1Moi, de mon côté, je me suis tenu auprès de lui, dans la première année de Darius le Mède11.1 Voir 6.1 et note., pour le soutenir et l’appuyer.
La guerre des rois
2Maintenant donc, je vais te faire connaître la vérité : Voici : il y aura encore trois rois de Perse11.2 Certainement Cambyse (530 à 522 av. J.-C.), Pseudo-Smerdis, ou Gaumata (522 av. J.-C.) et Darius Ier (522 à 486 av. J.-C.).. Ils seront suivis d’un quatrième qui amassera plus de richesses que tous ses prédécesseurs. Lorsqu’il sera au faîte de sa puissance, grâce à sa richesse, il soulèvera tout le monde contre le royaume de Grèce11.2 Xerxès Ier (486 à 465 av. J.-C.) qui a cherché à conquérir la Grèce en 480.. 3Mais là-bas s’élèvera un roi valeureux qui étendra sa domination sur un vaste empire et fera ce qu’il voudra11.3 Alexandre le Grand.. 4Mais à peine aura-t-il assis son pouvoir, que son royaume sera brisé et partagé aux quatre coins de l’horizon ; il ne reviendra pas à ses descendants, mais il lui sera arraché et réparti entre d’autres qu’eux, et il n’aura pas la même puissance11.4 Voir 8.8 et note..
5Le roi du Midi s’affermira11.5 C’est-à-dire l’Egypte, située au sud du pays d’Israël. Le roi est Ptolémée Ier (323 à 285 av. J.-C.), fils du fondateur de la dynastie des Ptolémées., mais l’un des chefs de son royaume deviendra encore plus fort que lui11.5 Séleucus surnommé Nicator (311 à 280 av. J.-C.), d’abord lieutenant de Ptolémée, qui fondera l’empire des Séleucides en Syrie (au nord du pays d’Israël, v. 6). : il exercera une domination plus grande que la sienne. 6Quelques années plus tard, ils s’allieront l’un avec l’autre, et la fille du roi du Midi se rendra auprès du roi du Nord pour établir des accords. Elle ne conservera pas sa force et sa postérité ne subsistera pas. Elle sera livrée à la mort avec ceux qui l’avaient amenée, de même que son père et celui qui l’avait soutenue pendant quelque temps11.6 Mariage, vers 250 av. J.-C., de Bérénice, fille du roi d’Egypte Ptolémée II Philadelphe (285 à 246 av. J.-C.) avec le roi de Syrie Antiochus II (261 à 246 av. J.-C.) qui dut répudier sa femme Laodicée. A la mort de Ptolémée Philadelphe, Antiochus répudia Bérénice et reprit Laodicée. Celle-ci se vengea de sa disgrâce en empoisonnant son mari et en faisant mourir Bérénice et son fils.. 7Mais un membre de sa famille se lèvera et prendra la place de son père. Il marchera contre l’armée du roi du Nord, investira sa forteresse, l’attaquera et remportera la victoire11.7 Ptolémée III Evergète (246 à 221 av. J.-C.), frère de Bérénice, marcha contre Séleucus II Callinicus (246 à 226 av. J.-C.), fils d’Antiochus II, pour venger sa sœur. Il fit mourir Laodicée et s’empara d’une grande partie de la Syrie et de la Cilicie.. 8Il emportera même comme butin en Egypte leurs idoles et leurs statues de métal fondu avec leurs objets précieux d’or et d’argent consacrés à ces divinités.
Pendant quelques années, il se tiendra loin du roi du Nord. 9Par la suite, celui-ci envahira le royaume du roi du Midi, puis il retournera dans son pays.
