La Bible du Semeur

Deutéronome 2

Vers Canaan

Le contournement d’Edom, de Moab et d’Ammon

1Nous avons fait demi-tour et nous sommes repartis pour le désert en direction de la mer des Roseaux, comme l’Eternel me l’avait demandé. Pendant de longs jours, nous avons tourné autour de la montagne de Séir.

Alors l’Eternel me dit: «Vous avez fait assez longtemps le tour de ces montagnes, prenez la direction du nord. Ordonne au peuple: “Vous allez passer près de la frontière de vos frères, les descendants d’Esaü[a], qui habitent la région de Séir; ils auront peur de vous, mais faites bien attention: n’allez pas les attaquer, car je ne vous donnerai rien dans leur pays, pas même de quoi poser le pied. En effet, j’ai donné la région montagneuse de Séir en possession à Esaü[b]. Vous achèterez d’eux tout ce que vous mangerez et vous leur paierez même l’eau que vous boirez: car l’Eternel votre Dieu vous a bénis dans toutes vos entreprises, il a veillé sur vous pendant votre marche à travers ce vaste désert; voilà quarante années que l’Eternel votre Dieu est avec vous et vous n’avez manqué de rien.”»

Nous avons donc passé plus loin, laissant de côté nos frères, les descendants d’Esaü[c], qui habitent la région de Séir, et nous avons pris la route de la vallée d’Eilath et d’Etsyôn-Guéber, puis, changeant de direction, nous avons pris la route du désert de Moab.

Alors l’Eternel m’avertit: «Ne traitez pas Moab en ennemi et n’engagez pas de combat contre lui, car je ne vous donnerai rien dans son pays; en effet, j’ai donné le pays d’Ar en possession aux descendants de Loth[d]

10 Autrefois, les Emim y habitaient[e], c’était un grand peuple, nombreux et de haute taille, comme les Anaqim. 11 Ils passaient, eux aussi, de même que les Anaqim, pour des Rephaïm, et les Moabites les appellaient Emim. 12 Auparavant, le pays de Séir était habité par les Horiens, mais les descendants d’Esaü les ont chassés: ils les ont exterminés et se sont établis à leur place, comme Israël a fait pour le pays que l’Eternel lui a donné en possession.

13 «Maintenant, dit l’Eternel, en route, traversez le torrent du Zéred.» Nous avons donc traversé le torrent du Zéred[f]. 14 Entre notre départ de Qadesh-Barnéa et notre traversée du torrent du Zéred, il s’est écoulé trente-huit ans, le temps que disparaisse l’ensemble des hommes en âge de combattre, comme l’Eternel le leur avait juré[g]. 15 La main de l’Eternel vint même les atteindre à l’intérieur du camp, jusqu’à leur complète disparition.

16 Lorsque la mort eut fait disparaître du milieu du peuple tous les hommes en âge de porter les armes jusqu’au dernier, 17 l’Eternel me dit: 18 «Aujourd’hui, tu franchiras la frontière de Moab et tu traverseras le pays d’Ar. 19 Tu te trouveras en face des Ammonites. Ne les attaque pas et ne les provoque pas, car je ne te donne aucun territoire dans le pays des Ammonites; en effet, c’est aux descendants de Loth que je l’ai donné en possession[h]

20 Ce pays[i] aussi passait pour avoir été habité par des Rephaïm. Ceux-ci l’occupaient autrefois, et ils étaient appelés Zamzoummim par les Ammonites. 21 C’était un grand peuple, nombreux et de haute taille comme les Anaqim, mais l’Eternel les avait détruits par les Ammonites, qui avaient pris possession de leur pays pour s’établir à leur place. 22 Il fit pour les Ammonites comme pour les descendants d’Esaü qui demeurent dans le pays de Séir, pour lesquels il a détruit les Horiens et qui ont pris possession de leur pays, où ils ont habité à leur place jusqu’à ce jour. 23 Il en est de même des Avviens qui habitent dans les villages jusqu’à Gaza; les Crétois, venus de Crète[j], les détruisirent et s’installèrent à leur place.

