La vie sociale
Les oppressions
1J’ai encore considéré toutes les oppressions qui se pratiquent sous le soleil. Les opprimés versent des larmes et il n’y a personne pour les consoler ; la force est du côté de leurs oppresseurs, sans qu’il y ait quelqu’un pour les consoler. 2Alors j’ai trouvé que les défunts, eux qui sont morts, ont un avantage sur les vivants, sur ceux qui sont encore en vie4.2 Pour les v. 2-3, voir 6.3-5 ; Jb 3.11-16 ; 10.18-19.. 3Et s’en trouve mieux que les uns et les autres celui qui n’est pas encore venu à l’existence, parce qu’il n’a pas vu tout le mal qui se commet sous le soleil.
Sur le travail
4J’ai aussi constaté que tout labeur et que toute habileté que les hommes mettent à leurs œuvres sont motivés par la rivalité des uns envers les autres. Cela aussi est dérisoire : autant courir après le vent.
5Celui qui se croise les bras est un insensé et il se détruit lui-même. 6Il vaut mieux une main pleine de repos que deux mains pleines de labeur, que de courir ainsi après le vent.
7J’ai encore constaté une autre chose dérisoire sous le soleil. 8Voilà un homme seul qui n’a personne avec lui : ni fils, ni frère, et pourtant, il travaille dur sans jamais s’arrêter. Jamais ses yeux ne se rassasient de richesses. « Pour qui donc est-ce que je travaille si dur ? Pour qui est-ce que je me prive de bonnes choses ? » se dit-il. Cela aussi est dérisoire ; c’est une bien mauvaise affaire.
9Mieux vaut être à deux que tout seul. On tire alors un bon profit de son labeur. 10Et si l’un tombe, l’autre le relève, mais malheur à celui qui est seul et qui vient à tomber sans avoir personne pour l’aider à se relever.
11De même, si deux personnes dorment ensemble, elles se tiennent chaud, mais comment celui qui est seul se réchauffera-t-il ?
12Un homme seul est facilement maîtrisé par un adversaire, mais à deux ils pourront tenir tête à celui-ci. Et une corde faite de trois cordelettes tressées n’est pas vite rompue.
La vie politique
13Mieux vaut un jeune homme pauvre mais sage qu’un roi âgé et insensé qui ne sait plus écouter les conseils. 14Mais que le jeune successeur soit sorti de prison pour accéder au trône, ou encore qu’il soit né pauvre dans le royaume, 15j’ai constaté que tous les humains qui vivent sous le soleil se rallient à lui lorsqu’il prend la place du roi. 16Il n’y a pas de fin au cortège de tout ce peuple, de tous ces gens dont il a pris la tête. Et pourtant, la génération suivante ne se félicitera pas davantage d’avoir un tel roi ! Cela encore est dérisoire : autant courir après le vent.
Sur la piété
17Veille bien sur tes pas lorsque tu te rends au sanctuaire de Dieu. Il est préférable de s’y rendre pour écouter, plutôt que pour offrir un sacrifice à la manière des insensés qui n’ont même pas conscience de faire le mal.
Deșertăciunea ordinii sociale
1M‑am uitat apoi și am văzut toate asupririle care se comit sub soare. Și iată că
lacrimile celor asupriți
nu aveau alinare;
puterea era de partea asupritorilor lor
și nu exista scăpare pentru cei persecutați.
2Atunci i‑am felicitat pe cei morți,
care au murit deja,
mai mult decât pe cei vii,
care sunt încă în viață.
3Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceștia,
este pentru cel care nu s‑a născut încă,
pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele
care sunt făcute sub soare.
4Am văzut că orice osteneală și orice îndemânare la lucru este din cauza invidiei dintre un bărbat și semenul său, iar aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
5Nesăbuitul își încrucișează mâinile
și își mănâncă propria carne.
6Mai bine o mână plină de odihnă,
decât amândoi pumnii plini de osteneală
și goană după vânt!
7Am mai văzut o deșertăciune sub soare:
8există câte un om singur, care nu are pereche alături,
și nu are nici fiu și nici frate.
Totuși, toată munca lui nu are sfârșit,
iar ochii lui nu se satură de bogăție.
„Pentru cine mă ostenesc
și‑mi lipsesc sufletul de fericire?“
Și aceasta este o deșertăciune
și un lucru rău.
9Mai bine doi, decât unul,
pentru că doi obțin o plată mai bună pentru munca lor.
10Căci dacă vor cădea,
unul din ei îl va ridica pe prietenul său.
Dar vai de cel care cade
și nu există un altul care să‑l ridice!
11Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc,
dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?
12Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva,
doi pot să i se împotrivească,
iar funia împletită în trei nu este ruptă ușor.
13Mai bine tânăr sărac, dar înțelept, decât rege bătrân și nesăbuit, care niciodată nu se lasă îndrumat, 14căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniță, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. 15Am văzut cum toți cei vii, care umblă sub soare, l‑au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16Tot poporul și toți cei înaintea cărora mergea el erau fără număr.16 Lit.: fără sfârșit. Totuși, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!
