgueil ╵des buveurs d’Ephraïm,
à cette fleur fanée, ╵qui orne sa parure,
et qui est située sur les sommets ╵qui dominent la vallée plantureuse,
oui, malheur à cette cité ╵des hommes qui s’enivrent.
2Car voici : le Seigneur ╵a pour lui un héraut ╵puissant et vigoureux28.2 Le roi d’Assyrie qui s’est emparé de Samarie en 722 av. J.-C.
qui viendra attaquer ╵comme une tempête de grêle, ╵comme un ouragan destructeur,
comme des trombes d’eaux impétueuses, ╵provoquant des inondations.
Par l’action de sa force, ╵il précipitera la ville à terre.
3On foulera aux pieds
le diadème ╵qui fait l’orgueil ╵des buveurs d’Ephraïm.
4Quant à la fleur fanée, ╵qui orne sa parure,
et qui est située sur les sommets ╵qui dominent la vallée plantureuse,
elle sera comme une figue ╵mûrie avant l’été :
celui qui l’aperçoit ╵la cueille sans tarder ╵et l’avale aussitôt.
5En ce jour-là, ╵le Seigneur des armées célestes
sera le diadème magnifique ╵et la couronne
qui ornera ╵le reste de son peuple.
6Il insufflera la justice ╵à qui rend la justice,
et il sera la force ╵de celui qui repousse ╵l’ennemi jusqu’aux portes.
Les juges ivrognes
7En voici d’autres ╵qui sont égarés par le vin
et que les boissons fortes ╵font tituber.
Oui, prêtres et prophètes, ╵les boissons fortes les égarent,
le vin les étourdit
et ils titubent sous l’effet ╵des boissons fortes,
ils s’égarent dans leurs visions
et ils vacillent ╵en rendant la justice.
8Toutes les tables sont couvertes ╵de leurs vomissements infects
et pas un coin n’est resté propre.
9« Qui Esaïe ╵prétend-il enseigner ? ╵s’exclament-ils.
Et à qui donc veut-il ╵expliquer son message ?
Son discours convient juste ╵à de petits enfants ╵que l’on vient de sevrer,
d’éloigner du sein maternel ?
10Car c’est ordre sur ordre, ╵ordre sur ordre,
et c’est règle sur règle, ╵règle sur règle :
un peu par ci, ╵un peu par là28.10 En hébreu, très certainement une suite d’onomatopées.. »
11Eh bien, c’est par des hommes ╵aux propos inintelligibles
à la langue barbare,
que l’Eternel parlera à ce peuple28.11 Pour les v. 11-12, voir 33.19. Cité en 1 Co 14.21.
12auquel il avait dit : ╵« C’est ici le repos,
laissez se reposer ╵ceux qui sont fatigués ;
voici l’apaisement. »
Mais ils n’ont pas voulu ╵écouter l’Eternel.
13C’est pourquoi la parole ╵de l’Eternel sera pour eux :
ordre sur ordre, ╵ordre sur ordre,
règle sur règle, ╵règle sur règle,
un peu par ci, ╵un peu par là,
de sorte qu’en marchant, ╵ils tombent en arrière ╵et se cassent les reins,
qu’ils soient pris au filet ╵et qu’ils soient capturés.
Le bon fondement
14C’est pourquoi, écoutez ╵ce que dit l’Eternel, ╵vous, les moqueurs,
vous, les chefs de ce peuple ╵qui habite à Jérusalem.
15Voici ce que vous dites : ╵« Nous avons fait ╵alliance avec la mort
et, avec le séjour des morts, ╵nous avons fait un pacte :
quand le flot débordant déferlera,
il ne viendra pas jusqu’à nous,
car nous nous sommes fait ╵du mensonge un abri,
et la duplicité ╵sera notre refuge. »
16C’est pourquoi, ainsi parle ╵le Seigneur, l’Eternel :
Je vais placer ╵en Sion, une pierre ╵servant de fondation,
une pierre éprouvée, ╵une pierre angulaire28.16 Voir Ps 118.22-23 ; Za 3.9 ; 4.7, 10 ; Rm 9.33 ; 10.11 ; 1 P 2.6. ╵d’une grande valeur, ╵servant de fondement solide :
celui qui la prend pour appui ╵ne sera pas réduit à fuir.