La victoire sur Sihôn et Og

24 «Allons, mettez-vous en route, dit l’Eternel, et traversez le torrent de l’Arnon. Je vais vous livrer Sihôn l’Amoréen, roi de Heshbôn, avec tout son pays. Commencez à prendre possession de son domaine, engagez le combat contre lui. 25 Aujourd’hui je vais commencer à faire de vous la terreur de tous les peuples qui habitent sous le ciel, ils vous craindront tellement qu’au seul bruit de votre approche, ils se mettront à trembler et seront pris de panique en face de vous.»

26 Alors, depuis le désert de Qedémoth, j’ai envoyé à Sihôn, roi de Heshbôn, des émissaires, avec ce message de paix: 27 «Permets-nous de passer par ton pays. Nous suivrons uniquement la route sans nous en écarter ni à droite, ni à gauche. 28 Tu nous fourniras à prix d’argent la nourriture que nous mangerons et tu nous donneras contre paiement l’eau que nous boirons, 29 comme l’ont fait les descendants d’Esaü qui habitent en Séir et les Moabites qui vivent dans le pays d’Ar. Laisse-nous simplement passer à pied jusqu’à ce que nous ayons traversé le Jourdain pour entrer dans le pays que l’Eternel notre Dieu nous donne.» 30 Mais Sihôn, roi de Heshbôn, refusa de nous laisser passer chez lui, car l’Eternel votre Dieu l’avait rendu inflexible et entêté, afin de le livrer en votre pouvoir – comme cela est arrivé.

31 Puis l’Eternel me dit: «Vois, j’ai commencé de vous livrer Sihôn et son pays. Entreprends la conquête de son pays.» 32 Alors Sihôn se mit en campagne contre nous et nous attaqua à Yahats avec toute son armée. 33 Mais l’Eternel notre Dieu le livra à notre merci, et nous l’avons vaincu, lui, ses fils et toute son armée. 34 Nous nous sommes alors emparés de toutes ses villes et nous en avons exterminé la population pour la vouer à l’Eternel, hommes, femmes et enfants, sans laisser aucun survivant. 35 Nous avons seulement gardé pour nous le bétail ainsi que le butin trouvé dans les villes conquises. 36 Depuis Aroër sur la falaise au-dessus du torrent de l’Arnon, et depuis la ville qui est au fond des gorges du torrent jusqu’à Galaad, il n’y a pas eu de cité imprenable pour nous, car l’Eternel notre Dieu nous les a toutes livrées. 37 Mais vous ne vous êtes pas approchés du pays des Ammonites, ni d’aucun endroit situé sur la rive du torrent du Yabboq, ni des villes de la montagne, ni d’aucun des lieux que l’Eternel notre Dieu nous avait commandé d’épargner.

Notas al pie

  1. 2.4 Voir Gn 36.8.
  2. 2.5 Edom, Moab et Ammon étaient des parents d’Israël auxquels Dieu avait donné un pays en possession – comme il en donnera un à Israël.
  3. 2.8 C’est-à-dire les Edomites. Ils sont qualifiés de frères parce que leur ancêtre Esaü était le frère de Jacob (Gn 25.24-26).
  4. 2.9 Voir Gn 19.30-38 pour l’origine des Moabites.
  5. 2.10 Les versets 10-12 constituent une remarque explicative interrompant le discours de Moïse. Voir allusion aux Emim dans Gn 14.5. Pour les Anaqim: Nb 13.22, 33.
  6. 2.13 Oued intermittent qui se jette dans la partie sud-est de la mer Morte.
  7. 2.14 Voir Nb 14.28-35.
  8. 2.19 Pour l’origine des Ammonites, voir Gn 19.30-38. Ils s’étaient fixés à l’est du Jourdain, au nord des Moabites.
  9. 2.20 Les v. 20-23 interrompent le discours de Moïse par une nouvelle remarque explicative.
  10. 2.23 Ces Crétois ont envahi cette région au xiie siècle av. J.-C. et furent appelés Philistins.

Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 2

Pribegia prin pustie

1Apoi ne-am întors şi am mers în pustie, pe drumul către Marea Roşie[a], după porunca Domnului. Am înconjurat multe zile muntele Seir.