10Ses fils partiront en guerre et mobiliseront une armée très nombreuse qui submergera tout sur son passage, ils inonderont le pays. Sur le chemin du retour, ils attaqueront la forteresse11.10 Séleucus III (226 à 223 av. J.-C.) et Antiochus III (223 à 187 av. J.-C.), fils de Séleucus II. Après avoir envahi la Phénicie et le pays d’Israël, Antiochus s’avança jusqu’à la forteresse de Raphia sur la frontière de l’Egypte.. 11C’est alors que le roi du Midi, exaspéré, lancera une offensive contre le roi du Nord, il mettra sur pied une grande armée et il aura la victoire sur les troupes adverses11.11 Victoire de Ptolémée IV Philator (221 à 203 av. J.-C.) sur Antiochus III à la bataille de Raphia (en 217 av. J.-C.).. 12Une fois ces troupes vaincues, il s’enorgueillira et fera tomber des milliers d’hommes, mais ses triomphes seront de courte durée. 13Car le roi du Nord reviendra en mobilisant de nouveau des troupes, plus nombreuses que les premières, et, après quelques années, il retournera en Egypte avec une immense armée et beaucoup de matériel de guerre11.13 Quatorze ans après la bataille de Raphia, Antiochus III revint avec des forces considérables et reconquit les provinces perdues.. 14A ce moment-là, beaucoup se soulèveront contre le roi du Midi11.14 Des soulèvements éclatèrent dans tous les pays soumis à l’Egypte, entre autres en Judée., des hommes violents de ton peuple, Daniel, se soulèveront contre lui pour réaliser la prophétie, mais ils échoueront.
15Le roi du Nord viendra donc, il dressera des remblais de siège contre une ville fortifiée11.15 La ville de Sidon où s’était réfugié le général égyptien Scopas et qui fut obligée de se rendre. et s’en emparera. Les armées du roi du Midi ne résisteront pas au choc, même sa troupe d’élite n’aura pas la force de tenir devant lui. 16L’envahisseur avancera à sa guise et personne ne pourra lui résister. Il prendra ensuite position dans le Pays magnifique11.16 le Pays magnifique: celui d’Israël (cp. 8.9 ; 11.41). où il sèmera la destruction. 17Il entreprendra alors de venir avec toutes les forces de son royaume et il conclura une alliance avec le roi du Midi. Il lui donnera sa fille en mariage dans le but de détruire son royaume, mais ce plan ne réussira pas et ce royaume ne lui appartiendra pas11.17 En 194 av. J.-C., Antiochus conclut la paix avec l’Egypte à la condition que le jeune Ptolémée V (203 à 181 av. J.-C.) épouse sa fille Cléopâtre qui lui apporta le pays d’Israël en dot. Il voulait ainsi se rendre maître de l’Egypte par la ruse. Mais Cléopâtre prit parti pour son mari contre son père, faisant ainsi échouer le plan de ce dernier.. 18Alors il se tournera du côté des îles et s’emparera de beaucoup d’entre elles11.18 Il conquit plusieurs îles de la mer Egée (Rhodes, Samos) alliées aux Romains et traversa l’Hellespont sans se laisser arrêter par les avertissements des représentants de Rome qu’il injuria., mais un général mettra un terme à son arrogance injurieuse sans que le roi du Nord puisse le lui rendre. 19Ensuite, il reviendra s’occuper des citadelles de son propre pays, mais il trébuchera et tombera, et c’en sera fait de lui11.19 Victoire du général romain Scipion l’Asiatique sur Antiochus III à Magnésie en 190 av. J.-C.. 20Son successeur enverra un exacteur dans le lieu11.20 C’est-à-dire le pays d’Israël. qui est la gloire du royaume. Peu de temps après, ce roi sera frappé à son tour, mais ce ne sera pas dans un mouvement de colère ni au cours d’une guerre11.20 Vers 176 av. J.-C., Séleucus IV Philopator (187 à 175 av. J.-C.) envoie son ministre Héliodore piller les trésors du temple de Jérusalem. Séleucus meurt empoisonné par Héliodore..
Le temps de la souffrance d’Israël
21Un homme méprisable lui succédera sans avoir reçu la dignité royale ; il surviendra en temps de paix et s’emparera de la royauté à force d’intrigues11.21 Antiochus IV Epiphane (175 à 164 av. J.-C.).. 22Les forces adverses qui débordaient comme une inondation seront submergées et brisées par lui, il tuera aussi un chef du peuple de l’alliance11.22 Défaite du roi d’Egypte, Ptolémée VI Philométor (181 à 146 av. J.-C.) et mort du grand-prêtre Onias III en 170 av. J.-C.. 23En dépit de l’accord conclu avec lui, il agira avec ruse, il l’attaquera et remportera la victoire avec une poignée d’hommes. 24En temps de paix, il envahira les plus riches régions de la province et accomplira ce qu’aucun de ses ancêtres n’avait fait : il pillera le pays et distribuera largement à ses partisans ce qu’il aura pillé, le butin et les richesses dont il se sera emparé ; il fera des plans d’attaque contre les forteresses, mais tout cela ne durera qu’un temps.
