Les premiers fruits du pays promis
1Lorsque vous serez arrivés dans le pays que l’Eternel votre Dieu vous donne comme patrimoine, lorsque vous en aurez pris possession et que vous y serez installés, 2chacun de vous prélèvera une part de tous les premiers produits du sol qu’il aura récoltés dans le pays que l’Eternel votre Dieu vous donne, il les déposera dans une corbeille et se rendra au lieu que l’Eternel votre Dieu aura choisi pour y établir sa présence26.2 Voir Ex 23.19.. 3Il ira trouver le prêtre qui sera en fonction à ce moment-là et lui dira : « Je déclare aujourd’hui devant l’Eternel ton Dieu que je suis entré dans le pays que l’Eternel avait promis par serment à nos ancêtres de nous donner. » 4Le prêtre prendra la corbeille de sa main et la déposera devant l’autel de l’Eternel votre Dieu. 5Alors tu prendras la parole et tu diras devant l’Eternel ton Dieu : « Mon ancêtre était un Araméen errant26.5 Il s’agit de Jacob : voir Gn 25.20 ; 28.1-2. Cette confession était récitée par les Juifs lors de la Pâque et le jour suivant la présentation de la première gerbe.. Il s’est rendu en Egypte et y a émigré avec une poignée d’hommes, et ils y sont devenus un grand peuple puissant et nombreux. 6Mais les Egyptiens nous ont maltraités et opprimés en nous imposant des travaux pénibles. 7Alors nous avons crié à l’Eternel le Dieu de nos ancêtres, et il a entendu nos plaintes, il a vu notre misère, notre peine et notre détresse26.7 Voir Ex 2.23-25., 8et nous a fait sortir d’Egypte en déployant sa puissance ; il a plongé les Egyptiens dans la terreur en opérant des signes miraculeux et des prodiges. 9Puis il nous a conduits jusqu’ici et nous a fait cadeau de ce pays où ruissellent le lait et le miel. 10C’est pourquoi, ô Eternel, j’apporte maintenant les premiers produits de la terre que tu m’as donnée ! » Après cela, tu déposeras la corbeille devant l’Eternel ton Dieu, et tu te prosterneras devant lui pour l’adorer. 11Ensuite, avec le lévite et l’immigré qui réside au milieu de vous, tu te réjouiras de tous les biens que l’Eternel ton Dieu t’aura accordés, à toi et à ta famille26.11 Au cours du repas accompagnant le sacrifice et auquel étaient invités le lévite (12.12 ; 14.29) et l’étranger (16.11, 14). C’est la dîme annuelle (voir chap. 12) qui constituait ce repas, les prémices étant offertes au prêtre (18.4 ; Nb 18.12)..
La dîme des trois ans
12Tous les trois ans, ce sera l’année de la dîme. Quand tu auras achevé de prélever toute la dîme sur toutes tes récoltes et que tu l’auras distribuée aux lévites, aux immigrés, aux orphelins et aux veuves, pour qu’ils aient de quoi manger à satiété là où tu habiteras26.12 Voir Dt 14.28-29., 13tu feras cette déclaration devant l’Eternel ton Dieu : « J’ai fait disparaître de chez moi tout ce qui était consacré et je l’ai distribué aux lévites, aux immigrés, aux orphelins et aux veuves, conformément aux ordres que tu m’as donnés. Je n’ai transgressé ni négligé aucun de tes commandements. 14Je n’ai mangé aucune part de cette dîme pendant que j’étais en deuil, je n’en ai rien prélevé pour un usage impur, ni rien donné pour un mort. J’ai obéi à l’Eternel mon Dieu, j’ai fait tout ce que tu m’as ordonné. 15Regarde donc du haut de ta demeure sainte, du haut du ciel et bénis ton peuple, Israël, et le pays que tu nous as donné comme tu l’avais promis par serment à nos ancêtres, un pays où ruissellent le lait et le miel. »
Conclusion : obéir à l’Eternel de tout son cœur
16Aujourd’hui, l’Eternel votre Dieu vous ordonne d’appliquer ces ordonnances et ces lois. Vous y obéirez et vous les appliquerez de tout votre cœur, de tout votre être. 17Vous avez obtenu aujourd’hui cette déclaration de la part de l’Eternel qu’il serait votre Dieu si vous suivez le chemin qu’il vous a prescrit, en obéissant à ses ordonnances, ses commandements et ses lois, et en écoutant sa parole. 18A son tour, l’Eternel vous a fait déclarer aujourd’hui que vous serez pour lui, comme il vous l’a dit, un peuple précieux26.18 Voir Ex 19.5 ; Tt 2.14 ; 1 P 2.9. et qui obéit à tous ses commandements. 19L’Eternel votre Dieu veut vous élever en gloire, en renommée et en dignité au-dessus de tous les autres peuples qu’il a créés. Il veut faire de vous un peuple saint, comme il l’a déclaré.