17J’aurai le droit pour règle,
j’emploierai la justice ╵comme mon fil à plomb.
La grêle balaiera ╵votre abri de mensonge,
les eaux emporteront ╵votre refuge.
Le mauvais fondement
18L’alliance avec la mort ╵que vous avez conclue ╵sera anéantie,
et votre pacte ╵fait avec le séjour des morts ╵ne subsistera pas.
Quand le flot débordant déferlera,
il vous écrasera.
19Aussi souvent qu’il passera, ╵il vous emportera,
car il repassera ╵matin après matin, ╵de jour comme de nuit.
Ce sera la terreur ╵que d’en comprendre le message.
20Vous serez comme un homme ╵dont le lit est trop court ╵pour pouvoir s’y étendre
et dont la couverture ╵est beaucoup trop étroite ╵pour qu’il s’en enveloppe.
21Car l’Eternel se lèvera ╵comme au mont Peratsim28.21 Voir 2 S 5.20.
et il s’indignera ╵comme il s’est indigné ╵dans la plaine de Gabaon28.21 Voir 1 Ch 14.16 ou Jos 10.10-12.
pour accomplir son œuvre ;
mais quelle œuvre insolite,
pour faire son travail,
mais quelle tâche étrange !
22Et maintenant, ╵cessez de vous moquer,
de peur que l’on resserre ╵les chaînes qui vous lient.
Car j’ai appris de l’Eternel, ╵le Seigneur des armées célestes,
que la destruction de tout le pays ╵a été décidée.
La sagesse infinie
23De toutes vos oreilles, ╵écoutez-moi !
Ecoutez ma parole ╵bien attentivement :
24Quel laboureur ╵laboure la terre en tout temps ╵pour y semer ?
Passe-t-il tout son temps ╵à tracer des sillons ╵et à herser le sol ?
25Après avoir aplani la surface,
il y répand l’aneth ╵et sème le cumin,
il met le blé en lignes,
puis l’orge au bon endroit,
l’épeautre enfin à la lisière.
26C’est son Dieu qui l’instruit ╵des règles qu’il doit suivre
et c’est lui qui l’enseigne.
27Car on ne foule pas l’aneth ╵à l’aide d’un rouleau,
on ne fait pas non plus passer ╵une roue de chariot ╵par-dessus le cumin,
mais on bat l’aneth au bâton,
on bat le cumin au fléau.
28Il est vrai qu’on broie le froment ╵pour en faire du pain,
mais on ne le bat pas sans fin.
On fait passer dessus ╵la roue et le traîneau,
mais les chevaux ╵n’écrasent pas le grain ╵sous leurs sabots.
29Tout cela vient de l’Eternel, ╵le Seigneur des armées célestes.
Son plan est merveilleux,
sa sagesse est immense.
Judecată împotriva conducătorilor, a preoților și a profeților corupți
1Vai de acea cunună, mândria bețivilor din Efraim,
și de floarea ofilită, frumusețea ei glorioasă,
așezată pe culmea văii mănoase
a celor doborâți de vin!
2Iată, Stăpânul are pe cineva puternic și tare!
Ca o furtună cu grindină, distrugătoare,
ca o ploaie torențială și ca un potop puternic,
o va trânti la pământ cu mâna sa.
3Cununa mândră a bețivilor din Efraim
va fi călcată în picioare,
4iar floarea ofilită, frumusețea ei glorioasă,
așezată pe culmea văii mănoase,
va fi ca o smochină coaptă înainte de culesul roadelor;
oricine o vede o înghite imediat ce pune mâna pe ea.
5În ziua aceea, Domnul Oștirilor
va fi o coroană glorioasă,
o ghirlandă frumoasă
pentru rămășița poporului Său;
6va fi un duh de dreptate
pentru cel ce stă pe scaunul de judecată
și tărie pentru cei ce alungă dușmanul din fața porților.
7Dar și aceștia se clatină de vin
și amețesc din cauza băuturilor tari:
preot și profet se clatină de băuturi tari,
sunt zăpăciți de vin;
sunt amețiți de băuturi tari,
se clatină când au vedenii
și se împiedică când dau sentința.