25Rassemblant toutes ses forces et son courage, il lancera une attaque contre le roi du Midi avec une grande armée. Le roi du Midi le combattra avec une armée très puissante et nombreuse, mais il ne parviendra pas à résister à son adversaire, à cause de complots dirigés contre lui11.25 Campagne contre l’Egypte en 170-169 av. J.-C..
26Ses familiers causeront sa perte ; son armée sera écrasée et beaucoup de ses soldats tomberont, frappés à mort. 27Quant aux deux rois11.27 C’est-à-dire Antiochus IV et Ptolémée VI Philométor., ils chercheront secrètement à se nuire mutuellement ; ainsi, ils s’assiéront à la même table, pour se duper l’un l’autre par des mensonges. Mais leurs tractations ne réussiront pas, car la fin doit venir au temps fixé. 28Le roi du Nord retournera dans son pays, chargé de grandes richesses, et avec au cœur des intentions hostiles contre la sainte alliance conclue par Dieu avec son peuple. Il les exécutera avant de rentrer dans son pays11.28 Sur le chemin du retour de l’Egypte, en 169 av. J.-C., Antiochus IV pille le temple de Jérusalem..
29Au temps fixé, il se mettra de nouveau en campagne contre le royaume du Midi, mais cette expédition ne se passera pas comme la première. 30Des navires, venant des côtes à l’ouest de la Méditerranée, viendront s’opposer à lui et le décourageront11.30 Navires romains sous les ordres du légat Popilius Laenas chargé de transmettre à Antiochus le décret du sénat lui enjoignant de quitter l’Egypte.. Il s’emportera de nouveau et agira contre l’alliance sainte, et il s’accordera de nouveau avec ceux qui la trahiront. 31Certaines de ses troupes prendront position sur son ordre, elles profaneront le sanctuaire et la citadelle, feront cesser le sacrifice perpétuel11.31 Voir Ex 29.38-42 ; Nb 28.3-6. et installeront la profanation abominable11.31 Voir 9.27 ; 12.11. En 168 av. J.-C., le Temple fut consacré à Jupiter Olympien. L’autel de ce dieu fut installé au-dessus de l’autel des holocaustes.. 32Par ses intrigues, il corrompra ceux qui auront trahi l’alliance, mais le peuple de ceux qui connaissent leur Dieu agira avec courage. 33Les hommes du peuple qui auront de la sagesse enseigneront un grand nombre, mais ils subiront l’épée, le feu, la prison et le pillage pendant des jours. 34Pendant qu’ils seront ainsi livrés à la mort, ils recevront un peu d’aide, mais beaucoup de gens se rallieront hypocritement à eux. 35Certains parmi les hommes qui auront de la sagesse tomberont afin d’être épurés, purifiés et blanchis à travers cette épreuve, en vue du temps de la fin, car la fin viendra au temps fixé.
36Le roi agira à sa guise, il s’enorgueillira et s’élèvera au-dessus de tous les dieux ; il proférera même des blasphèmes inouïs contre le Dieu des dieux et il parviendra à ses fins jusqu’à ce que la colère divine soit parvenue à son comble. Alors ce qui est décrété s’accomplira11.36 Voir 2 Th 2.4.. 37Il n’aura de considération ni pour les dieux de ses ancêtres, ni pour la divinité chère aux femmes11.37 Probablement le dieu Tammouz (voir Ez 8.14)., ni pour aucun autre dieu, car il se placera au-dessus de tous. 38Au lieu de ceux-ci, il vénérera le dieu des forteresses, une divinité que n’auront pas connue ses ancêtres en lui offrant de l’or, de l’argent, des pierres précieuses et d’autres objets de valeur. 39Il attaquera des forteresses, avec l’aide d’un dieu étranger : il comblera d’honneurs ceux qui accepteront ce dieu, il leur conférera le pouvoir sur un grand nombre et leur distribuera des terres en récompense.
