Israël rétabli
1Mais l’Eternel
aura compassion de Jacob
et, de nouveau, ╵il fixera son choix sur Israël.
Il rétablira ses enfants ╵dans leur propre pays,
et des étrangers se joindront ╵au peuple de Jacob,
ils s’uniront à lui.
2Des peuples viendront les chercher ╵et les reconduiront chez eux.
Le peuple d’Israël prendra ces gens ╵pour serviteurs et pour servantes,
dans le pays de l’Eternel.
Ils retiendront captifs ╵ceux qui les auront capturés
et ils domineront ╵ceux qui les auront opprimés.
3Au jour où l’Eternel ╵t’aura accordé du repos
après ta peine et ton tourment,
et après le dur esclavage ╵auquel on t’aura asservi,
4tu chanteras ce chant ╵pour te moquer ╵du roi de Babylone.
Oui, tu diras :
Comment est-ce possible ? ╵L’oppresseur n’est plus là !
Finie la tyrannie :
5l’Eternel a brisé ╵le bâton des méchants,
le sceptre des despotes.
6Celui qui, dans sa rage, ╵frappait les peuples
par des coups sans relâche
et qui, dans sa colère, ╵opprimait les nations,
maintenant, à son tour, ╵est poursuivi sans trêve14.6 Selon le texte hébreu traditionnel. L’ancienne version grecque a : et les persécutait sans trêve..
7Toute la terre est en repos, ╵elle est tranquille,
et des cris d’allégresse ╵retentissent partout.
8Les cyprès même ╵sont heureux de sa chute, ╵et les cèdres du Liban disent :
« Depuis que tu t’es effondré
le bûcheron ne vient plus nous abattre ! »
9Le monde du séjour des morts en bas ╵est en émoi à ton sujet
pour t’accueillir à ta venue.
Pour toi, on réveille les ombres
et tous les princes de la terre.
On a fait lever de leurs trônes ╵tous les rois des nations.
10Eux tous, ils s’adressent à toi ╵en te disant :
« Toi aussi, tu es maintenant ╵sans forces comme nous,
te voilà donc semblable à nous ! »
11Ton orgueil est précipité ╵dans le séjour des morts
ainsi que le son de tes luths.
Les vers sont maintenant ta couche,
la vermine ta couverture.
12Comment es-tu tombé du ciel,
astre brillant, fils de l’aurore ?
Toi qui terrassais d’autres peuples,
comment est-il possible ╵que tu aies été abattu à terre ?
13Tu disais en ton cœur : ╵« Je monterai au ciel,
j’élèverai mon trône ╵bien au-dessus des étoiles divines.
Je siégerai en roi sur la montagne ╵de l’assemblée des dieux,
aux confins du septentrion14.13 Voir Ps 48.3. Pour les v. 13-15, voir Mt 11.23 ; Lc 10.15..
14Je monterai au sommet des nuages,
je serai semblable au Très-Haut. »
15Mais te voilà précipité ╵dans le séjour des morts,
dans les profondeurs de l’abîme !
16Ceux qui te voient ╵arrêtent leurs regards sur toi,
ils se demandent :
« Est-ce bien là cet homme ╵qui ébranlait la terre
et qui terrifiait les royaumes,
17qui changeait le monde en désert,
qui détruisait les villes
et qui ne relâchait jamais ╵ses prisonniers ? »
18Tous les rois des nations, ╵oui, tous, sans exception,
ont cet honneur de reposer ╵chacun dans son caveau.
19Mais toi, loin de ta tombe, ╵tu as été jeté
comme un avorton14.19 avorton: d’après plusieurs versions anciennes. qu’on méprise,
au milieu des victimes ╵transpercées par l’épée,
qu’on a précipitées ╵dans la fosse de pierres,
dont on piétine le cadavre.
20Tu ne seras jamais ╵réuni avec elles ╵dans le tombeau,
car tu as ruiné ton pays,
et tu as fait périr ton peuple.
La race criminelle ╵sera oubliée à jamais.
21Préparez le massacre de ses fils
pour tous les crimes de leurs pères,
pour qu’ils ne puissent pas ╵se relever un jour ╵pour conquérir le monde
et couvrir de leurs villes14.21 Autre traduction : et couvrir d’hostilité. ╵la face de la terre.
22Je combattrai contre eux,
déclare l’Eternel, ╵le Seigneur des armées célestes,
et je rayerai de la terre ╵le nom de Babylone, ╵oui je supprimerai ╵ce qui restera d’elle,
sa lignée et sa descendance.
L’Eternel le déclare.
23Ses ruines deviendront ╵un nid de hérissons, ╵un vaste marécage.
Et je la balaierai ╵comme avec un balai ╵qui détruit tout.
L’Eternel le déclare, ╵le Seigneur des armées célestes.
Contre l’Assyrie
24Le Seigneur des armées célestes ╵a juré par serment :
« Ce que j’ai décidé ╵s’accomplira,
ce que j’ai projeté ╵se réalisera :
25oui, je briserai l’Assyrie ╵dans mon pays,
je la piétinerai ╵sur mes montagnes.
J’écarterai de vous ╵le joug qu’elle imposait,
j’ôterai son fardeau ╵de dessus votre épaule. »
26Telle est la décision ╵que l’Eternel a prise ╵contre la terre entière,
et telle est la menace ╵qu’il adresse à toute nation.
27Le Seigneur des armées célestes ╵a pris sa décision ; ╵qui pourrait le faire échouer ?
Il a levé sa main ; ╵qui la détournerait ?
Contre la Philistie
28Oracle prononcé lors de l’année de la mort du roi Ahaz14.28 Vers 715 av. J.-C. Voir 2 R 16.20 ; 2 Ch 28.27. :
29Ne te réjouis pas tant, ╵Philistie tout entière,
de ce que le bâton ╵qui te frappait le dos ╵a été mis en pièces,
car de la souche du serpent ╵naîtra un basilic
dont la progéniture ╵sera un serpent venimeux volant14.29 Sur ces serpents, voir 6.2 et note..
30Les plus pauvres du peuple ╵trouveront de quoi se nourrir
et tous les miséreux ╵reposeront en sûreté.
Mais je ferai périr ╵ton peuple par la faim,
et ceux qui resteront de toi ╵seront exterminés.
31Lamente-toi, ô porte,
pousse des cris, ô ville !
Toute la Philistie s’effondre,
car du septentrion ╵arrive une fumée
et, dans leurs bataillons, ╵aucun ne se débande.
32Que répondrons-nous donc ╵à ceux qu’envoie cette nation ?
Que c’est l’Eternel même ╵qui a fondé Sion ;
les humbles de son peuple ╵y trouveront refuge.
1Dar Domnul va avea milă de Iacov;
îl va alege din nou pe Israel
și îl va așeza în țara lui.
Străinii li se vor alătura
și se vor uni cu Casa lui Iacov.
2Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor,
iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului
ca pe niște robi și roabe.
Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi
și vor domni peste asupritorii lor.
3În ziua în care Domnul îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice:
„Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat urletul lui!
5Domnul a frânt toiagul celor răi,
sceptrul stăpânitorilor,
6pe cel ce lovea popoarele cu furie,
cu lovituri fără oprire,
pe cel ce conducea neamurile cu mânie,
cu o persecuție fără cruțare.
7Întreg pământul se bucură de odihnă și pace
și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie.
8Până și chiparoșii, și cedrii din Liban
se bucură de tine, zicând:
«De când te‑ai întins să dormi,
nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!»
9Locuința Morților de jos este stârnită
să te întâmpine la sosire.
Pentru tine ea trezește umbrele,
pe toți conducătorii pământului;
îi ridică de pe tronurile lor
pe toți împărații neamurilor.
10Toți vor vorbi
și‑ți vor spune:
«Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi;
ai devenit ca noi!»
11Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îți sunt așternut,
iar viermii îți sunt învelitoare.
12Cum ai căzut din ceruri,
tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13Tu ai zis în inima ta:
«Mă voi înălța la ceruri;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi ședea pe muntele adunării,
în părțile îndepărtate ale nordului!
14Mă voi înălța deasupra norilor,
și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»
15Dar ai fost coborât în Locuința Morților,
în adâncimile gropii.
16Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte:
«Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărățiile,
17care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i‑a dărâmat cetățile
și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?»
18Toți împărații neamurilor,
toți se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19dar tu ești aruncat afară din mormântul tău,
ca un vlăstar disprețuit,
acoperit cu cei uciși,
cu cei străpunși de sabie,
cu cei coborâți în adâncimile gropii;
ești ca un cadavru călcat în picioare.
20Tu nu ești unit cu ei în mormânt,
pentru că ți‑ai distrus țara
și ți‑ai ucis poporul.
Nu se va mai aminti vreodată
de sămânța20 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. răufăcătorilor!
21Pregătiți măcelul fiilor săi,
din cauza nelegiuirii părinților lor!
Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara
și să umple lumea cu cetăți.“
22„Mă voi ridica împotriva lor,
zice Domnul Oștirilor.
Voi șterge numele și rămășița Babilonului,
pe urmașii și descendenții lui, zice Domnul.
23Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe
și în niște ape mlăștinoase
și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“
zice Domnul Oștirilor.
Profeție împotriva Asiriei
24Domnul Oștirilor a jurat, zicând:
„Ceea ce am gândit, așa va fi!
Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla!
25Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea
și pe munții Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste ei
și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“
26Acesta este planul făcut pentru întreg pământul;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27Căci Domnul Oștirilor a plănuit!
Cine va strica planul?
Mâna Lui este întinsă!
Cine o va întoarce?
Profeție împotriva filistenilor
28În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire:
29„Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor,
pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui
și un șarpe zburător va fi rodul ei.
30În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune,
iar cel nevoiaș se va culca în siguranță,
îți voi ucide rădăcina prin foame;
da, de foame îți va muri rămășița!
31Gemi, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții!
Căci un nor de fum vine din nord,
și rândurile oștirii sunt strânse.
32Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“