8Toate mesele sunt pline de vomă,
nu este niciun loc care să nu fie murdar.
9„Pe cine învață El cunoașterea?
Cui explică El mesajul?
Unora înțărcați de curând?
Unora tocmai luați de la sân?
10El dă poruncă după poruncă, poruncă după poruncă,
regulă după regulă, regulă după regulă,
puțin aici, puțin acolo10, 13 Ebr.: țaw lațaw, țaw lațaw; qaw laqaw, qaw laqaw; ze’er șam, ze’er șam. Sensul acestor cuvinte este nesigur. Este posibil să se refere la cuvintele profetului, rostite în batjocură..“
11De aceea, prin buze încâlcite și într‑o altă limbă,
va vorbi El acestui popor,
12celor cărora le‑a zis:
„Iată locul de odihnă!
Lăsați‑l pe cel ostenit să se odihnească!
Aici este odihna!“
Dar ei n‑au vrut să asculte.
13De aceea, pentru ei, Cuvântul Domnului va fi:
poruncă după poruncă, poruncă după poruncă,
regulă după regulă, regulă după regulă
puțin aici, puțin acolo,
pentru ca, mergând, să cadă pe spate,
să fie zdrobiți, să fie prinși în laț și capturați.
14De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, oameni ai batjocurii,
cei ce stăpâniți peste poporul acesta care este în Ierusalim!
15Voi ați zis:
„Am încheiat un legământ cu Moartea
și am făcut o înțelegere cu Locuința Morților.
Urgia năvalnică va trece
fără să ne atingă,
căci ne‑am făcut din minciună adăpost
și din înșelăciune – ascunzătoare.“
16De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, așez în Sion o Piatră,
o Piatră încercată,
o Piatră din capul unghiului, prețioasă,
o Temelie sigură!
Cel ce crede nu se va grăbi16 Cu sensul de a nu se panica..
17Eu voi face din judecată o funie de măsură
și din dreptate un fir de plumb.
Grindina îți va mătura adăpostul făcut din minciună,
iar apele îți vor inunda ascunzătoarea.
18Legământul vostru cu Moartea va fi anulat,
iar înțelegerea voastră cu Locuința Morților va cădea.
Când va trece urgia năvalnică,
veți fi striviți de ea.
19Ori de câte ori va trece, vă va apuca,
căci va trece dimineață de dimineață,
zi de zi și noapte de noapte!“
Înțelegerea acestui mesaj
nu va fi decât o pricină de groază.
20Căci patul este prea scurt să te întinzi pe el,
iar învelitoarea prea îngustă să te înfășori cu ea.
21Domnul Se va ridica
așa cum a făcut‑o pe muntele Perațim,
Se va mânia ca în valea Ghivon,
ca să‑Și facă lucrarea, lucrarea Sa neobișnuită,
ca să‑Și îndeplinească slujba, slujba Sa ciudată.
22Acum dar, nu mai batjocoriți,
ca nu cumva lanțurile voastre să se întărească și mai mult,
fiindcă am auzit de la Stăpânul, Domnul Oștirilor,
o hotărâre de distrugere a întregii țări.
23Luați aminte și ascultați glasul meu!
Fiți atenți și ascultați rostirea mea!
24Oare plugarul ară toată ziua pentru a semăna?
Oare tot timpul își brăzdează și își grăpează pământul?
25Când i‑a netezit suprafața,
oare nu împrăștie apoi mărar, nu seamănă chimion?
Nu plantează grâul în rânduri25 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
orzul într‑un loc anume25 Sensul termenului ebraic este nesigur.
și secara albă la marginea lui?
26Dumnezeul lui îl instruiește corect.
El îl învață!
27Mărarul nu se treieră cu treierătoarea,
nici chimionul nu se calcă cu tăvălugul,
ci mărarul se bate cu un băț,
iar chimionul cu o nuia.
28Grânele pentru pâine sunt zdrobite,
dar nu se treieră la nesfârșit.
Omul pune în mișcare roata carului și caii,
dar nu sfărâmă grânele.
29Și lucrul acesta vine tot de la Domnul Oștirilor,
Care este minunat în sfat și măreț în înțelepciune.