La fin du persécuteur
40Au temps de la fin, le roi du Midi se heurtera contre lui. Comme un ouragan, le roi du Nord fondra sur celui du Midi avec ses chars, sa cavalerie et une flotte considérable ; il pénétrera à l’intérieur des terres et, comme une inondation, il les submergera sur son passage. 41Il envahira aussi le Pays magnifique11.41 le Pays magnifique: celui d’Israël (cp. 8.9 ; 11.16). et de nombreux peuples succomberont. Quelques-uns échapperont à ses coups : les Edomites, les Moabites et l’élite des Ammonites. 42Il étendra sa domination sur différents pays, et l’Egypte elle-même ne lui échappera pas. 43Il s’emparera des trésors d’or et d’argent et de tous les objets précieux de l’Egypte. Les Libyens et les Ethiopiens le suivront. 44Mais, alarmé par des nouvelles venues de l’Orient et du Nord, il quittera le pays dans une grande colère, pour détruire et exterminer un grand nombre. 45Il dressera les tentes royales entre les mers, sur la magnifique montagne sainte. Alors sa fin l’atteindra sans que personne vienne à son secours.
1Eu1 Cu referire la înger., în anul întâi al lui Darius Medul1 Vezi nota de la 5:31., am stat alături de el ca să‑l întăresc și să‑i fiu de ajutor.
Regii de la sud și cei de la nord
2Acum, îți voi spune adevărul acesta: iată, încă trei împărați se vor mai ridica în Persia. Cel de‑al patrulea va strânge mai multă bogăție decât toți ceilalți și, când va câștiga putere prin bogăție, îi va răscula pe toți împotriva împărăției Iavanului2 Grecia..2 Este vorba despre Xerxes I (486–465 î.Cr.), care a pornit o campanie împotriva Greciei în 480 î.Cr. 3Apoi se va ridica un împărat puternic care va stăpâni cu mare autoritate și va face tot ce‑i va plăcea.3 Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.] 4Și după ce se va fi înălțat, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu la descendenții lui și nici păstrând aceeași autoritate ca atunci când stăpânea el, căci împărăția lui va fi dezrădăcinată și va fi dată și altora pe lângă aceștia.4 Vezi nota de la 8:22.
5Regele din sud va ajunge tare, dar una dintre căpeteniile lui va deveni mai tare decât el și‑și va stăpâni cu mare autoritate propriul regat.5 Este vorba despre Ptolemeu I Soter (323–285 î.Cr.) și despre Seleucus I Nicator (311–280 î.Cr.), care a început să domnească mai întâi peste Babilonia, extinzându‑și apoi teritoriul; iau naștere două dinastii rivale, cea a Ptolemeilor, în Egipt, și cea a Seleucizilor în Siria, fiecare dintre acestea râvnind la teritoriul Canaanului. 6După câțiva ani se vor uni prin alianță. Fiica regelui din sud va veni la regele din nord ca să facă o înțelegere. Dar ea nu‑și va păstra tăria oștii, iar el și oastea lui nu vor dura. Și fata va fi dată la moarte împreună cu însoțitorii ei, cu cel din care s‑a născut6 Sau: cel pe care l‑a născut (vezi Vulgata, Siriacă). și cu cel ce a sprijinit‑o.6 Berenice, fiica lui Ptolemeu II Philadelphos (285–246 î.Cr.) al Egiptului, s‑a căsătorit cu Antioh II Theos (261–246 î.Cr.) al Siriei, care a divorțat de soția sa, Laodice. După moartea lui Ptolemeu, Antioh s‑a recăsătorit cu Laodice, care a pus la cale asasinarea lui, a lui Berenice și a copilului ei.
În acele vremuri6 Sau: cel ce a sprijinit‑o în acele vremuri., 7din rădăcinile ei se va ridica un lăstar în locul ei.7 Ptolemeu III Euergetes (246–221 î.Cr.), fratele Berenicei. El va veni împotriva oștirii regelui din nord și va intra în fortăreața lui. Se va lupta cu ei și va fi învingător. 8Va duce în Egipt, ca pradă de război, dumnezeii lor, chipurile lor turnate și obiectele lor scumpe de argint și de aur. Pentru câțiva ani el se va ține departe de regele din nord. 9Atunci regele din nord va veni împotriva regatului regelui din sud, dar se va întoarce în țara lui. 10Totuși, fiii săi10 Seleucos III (226–223 î.Cr.) și Antioh III cel Mare (223–187 î.Cr.); Seleucos moare în scurt timp într‑o bătălie. se vor pregăti de război și vor strânge o mulțime de oști care vor înainta, se vor revărsa ca un potop, vor traversa și se vor război cu el10 Cu regele din sud., împingând lupta până spre fortăreața lui10 Fortăreața lui Ptolemeu de la Rafia, în sudul Canaanului..