Primele roade și zeciuiala
1După ce vei intra în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑o dă ca moștenire, după ce o vei lua în stăpânire și te vei așeza în ea, 2să iei din primele roade ale pământului, din țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑o dă, să le pui într‑un coș și să te duci în locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege ca să Își așeze Numele acolo. 3Să mergi la preotul care va fi în slujbă în zilele acelea și să‑i spui: «Mărturisesc astăzi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, că am intrat în țara pe care Domnul a jurat părinților noștri că ne‑o va da.» 4Preotul să ia coșul din mâna ta și să‑l așeze înaintea altarului Domnului, Dumnezeul tău. 5Apoi să iei iarăși cuvântul înaintea Domnului, Dumnezeul tău, și să zici: «Tatăl meu era un arameu5 Cu referire la Iacov, care locuise în Aram cel puțin 20 de ani și a căruia mamă, Rebeca, era de origine arameică. rătăcitor5 Sau: un arameu gata să piară., care a coborât în Egipt împreună cu puțini oameni. Ei au locuit acolo și au devenit un neam mare, puternic și numeros. 6Dar egiptenii ne‑au asuprit, ne‑au făcut să suferim și ne‑au supus la munci grele. 7Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinților noștri. El ne‑a auzit glasul și a văzut suferința, truda și asuprirea noastră. 8Astfel că Domnul ne‑a scos din Egipt cu mână puternică și cu braț întins, cu mare teamă, cu semne și cu minuni. 9El ne‑a adus în locul acesta și ne‑a dat țara aceasta, țară unde curge lapte și miere. 10Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului, pe care Tu, Doamne, mi le‑ai dat.»
Să‑l așezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, și să te închini înaintea Lui. 11Să te bucuri, atât tu împreună cu familia ta, cât și levitul și străinul care sunt printre voi, de orice lucru bun pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑l va fi dat.
12Când vei termina de luat a zecea parte din toate roadele tale din anul al treilea, anul zeciuielii, s‑o dai levitului, străinului, orfanului și văduvei. Ei să mănânce și să se sature în cetatea ta. 13Să declari înaintea Domnului, Dumnezeul tău, astfel: «Am îndepărtat din casa mea partea consacrată și am dat‑o levitului, străinului, orfanului și văduvei, potrivit cu toate poruncile pe care mi le‑ai poruncit. N‑am încălcat niciuna din poruncile Tale, nici nu le‑am uitat. 14N‑am mâncat nimic din ea în perioada de jale, n‑am îndepărtat nimic din ea în timpul necurăției mele și n‑am dat nimic din ea pentru cel mort. Am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul meu, și am împlinit tot ceea ce mi‑ai poruncit. 15Privește din Lăcașul Tău cel Sfânt, din ceruri, și binecuvântează poporul Israel și țara pe care ne‑ai dat‑o, așa cum ai jurat părinților noștri, țara aceasta unde curge lapte și miere.»
16Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îți poruncește să împlinești hotărârile și judecățile acestea. Să le păzești și să le împlinești cu toată inima ta și cu tot sufletul tău. 17Astăzi ai declarat înaintea Domnului că El este Dumnezeul tău și că vei umbla pe căile Lui, vei păzi hotărârile, poruncile și judecățile Lui și vei asculta de glasul Lui. 18Astăzi, Domnul ți‑a declarat că ești poporul Lui, proprietatea Lui, așa cum ți‑a promis, iar tu vei păzi toate poruncile Lui. 19El îți va da întâietate, în slavă, în renume și în măreție, peste toate neamurile pe care le‑a făcut. Vei fi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, așa cum a promis.“
