1Envoyez des agneaux comme tribut16.1 Tribut envoyé au roi qui règne à Jérusalem, à l’exemple de Mésha, roi de Moab, d’après 2 R 3.4-5. ╵au maître du pays
depuis Séla par le désert
jusqu’au mont de Sion.
2Comme des oiseaux fugitifs ╵chassés hors de leur nid,
seront les filles de Moab ╵près des gués de l’Arnon16.2 Fleuve principal de Moab qui constituait aussi sa frontière nord..
3« Donne-nous un conseil, ╵supplieront-elles16.3 Les filles de Moab s’adressent à Jérusalem., ╵prends une décision !
En plein midi, ╵étends sur nous ton ombre ╵comme la nuit.
Cache les expulsés,
ne trahis pas les fugitifs !
4Que les réfugiés de Moab ╵soient accueillis chez toi16.4 Autre traduction : que les réfugiés de Dieu trouvent refuge en Moab. !
Sois pour eux un refuge ╵contre le destructeur. »
Car, un jour, l’oppression ╵va prendre fin,
la dévastation cessera,
et l’oppresseur ╵aura disparu du pays.
5Il régnera un roi ╵sur le royaume de David.
Son trône sera stable ╵car il gouvernera ╵le peuple avec bonté
et avec loyauté.
Il poursuivra le droit
et sera prompt ╵à exécuter la justice.
6Nous avons appris à quel point ╵Moab est orgueilleux,
oui, nous savons son arrogance, ╵son orgueil et sa présomption,
mais ses discours sont vains.
7Aussi les Moabites ╵auront lieu de gémir ╵sur le sort de Moab.
Tous se lamenteront ;
gémissez, consternés,
car il n’y aura plus ╵de gâteaux de raisin ╵faits à Qir-Haréseth.
8Les champs de Heshbôn dépérissent,
les maîtres des nations ╵ont brisé tous les ceps ╵des vignes de Sibma
qui s’étendaient ╵jusques à Yaezer
et qui allaient se perdre ╵jusque dans le désert,
et dont les rejetons ╵se répandaient au loin, ╵au-delà de la mer.
9C’est pourquoi moi, je pleure, ╵oui, je pleure, avec Yaezer, ╵les vignes de Sibma.
Je vous arrose de mes larmes, ╵Heshbôn, Elealé,
car sur votre moisson ╵et sur votre vendange,
les cris de joie se sont éteints.
10La joie et l’allégresse ╵ont disparu dans les vergers,
et, dans les vignes, ╵il n’y a plus de cris de joie, ╵plus de réjouissances,
on ne presse plus le raisin ╵dans le pressoir.
Je fais cesser les cris de joie.
11C’est pourquoi je frémis, ╵comme vibre une lyre, ╵en pensant à Moab,
mon cœur se serre ╵pour Qir-Harès.
12On voit le peuple de Moab ╵se donner de la peine ╵sur les hauts lieux,
et se rendre à son sanctuaire ╵pour prier ses idoles : ╵mais il n’y pourra rien.
13Voilà ce qu’a dit l’Eternel depuis longtemps sur Moab. 14Maintenant l’Eternel déclare : Dans trois années, comptées comme l’on compte l’année d’un mercenaire16.14 C’est-à-dire jour pour jour (voir 21.16)., l’élite de Moab, avec sa multitude, si nombreuse soit-elle, sera humiliée et il n’en survivra qu’un reste insignifiant et sans aucune force.
1Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2Ca niște păsări alungate,
izgonite din cuib,
așa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3„Dă‑ne un sfat!
Hotărăște ceva!
Întinde‑ți umbra în miezul zilei
și prefă‑o în noapte!
Ascunde‑i pe cei izgoniți
și nu‑i trăda pe fugari!
4Primește‑i pe deportații Moabului să locuiască cu tine!
Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“
„Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârșit
și când prădătorul va lăsa țara în pace,
5atunci, prin îndurare5 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]., va fi întemeiat un tron
pe care va sta cu credincioșie,
în Cortul lui David,
cel ce judecă, cel ce caută justiția,
cel prompt în ce privește dreptatea.
6Noi am auzit de trufia Moabului –
el este foarte mândru.
Am auzit de îngâmfarea lui, de trufia lui și de aroganța lui.
Flecăriile lui sunt fără temei.
7Astfel, moabiții gem pentru Moab,
gem cu toții.
Ei se vaită, pe deplin mâhniți,
pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset!
8Căci câmpiile Heșbonului se usucă;
la fel și viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese vițe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădițele ei se întindeau
și ajungeau până la mare.8 Sau: treceau până dincolo de mare.
9De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heșbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru
a căzut un strigăt de război.
10Bucuria și veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie.
Nimeni nu mai zdrobește vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie.
11De aceea, ca o liră Îmi plânge ființa11 Lit.: intestinele. pentru Moab,
și lăuntrul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset11 Ebr.: Chir-Heres, o variantă a lui Chir-Hareset..
12Când se va arăta,
când Moabul se va obosi pe înălțime
și va intra în sanctuarul lui ca să se roage,
nu va reuși.“
13Acesta este cuvântul pe care‑l rostise Domnul cu privire la Moab. 14Dar acum, Domnul zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi.“