11Mâniat de aceasta, regele din sud11 Ptolemeu IV Philopator. [221–203 î.Cr.] va ieși și se va război cu el, adică cu regele din nord11 Antioh III cel Mare. [223–187 î.Cr.], care va ridica o mulțime mare, însă această mulțime va fi dată în mâinile celuilalt. 12Când mulțimea va fi învinsă, regele din sud se va îngâmfa în inima lui. El va doborî zeci de mii, dar tot nu va fi învingător. 13Regele din nord se va întoarce și va strânge o mulțime mai mare decât cea dintâi. Și, după câțiva ani, va veni cu o armată mare și cu multe provizii.
14În vremurile acelea, mulți se vor ridica împotriva regelui din sud14 Ptolemeu V Epiphanes. [203–181 î.Cr.]. Niște oameni violenți din poporul tău se vor răscula ca să împlinească viziunea, însă vor cădea. 15Când regele din nord va veni, va ridica rampe de asalt și va cuceri o cetate fortificată15 Sidonul.. Oștile regelui din sud nu‑i vor putea sta împotrivă și nici chiar oamenii cei mai aleși nu i se vor putea împotrivi. 16Cel ce va veni împotriva lui va face cum îi va plăcea și nu‑i va sta nimeni împotrivă. El se va opri în țara cea frumoasă, având puterea de a distruge. 17Va avea de gând să vină cu toată puterea regatului său și va face o alianță cu el17 Cu regele din sud.. Îi17 Regele din sud. va da pe una din fiicele sale de soție, ca să‑i distrugă regatul, dar lucrul acesta nu va reuși17 Sau: dar ea nu‑l va susține. și nu‑l va ajuta.17 Antioh III a dat‑o pe fiica sa, Cleopatra I, de soție lui Ptolemeu V, care nu avea mai mult de 10 ani, însă aceasta a ținut partea soțului ei. 18Apoi își va întoarce privirile înspre insule18 Cu referire la Asia Mică și Grecia. și va cuceri multe dintre ele, dar un conducător18 Consulul roman Lucius Cornelius Scipio Asiaticus l‑a învins pe Antioh III la Magnesia, în Asia Mică (190 î.Cr.). va pune capăt disprețului său, astfel încât disprețul se va răsfrânge asupra lui însuși. 19El se va întoarce înspre fortărețele din țara lui, dar se va împiedica, va cădea și nu va mai fi găsit.
20Cel ce‑i va lua locul va trimite un asupritor, pentru a păstra măreția regatului. În câteva zile însă va fi zdrobit, și aceasta fără mânie și fără luptă.20 Este vorba despre Seleucos IV Philopator (187–175 î.Cr.), care l‑a trimis pe Heliodor, vistiernicul său, după tezaurul Templului de la Ierusalim.
21În locul lui se va ridica un om disprețuit, căruia nu i s‑a dat măreție regală. El va veni pe neașteptate21, 24 Sau: va veni într‑o perioadă de prosperitate. și va pune mâna pe regat prin uneltiri.21 Antioh IV Epiphanes (175–164 î.Cr.), fratele lui Seleucos IV Philopator, care a ajuns pe tron fără a avea acest drept. 22Oștile cele copleșitoare la număr vor fi măturate dinaintea lui și vor fi zdrobite, iar conducătorul legământului22 Poate fi vorba despre Marele Preot Onias III, ucis în 170 î.Cr., sau despre Ptolemeu VI Philometor. [181–146 î.Cr.] va fi și el zdrobit. 23După ce se vor uni cu el prin alianță, el se va folosi de înșelătorie, se va ridica și va fi tare chiar și cu puțin popor. 24Va veni pe neașteptate în locurile roditoare ale provinciei și va face ceva ce nu făcuseră nici părinții săi, nici părinții părinților săi: va împărți jaful, prada și bogățiile și va urzi planuri împotriva fortificațiilor, dar numai pentru o vreme.
