La Bible du Semeur

Apocalypse 7

Les cent quarante-quatre mille marqués du sceau de Dieu[a]

1Après cela, je vis quatre anges; ils se tenaient debout aux quatre coins de la terre. Ils retenaient les quatre vents de la terre pour qu’aucun vent ne souffle ni sur la terre, ni sur la mer, ni sur aucun arbre.

Et je vis un autre ange monter du côté de l’orient. Il tenait le sceau du Dieu vivant. Il cria d’une voix forte aux quatre anges auxquels Dieu avait donné le pouvoir de ravager la terre et la mer. Il leur dit: Ne faites pas de mal à la terre, à la mer, ni aux arbres, tant que nous n’avons pas marqué du sceau le front des serviteurs de notre Dieu[b].

J’entendis le nombre de ceux qui furent ainsi marqués: ils étaient cent quarante-quatre mille de toutes les tribus du peuple d’Israël à porter cette marque: douze mille de la tribu de Juda marqués du sceau, douze mille de la tribu de Ruben, douze mille de la tribu de Gad, douze mille de la tribu d’Aser, douze mille de la tribu de Nephtali, douze mille de la tribu de Manassé, douze mille de la tribu de Siméon, douze mille de la tribu de Lévi, douze mille de la tribu d’Issacar, douze mille de la tribu de Zabulon, douze mille de la tribu de Joseph, douze mille de la tribu de Benjamin, marqués du sceau.

L’Eglise triomphante

Après cela, je vis une foule immense, que nul ne pouvait dénombrer. C’étaient des gens de toute nation, de toute tribu, de tout peuple, de toute langue. Ils se tenaient debout devant le trône et devant l’Agneau, vêtus de tuniques blanches et ils avaient à la main des branches de palmiers[c]. 10 Ils proclamaient d’une voix forte: Le salut appartient à notre Dieu qui siège sur le trône, et à l’Agneau.

11 Et tous les anges se tenaient debout tout autour du trône, des représentants du peuple de Dieu et des quatre êtres vivants. Ils se prosternèrent face contre terre devant le trône et ils adorèrent Dieu en disant:

12 Amen!
A notre Dieu soient la louange,
la gloire et la sagesse,
la reconnaissance et l’honneur,
la puissance et la force
pour toute éternité!
Amen!

13 Alors l’un des représentants du peuple de Dieu prit la parole et me demanda: Ces gens vêtus d’une tunique blanche, qui sont-ils et d’où sont-ils venus?

14 Je lui répondis: Mon seigneur, c’est toi qui le sais.

Il reprit: Ce sont ceux qui viennent de la grande détresse. Ils ont lavé et blanchi leurs tuniques dans le sang de l’Agneau. 15 C’est pourquoi ils se tiennent devant le trône de Dieu et lui rendent un culte nuit et jour dans son temple. Et celui qui siège sur le trône les abritera sous sa Tente[d].

16 Ils ne connaîtront plus ni la faim, ni la soif; ils ne souffriront plus des ardeurs du soleil, ni d’aucune chaleur brûlante[e]. 17 Car l’Agneau qui est au milieu du trône prendra soin d’eux comme un berger, il les conduira vers les sources d’eaux vives, et Dieu lui-même essuiera toute larme de leurs yeux[f].

Notas al pie

  1. 7 titre Voir Ez 9.
  2. 7.3 Scène inspirée d’Ez 9.4.
  3. 7.9 Lors de la fête des Cabanes, les Israélites entraient en cortège dans le Temple en chantant le Ps 118 et en agitant des branches de palmiers en signe de joie et de victoire.
  4. 7.15 Es 4.6.
  5. 7.16 Es 49.10.
  6. 7.17 Es 25.8.

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 7

Pecetluirea celor o sută patruzeci şi patru de mii

1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului şi mării, zicând: „Nu faceţi rău nici pământului, nici mării, nici copacilor până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: fuseseră pecetluiţi o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel:

din seminţia lui Iuda au fost pecetluiţi douăsprezece mii;

din seminţia lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminţia lui Gad – douăsprezece mii;

din seminţia lui Aşer – douăsprezece mii;

din seminţia lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminţia lui Manase – douăsprezece mii;

din seminţia lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminţia lui Levi – douăsprezece mii;

din seminţia lui Isahar – douăsprezece mii;

din seminţia lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminţia lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminţia lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiţi.

Marea mulţime în robe albe

După toate acestea, m-am uitat şi iată că era o mare mulţime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, seminţiile, popoarele şi limbile. Stăteau înaintea tronului şi înaintea Mielului, erau îmbrăcaţi în robe albe şi aveau ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
    Care şade pe tron,
        şi a Mielului!“

11 Toţi îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe vii. Ei au căzut cu feţele la pământ înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 spunând:

„Amin! Lauda şi slava,
înţelepciunea şi mulţumirea,
onoarea, puterea şi tăria
    să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“

13 Unul dintre bătrâni m-a întrebat:

– Cine sunt aceştia îmbrăcaţi în robe albe şi de unde au venit?

14 I-am răspuns:

– Domnule, tu ştii!

El mi-a zis:

– Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare;
    ei şi-au spălat hainele
        şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
    şi I se închină zi şi noapte, în Templul Lui;
        iar Cel Ce şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete
şi nu va mai cădea peste ei arşiţa soarelui,
        nici vreo altă căldură arzătoare,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
    şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,
        iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.