Chant de triomphe
1En ce jour-là, ╵on chantera cet hymne ╵au pays de Juda :
Nous avons une ville ╵qui est bien fortifiée,
Dieu a fait du salut ╵une muraille et un rempart.
2Ouvrez les portes
et laissez-y entrer ╵la nation qui est juste,
qui demeure fidèle26.2 Voir Ps 118.19-20..
3A celui qui est ferme ╵dans ses dispositions,
tu assures une paix parfaite,
parce qu’il se confie en toi.
4Placez votre confiance ╵toujours en l’Eternel,
car l’Eternel est le rocher ╵de toute éternité.
5Car il a abaissé ╵ceux qui trônaient bien haut
et il a renversé ╵la ville inaccessible,
il l’a abaissée jusqu’à terre,
lui faisant mordre la poussière.
6Elle est foulée aux pieds,
écrasée par les opprimés
et sous les pas des pauvres.
Prière
7Le chemin pour le juste ╵est un chemin bien droit.
Toi qui es droit, tu traces26.7 Autre traduction : tu aplanis bien droite. ╵la voie que suit le juste.
8Aussi, ô Eternel, ╵nous espérons en toi ;
sur les voies que tracent tes lois,
oui, tout notre désir ╵vers toi se porte,
nous voulons te garder ╵présent à la pensée.
9J’aspire à toi ╵pendant la nuit,
et mon esprit ╵te recherche au matin26.9 et mon esprit… matin. Autre traduction : je te recherche du fond du cœur..
Lorsque tes jugements ╵s’exercent sur la terre,
les habitants du monde ╵apprennent la justice.
10Fait-on grâce au méchant,
il n’apprendra jamais à être juste.
Même au pays du droit, ╵il commettra le mal
et il ne verra pas ╵la majesté de l’Eternel.
Plainte et retour à la vie
11Quand tu lèves ta main ╵pour juger, Eternel,
eux, ils ne le voient pas.
Mais ils verront ╵comment tu prends à cœur ╵la cause de ton peuple
et ils seront confus,
consumés par le feu ╵préparé pour tes ennemis.
12O Eternel, tu nous donnes la paix,
car c’est bien toi ╵qui accomplis pour nous
tout ce que nous faisons.
13Eternel, notre Dieu,
d’autres maîtres que toi ╵ont dominé sur nous,
mais c’est toi seul ╵que nous louons.
14Les morts ne vivront plus,
les ombres ne se relèveront pas,
car toi, tu es intervenu
pour les exterminer.
Tu as fait disparaître ╵jusqu’à leur souvenir.
15Tu as multiplié ╵la nation, Eternel,
tu l’as multipliée, ╵tu as montré ta gloire,
tu as fait reculer ╵les confins du pays ╵sur toutes les frontières.
16O Eternel, dans la détresse,
nous nous sommes tournés vers toi26.16 D’après deux manuscrits hébreux et l’ancienne version grecque. Les autres manuscrits hébreux ont : on s’est tourné vers toi ou ils se sont tournés vers toi.,
nous t’avons présenté notre prière
quand tu nous as châtiés.
17Nous étions devant toi, ╵ô Eternel,
comme une femme enceinte ╵et prête à enfanter,
qui souffre et qui crie de douleur,
18car nous avons conçu, ╵et nous étions dans les douleurs
mais ce que nous avons ╵enfanté, c’est du vent.
Nous n’avons pas donné ╵le salut à la terre,
nous n’avons pas donné la vie ╵à de nouveaux habitants pour le monde.
19Mais tes morts revivront,
les cadavres de ceux qui m’appartiennent ╵reviendront à la vie.
Oui, vous qui demeurez dans la poussière,
réveillez-vous, ╵poussez des cris de joie26.19 vous qui demeurez dans la poussière… de joie. Le texte hébreu de Qumrân a : ceux qui demeurent… de joie.,
car ta rosée ╵est une rosée de lumière,
et la terre rendra les trépassés.
Grâce et restauration
20Va, ô mon peuple, ╵et entre dans ta chambre,
sur toi ferme la porte,
cache-toi un instant,
le temps que passe la colère.
21Car l’Eternel ╵va sortir de sa résidence
pour faire payer leurs péchés ╵aux habitants du monde,
et, ce jour-là, la terre ╵mettra à jour le sang ╵versé sur elle
et ne cachera plus ╵les victimes qu’elle dissimulait.
Cântarea lui Iuda
1În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare:
„Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut izbăvire
din zidurile și meterezele ei!
2Deschideți porțile
ca să intre neamul cel drept,
cel ce păzește credincioșia!
3Celui statornic
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4Încredeți‑vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul4 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice., da, în Domnul,
aveți o Stâncă veșnică!
5Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât‑o la pământ,
a aruncat‑o în țărână.
6Ea este călcată în picioare,
de picioarele celui sărac
și strivită sub pașii celor nevoiași.“
7Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă.
8Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor8 Sau: judecăților. Tale,
Te așteptăm!
Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine
sunt dorința sufletului nostru.
9Sufletul meu tânjește după Tine noaptea
și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață,
căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învață dreptatea.
10Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință,
el tot nu învață dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea,
și nu privește la măreția Domnului.
11Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n‑o văd.
Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine!
Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie!
12Doamne, Tu vei așeza pacea pentru noi,
căci, într-adevăr, toate lucrările noastre,
Tu le‑ai înfăptuit pentru noi.
13Doamne, Dumnezeul nostru,
și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaștem doar Numele Tău.
14Cei morți nu vor mai trăi,
umbrele nu se vor mai ridica,
căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit
și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.
15Tu, Doamne, ai înmulțit neamul;
ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării.
Tu ai fost slăvit!
16Doamne, ei Te‑au căutat
când erau în necaz.
Când îi disciplinai,
ei își revărsau geamătul.
17Ca o femeie însărcinată și gata să nască,
care se zvârcolește și țipă în durerile ei,
așa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
N‑am adus izbăviri pe pământ,
iar locuitorii lumii nu sunt născuți.18 Lit.: cad. Sensul versului este nesigur.
19Dar morții Tăi vor învia.
Cadavrul meu se va ridica.
Treziți‑vă și cântați de bucurie,
cei ce locuiți în țărână!
Căci roua Ta este roua luminilor,
iar pământul va scoate afară umbrele19 Sensul versului este nesigur.!
20Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale
și închide ușile după tine!
Ascunde‑te pentru câteva clipe,
până va trece indignarea!
21Căci, iată, Domnul iese din Locuința Sa
ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
și nu‑și va mai ascunde ucișii.