25El își va stârni puterea și curajul, înaintând împotriva regelui din sud cu o armată mare. Regele din sud se va angaja în luptă cu o armată mare și mult mai puternică, dar nu va învinge din cauza planurilor uneltite împotriva lui. 26Cei ce mănâncă din bucatele lui vor căuta să‑l zdrobească. Armata lui va fi spulberată și mulți vor cădea răpuși. 27Cei doi regi, cu inimile înclinate spre rău, vor sta la aceeași masă și se vor minți unul pe altul, dar nu vor reuși, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 28Regele din nord se va întoarce în țara lui cu mari bogății, dar inima lui va fi împotriva legământului sfânt. Va lucra întocmai, iar apoi se va întoarce în țara lui.
29La timpul hotărât va reveni și va înainta împotriva sudului, dar nu va mai fi ca înainte. 30Vor veni împotriva lui niște corăbii din Chitim30 De obicei, Ciprul; aici insulele sau regiunile de coastă egeene și mediteraneene., care‑l vor descuraja.30 O delegație romană, condusă de Gaius Popillius Laenas, i‑a cerut lui Antioh să renunțe la planurile lui împotriva Egiptului, care ceruse ajutor Romei. [168 î.Cr.] Se va retrage și își va vărsa apoi mânia asupra legământului sfânt. Întorcându‑se, îi va favoriza pe cei ce au părăsit legământul sfânt30 Cu referire la iudeii apostați..
31Oștile trimise de el vor ocupa și vor profana Sfântul Lăcaș și fortăreața, vor îndepărta jertfa continuă31 Vezi 8:11; 9:27. și vor așeza urâciunea pustiirii.31 Vezi 9:27 și nota; vezi și Mt. 24:15. 32Îi va corupe prin lingușiri pe cei ce calcă legământul, dar cei din popor, care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari și vor acționa.
33Înțelepții poporului îi vor învăța pe mulți, chiar dacă, pentru o vreme, unii din ei vor cădea prin sabie sau prin foc, în captivitate sau prădați. 34Când vor cădea, vor primi puțin ajutor și mulți li se vor alătura fără a fi sinceri. 35Unii dintre înțelepți vor cădea pentru a fi încercați, curățiți și albiți până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul va fi doar la vremea hotărâtă.
Regele care se va înălța pe sine36-45 Începând cu v. 36, profeția nu se mai potrivește cu informațiile istorice pe care le avem despre Antioh IV Epiphanes. [175–164 î.Cr.]
36Regele va face ce‑i va plăcea. Se va mări și se va înălța deasupra oricărui dumnezeu și va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuși până când mânia va ajunge la capăt, căci ce este hotărât se va împlini. 37Nu va ține seamă nici de dumnezeii37 Sau: Dumnezeul. părinților lui, nici de cel dorit de femei37 Posibil Tamuz (vezi Eze. 8:14) sau, cel mai probabil, Mesia (vezi Hag. 2:7; 1 Sam. 9:20).. El nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va mări pe sine însuși deasupra tuturor. 38În locul lor va cinsti un dumnezeu al fortărețelor. Pe acest dumnezeu, pe care părinții lui nu l‑au cunoscut, îl va cinsti cu aur și cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri de preț. 39El va lupta cu dumnezeul străin împotriva cetăților fortificate. Celor ce‑l vor recunoaște le va oferi multe onoruri și pe mulți dintre aceștia îi va pune să stăpânească și le va împărți pământul drept răsplată.39 Sau: va împărți pământul în schimbul unui preț.
40La vremea sfârșitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreți și cu multe corăbii. Va intra în țări, se va revărsa și va traversa. 41Va intra și în țara cea frumoasă și mulți41 Sau: zeci de mii. vor cădea. Cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul și conducătorii fiilor lui Amon. 42Își va întinde mâna împotriva țărilor, și țara Egiptului nu va avea scăpare. 43Va lua în stăpânire comori ascunse de aur și de argint și tot felul de lucruri de preț din Egipt, iar libienii și cușiții43 Locuitori din regiunea Nilului Superior; etiopieni. îi vor sta la picioare. 44Când însă niște vești din răsărit și din nord îl vor ului, el va porni cu o mare furie ca să distrugă și să dea spre nimicire44 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. pe mulți. 45Își va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt și minunat45 Sau: între mare și muntele sfânt și minunat., însă apoi îl va ajunge sfârșitul și nimeni nu‑l va ajuta.