Domnul mi-a zis: «Ajunge cât aţi înconjurat muntele acesta! Întoarceţi-vă spre nord! Porunceşte poporului următorul lucru: ‘Acum veţi traversa teritoriul fraţilor voştri, urmaşii lui Edom, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziţi bine. Nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor, nici măcar o palmă de pământ. Muntele Seir i l-am dat în stăpânire lui Esau. Să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint hrană, ca să aveţi ce mânca şi să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint apă, ca să aveţi ce bea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaşte călătoria voastră prin pustia cea mare; în timpul acestor patruzeci de ani Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi şi nu aţi dus lipsă de nimic’.»

Şi astfel am trecut pe lângă fraţii noştri, urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am luat-o pe drumul care traversează pustia Moabului.

Domnul mi-a zis: «Să nu-i asediaţi pe moabiţi şi să nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor; cetatea Ar am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» 10 (În trecut aici locuiau emiţii, un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor[b]. 11 Ei erau consideraţi refaiţi ca şi anachiţii, dar moabiţii îi numeau emiţi. 12 În Seir au locuit în trecut şi horiţii, însă urmaşii lui Esau i-au ocupat, i-au nimicit şi au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în ţara pe care Domnul i-a dat-o ca moştenire.) 13 «Acum ridicaţi-vă şi traversaţi uedul[c] Zared!» Şi noi am traversat uedul Zared.

14 Perioada de când am plecat din Kadeş-Barnea şi până la traversarea uedului Zared a fost de treizeci şi opt de ani, timp în care toată generaţia de luptători a pierit din mijlocul taberei, aşa cum jurase Domnul. 15 Într-adevăr mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.

16 După ce au murit toţi luptătorii din mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit: 18 «Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar. 19 Când te vei apropia de amoniţi, să nu-i asediezi şi să nu-i provoci la luptă, fiindcă nu-ţi voi da nimic din ţara lor, pentru că am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» 20 (Şi această ţară era considerată ca fiind a refaiţilor, deoarece ei au locuit-o în trecut; amoniţii îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor care i-au ocupat şi au locuit în locul lor. 22 La fel a făcut şi pentru urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiţi dinaintea lor. Ei i-au ocupat şi au locuit în acel loc până în ziua de azi. 23 Tot aşa s-a întâmplat şi cu aviţii care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriţii, veniţi din Caftor[d], i-au distrus şi au locuit în locul lor.)

Înfrângerea lui Sihon, regele Heşbonului

24 «Ridică-te şi traversează uedul Arnon, pentru că l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heşbonului, împreună cu ţara lui. Începe cucerirea şi provoacă-l la luptă. 25 De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer. Când vor auzi veşti despre tine, vor începe să tremure şi se vor îngrozi.»

26 Din pustia Chedemot am trimis soli lui Sihon, regele Heşbonului, cu gând de pace, ca să-i spun: 27 «Lasă-mă să trec prin ţara ta! Voi merge numai pe drum şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi pe preţ de argint doar hrană, ca să am ce mânca şi apă, ca să am ce bea. Lasă-mă doar s-o traversez mergând pe jos – 29 aşa cum m-au lăsat urmaşii lui Esau, care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă.» 30 Dar Sihon, regele Heşbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.

31 Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ţi-l dau pe Sihon împreună cu ţara lui; ia în stăpânire teritoriul lui.» 32 Când Sihon împreună cu toţi oamenii săi a ieşit la luptă împotriva noastră la Iahaţ, 33 Domnul, Dumnezeul nostru, l-a dat în mâinile noastre; noi l-am lovit de moarte atât pe el, cât şi pe fiii lui şi pe întregul lui popor. 34 Le-am cucerit atunci toate cetăţile şi am distrus[e] tot ce era în ele – bărbaţi, femei şi copii. N-am lăsat nici un supravieţuitor. 35 Numai animalele şi bunurile din cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi. 36 De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n-a existat nici o cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. 37 Însă de ţara amoniţilor, de malurile uedului Iabok şi de cetăţile din regiunea muntoasă nu v-aţi atins, aşa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.

Notas al pie

  1. Deuteronom 2:1 Vezi nota de la 1:40
  2. Deuteronom 2:10 Vezi nota de la 1:28; şi în vs. 11, 21
  3. Deuteronom 2:13 Vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar; peste tot în capitol
  4. Deuteronom 2:23 Insula Creta
  5. Deuteronom 2:34 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă